Contestație decizie de concediere. Decizia 1900/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1900/R-CM
Ședința publică din 09 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata - BIS SRL, împotriva sentinței civile nr.1101/CM din 17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- intimată - BIS SRL P, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 189/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și intimatul- contestator prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.85/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta- intimată susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației ca fiind tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul- contestator susține că decizia emisă de unitatea intimată fost contestată în termenul legal, având în vedere că la data de 17 noiembrie 2008 i- fost comunicată decizia de concediere.
Pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care a susținut-o pe larg în ședință publică, solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei- intimate la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 16.12.2008 contestatorul - a formulat în contradictoriu cu intimata Bis contestație împotriva deciziei nr.6/30.06.2008, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, obligarea la drepturile salariale cuvenite, începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, contestatorul a arătat că prin decizia nr.6/30.06.2008, care i-a fost comunicată la data de 17.11.2008, intimata i-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 lit. a) din Codul muncii și că aceasta este lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive:
1) Nu a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru desfacerea contractului individual de muncă, respectiv: concedierea nu a fost precedată de cercetarea disciplinară prealabilă și, de asemenea, nu a fost convocat la cercetarea disciplinară și nu a luat cunoștință de vreo faptă care i se impută ca abatere disciplinară sau de desfacerea contractului său de muncă, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare prevăzut de art.267 alin.4 Codul muncii; decizia a fost emisă la 30.06.2009 și înregistrată la. A la data de 02.06.2008; decizia i-a fost comunicată la un interval de 6 luni de la data emiterii ei, nerespectându-se astfel dispozițiile art.268 alin.3 Codul muncii.
2) Decizia de concediere nu cuprinde mențiunile prevăzute de dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii, cu caracter imperativ, respectiv: nu este descrisă fapta apreciată ca abatere disciplinară, data și circumstanțele săvârșirii acesteia; nu s-au indicat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil încălcate de contestator.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că - a săvârșit mai multe abateri disciplinare, că l-a convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prin convocarea nr.24/2008, însă acesta nu s-a prezentat. A mai arătat intimata că, din eroare, a înregistrat decizia de concediere a contestatorului cu data de 02.06.2008, întrucât la acel moment aceasta nu exista și nici nu se născuse conflictul între contestator și societate. Obligația de comunicare a deciziei și-a îndeplinit-o în sensul că, inițial, a trimis-o prin poștă cu scrisoare simplă, fără confirmare de primire, iar, ulterior, în urma unei sesizări formulate de contestator la. i-a recomunicat-o cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1101/CM din 17 iulie 2009, admis contestația formulată de contestatorul - și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.6/30.06.2008 emisă de intimata Bis
A fost obligată intimata să îl reintegreze pe contestator în funcția deținută anterior concedierii și să îi achite drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei (30.06.2008) și până la reintegrarea efectivă, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1250 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 lit.a-f Codul muncii, în decizie se cuprind, obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de la art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară ce se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
De asemenea, potrivit art.62 alin.2 Codul muncii, decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Art.74 Codul muncii prevede în alin.1 lit.a că decizia de concediere trebuie să conțină obligatoriu motivele care determină concedierea.
S-a constatat că decizia nr.6/30.06.2008 nu cuprinde, în primul rând, mențiunile prevăzute de art.268 alin.2 lit.a-c Codul muncii, ale art.62 alin.2 teza a doua și ale art.74 alin.1 lit.a Codul muncii. Astfel, s-a reținut că decizia nu este motivată, în sensul că fapta nu a fost descrisă în nici un fel, nu au fost indicate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv aplicabil încălcate de contestator pentru ca instanța să poată exercita controlul asupra legalității emiterii unei astfel de decizii, iar indicarea acestora de către intimată ulterior emiterii deciziei în cadrul apărării făcute în fața instanței de judecată contravine prevederilor art.77 Codul muncii.
