Contestație decizie de concediere. Decizia 7789/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7789
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL C împotriva sentinței civile nr. 140/25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns administratorul recurentei-pârâte asistat de apărător ales, cu împuternicire la dosar (fila 24) și intimata reclamantă, reprezentată de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia conform motivelor formulate, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cauzei pe fond și cu respectarea principiului disponibilității și a normelor care reglementează fixarea cadrului procesual.
Avocat A, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca fiind temeinică și legală, așa cum rezultă și din concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 26.03.2007, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 10/23.03.2007 emisă de intimata SC SRL C, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei de concediere și plata drepturilor bănești.
In motivarea contestației a arătat că a fost salariata intimatei de la 01.04.2005 și până la 23.03.2007, când a fost concediată. A mai arătat că în toată această perioadă nu a efectuat concediu de odihnă și a lucrat și în zilele libere de sâmbătă și duminică.
In scop probator a depus în copie decizia nr. 10/23.03.2007.
La data de 16.04.2007, intimata a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
In susținea întimpinării a arătat că, deși a convocat-o pentru o discuție referitoare la restructurarea personalului, aceasta nu s-a prezentat dând dovadă de rea credință. Mai mult, avea o atitudine necorespunzătoare față de conducerea societății și intra in numeroase conflicte cu celelalte salariate.
La termenul din 30.04.2007, contestatoarea a formulat o precizare la contestație, arătând că solicită anularea deciziei de concediere nr. 10/23.03.2007, plata drepturilor salariale de la data desfacerii și până la reintegrarea efectivă, plata drepturilor salariale pentru concediile de odihnă neefectuate aferente anilor 2005 - 2006, plata drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă și duminică lucrate și neplătite de la data angajării și până la concediere și a celor aferente zilelor de sărbători legale și plata drepturilor salariale aferente lunii martie 2007.
A mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14 05 2007, intimata a formulat întâmpinare la precizare solicitând respingerea contestației precizate și arătând că decizia de concediere a fost emisă legal, contestatoarea fiind convocată în vederea efectuării cercetării prealabile, însă neprezentarea acesteia a dus la emiterea deciziei de concediere nr. 10/23.03.2007, conform art. 61 alin 1 lit. a din Codul Muncii.
La data de 28.05.2007 instanța prin sentința nr. 861 admis contestația și a constatat nulitatea deciziei nr. 10/23 03 2007, făcând aplicația art. 78 din Codul muncii. A disjuns celelalte petite referitoare la drepturile bănești, respectiv compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2005-2006, plata corespunzătoare zilelor de sâmbătă și duminică, precum și zilele de legală pe perioada 2005-2007 și plata drepturilor salariale aferente lunii martie 2007, lucrate și neplătite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost încălcat principiul disponibilității, în condițiile în care contestatoarea nu a invocat nulitatea deciziei.
Prin decizia nr. 2131/26.09.2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul, a casat sentința și a trimis dosarul spre rejudecare aceleiași instanțe, considerând întemeiat recursul declarat de intimată, prima instanță încălcând principiul disponibilității.
Astfel investită cu soluționarea cauzei Tribunalul a avut spre observare dosarul nr-.
La termenul din 14.12.2007, contestatoarea a invocat excepția nulității deciziei de concediere nr. 10/23.03.2007, arătând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii.
Prin sentința nr.140 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestator cu domiciliul în C,-, 148 . 1 5 județul D în contradictoriu cu intimat, cu sediul în C, Nouă 148 parter, județul
S-a constatat nulitatea deciziei nr. 10 / 23.03.2007 emisă de intimată.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei.
A fost obligată intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 05.03.2007 până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata la 600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
S-a reținut că prin decizia nr. 10/23.03.2007, intimata dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca sancțiune disciplinară, reținând,absențele nemotivate și neprezentarea pentru cercetările prealabile".
Potrivit art. 268 alin 2 lit. a - d și litera f din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariați, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, descrierea faptei, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, instanța competentă la care se poate contesta sancțiunea.
Analizând decizia de concediere contestată ( nr. 10/23.03.2007 ) instanța a constatat că aceasta nu cuprinde fapta ce constituie abatere disciplinară, nefiind suficientă simpla mențiune a absențelor nemotivate. Prezentarea generică a faptei, fără elemente concrete, respectiv neindicarea datei sau perioadei în care contestatoarea a absentat nemotivat, nu poate fi reținută ca atare, întrucât nu se poate efectua o verificare a temeiniciei sancțiunii aplicate.