De asemenea, deși în conținutul deciziei se menționează că prin nota explicativă a contestatorului acesta nu a adus argumente exoneratoare de răspundere, din probele dosarului și chiar din recunoașterile intimatei a rezultat că acestuia nu i s-a luat notă explicativă, astfel că decizia cuprinde și mențiuni nereale, iar angajatorul trebuia să indice motivul pentru care nu a efectuat cercetarea disciplinară.
În consecință, tribunalul a apreciat că decizia este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de lege la emiterea ei.
Totodată, decizia este lovită de nulitate absolută și pentru că procedura de concediere nu a fost respectată, în sensul că emiterea deciziei nu a fost precedată de cercetarea disciplinară prealabilă, așa cum prevăd dispozițiile art.63 Codul muncii, contestatorul nefiind convocat la efectuarea acesteia. Intimata a susținut că l-a convocat pe contestator, trimițându-i înștiințarea prin poștă, însă prin scrisoare simplă, iar nu recomandată cu confirmare de primire, așa cum prevede art.268 alin.4 Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond, în baza temeiurilor legale invocate anterior și ale dispozițiilor art.76, 78 Codul munciia admis contestația formulată de contestatorul -, conform celor de mai sus.
Împotriva sentinței civile nr.1101/CM/17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs intimata Bis, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, intimata susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, că decizia de concediere nu este motivată, deși în scopul evidențierii motivelor care au dus la concediere și pentru a descrie fapta, care constituie abatere disciplinară, în conținutul deciziei de concediere se face trimitere la referatul coordonatorului de transport, înregistrat sub nr.23 din data de 18 iunie 2009. În acest referat se identifică faptele ce constituie abatere disciplinară și prin urmare, motivul concedierii contestatorului. Mai mult, prin convocarea la conciliere primită de contestator la data de 20 iunie 2008, conform confirmării de primire i-au fost aduse la cunoștință abaterile disciplinare ce i se impută și motivele concedierii.
O altă critică privește respingerea nejustificată de către instanță a probelor solicitate de intimată, și care tindeau să dovedească tardivitatea introducerii contestației la decizia de concediere.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel, prin sentința pronunțată instanța de fond a analizat doar condițiile de formă prevăzute de lege pentru emiterea deciziei de concediere și care în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite. Cerințele pe care le prevăd dispozițiile art.268 alin.2 lit.a-c Codul muncii sunt îndeplinite, cât și cele prevăzute de art.62 (2) Codul muncii și art.74 alin.1 lit.a Codul muncii, așa încât în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta fondul cauzei.
În mod eronat instanța de fond apreciază că nu au fost îndeplinite dispozițiile art.268 alin.4 Codul muncii, întrucât comunicarea s-a făcut prin scrisoare simplă, confirmarea de primire nefiind prevăzută de textul mai sus citat. De altfel, ulterior, contestatorului i-a fost retrimisă decizia, cu confirmare de primire, la recomandarea Inspectoratului Teritorial d e Muncă
În considerarea celor de mai sus, se apreciază că instanța a soluționat cauza fără a cerceta fondul, pronunțând o soluție nelegală.
Trebuie avut în vedere că, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân în sarcina instanțelor de fond.
Așadar, neavând putere să decidă, prin administrarea de noi probe, altele decât înscrisurile, asupra existenței sau inexistenței faptei, instanța de recurs poate să constate că fondul cauzei nu a fost cercetat și într-o astfel de situație, să caseze hotărârea cu trimiterea cauzei la prima instanță, pentru judecarea fondului.
De aceea, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și trimite cauza spre rejudecare, instanța de trimitere urmând să aibă în vedere toate criticile formulate în recurs, inclusiv excepția tardivității, asupra căreia nu s-a pronunțat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata BIS P, cu sediul în Pitești, str. - -, -.5,.A,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.1101/CM din 17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în, b-dul. -, -.3,.7,.12, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
6 ex./04.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 330/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 753/2008. Curtea de... → |
|---|