Pe de altă parte, neprezentarea la cercetarea disciplinară prealabilă nu constituie motiv de concediere disciplinară, nu reprezintă o abatere disciplinară. Pentru angajarea răspunderii disciplinare a angajatului este necesar ca abaterea să constituie o faptă în legătură cu munca sa. Convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare are semnificația unei informări a salariatului cu privire la fapta ce i se impută și nu reprezintă un ordin al superiorului ce trebuie adus la îndeplinire. Singura sancțiune pentru lipsa salariatului la cercetarea prealabilă este prevăzută în art. 267 alin. 3 Codul Muncii, ce dă posibilitatea angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară fără a mai efectua cercetarea.
Instanța a reținut și faptul că din cuprinsul deciziei de concediere lipsesc prevederile din statutul de personal, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, etc. ce au fost încălcate de contestatoare, dar și motivele pentru care au fot înlăturate apărările contestatoarei și instanța competentă la care se contestă sancțiunea. Aceste obligații, institute de legiuitor în sarcina angajatorului, permit salariatului să își formuleze o apărare eficientă, încălcarea acestui drept fiind sancționat cu nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară.
Nu pot fi reținute susținerile intimatei nici cu privire la dispozițiile art. 268 alin 2 lit. d din Codul muncii - temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, că ar fi vorba de o eroare materială, art. 61 alin 1 din Codul muncii prevede mai multe temeiuri de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SRL C, susținând că în mod greșit instanța de fond a analizat și motivele contestație depuse la data de 14.12.2007, după termenul legal.
Că, motivele invocate de contestatoare ca fiind excepții sunt în fapt motive de fond care vizează valabilitatea actului.
Cu privire la fondul litigiului recurenta intimată arată că în decizia contestată sunt făcute toate mențiunile atât privind descrierea faptei cât și data când s-a produs, astfel că se impunea respingerea contestației.
Recursul este nefondat.
Verificând criticile formulate în recurs se constată că în fapt prin precizările făcute la data de 14.12.2007, contestatoarea a dezvoltat motivele contestației, reiterând motivarea din considerentele sentinței pronunțate în primul ciclu procesual.
Astfel, în considerentele sentinței nr.861/28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- se motivează că "Sub aceeași sancțiune, a nulității absolute, trebuie avute în vedere, la emiterea deciziei, toate elementele de formă enumerate la art.268, alin.1, lit. b din Codul muncii.
Din conținutul deciziei nr.10/23.01.2007, instanța constată că lipsește descrierea faptei, simpla referire la absențe nemotivate, fără identificarea perioadei când au fost săvârșite, nefiind suficientă pentru a răspunde exigențelor dispozițiilor art.268,alin.2 lit.a din Codul muncii ".
Or, prin precizările depuse la fila 7 din dosarul nr- al Tribunalului Dolj, contestatoarea reia, în fapt motivare din considerente sentinței arătând că decizia nr.10/23.03.2007, emisă de intimata recurentă este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde elemente prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art.268 din Codul muncii.
Cum precizările făcute de contestatoare, la data de 14.12.2007, în rejudecare, nu sunt, în fapt, apărări noi ci motive care au fost analizate de instanță, în primul ciclu procesual, se constată ca fiind neîntemeiate criticile privind analizare unor motive ale contestației depuse tardiv.
Pe de altă parte, art.268, alin.2 Codul muncii prevede că, în decizie se cuprind în mod obligatoriu elementele enumerate, sancțiunea care intervine în cazul omisiunii unuia dintre aceste elemente fiind nulitatea absolută, astfel că pot fi invocate de părți și de instanță din oficiu, în oricare fază procesuală, chiar în rejudecarea cauzei după casare.
Cu privire la fondul litigiului în mod corect instanța de fond a reținut că decizia nr.10/23.03.2007 prin care intimata a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei este lovită de nulitate, deoarece nu cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolut în dispozițiile art.268 din Codul munci.
Așa cum, în fapt, a reținut și tribunalul, în considerentele sentinței, decizia emisă de intimată nu cuprinde descrierea faptei avută în vedere, ca abatere disciplinară, la aplicarea sancțiunii, prevederile din contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă care au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei și instanța competentă la care se contestă decizia.
Motivarea intimatei, în recurs, în sensul că menționarea în conținutul deciziei de sancționare a săvârșirii de către contestatoare a unor absențe nemotivate este suficientă fără a se arăta perioada în care au fost săvârșite, în mod corect a fost apreciată de tribunal că nu este întemeiată, deoarece nu se poate efectua o verificare a temeiniciei sancțiunii aplicate.
Față de cele prezentate recursul este nefundat și va fi respins.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta intimată va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL C împotriva sentinței civile nr. 140/25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Doina Vișan, Mihaela Mitrancă
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4911/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 318/2008. Curtea de... → |
|---|
