Contestație decizie de concediere. Decizia 7846/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE -. 7846
Ședința publică de la 05 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 395/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC Servicii SA P, precum și cu intervenientul în interesul reclamantei Sindicatul O, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat ales, și pentru intimata-pârâtă - avocat ales -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Avocat pentru recurenta contestatoare depune la dosar împuternicire, Sentința civilă nr. 1087/12.06.2008, dată de Tribunalul Olt într-o pricină similară, și o cerere, scrisă și semnată de clienta sa. Învederează că prin cererea depusă recurenta contestatoare solicită să se ia act că înțelege să renunțe la toate capetele de cerere privind drepturile bănești, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării unității pârâte la emiterea unei decizii de desfacere a contractului individual de muncă prin acord, fără cheltuieli de judecată. Arată că la propunerea unității pârâte recurenta contestatoare a depus în 04.12.2007 o cerere, după modelul cerut de angajator, prin care solicita încetarea activității prin acord, cerere la care însă societatea nu a binevoit să răspundă decât în 30.01.2008 printr-o adresă, datată cu 20.12.2007, prin care i se comunica refuzul unității de a-i desface contractul de muncă. Din 21.12.2007 clienta sa a fost angajată, urmare a câștigării concursului, la DGFP O, iar în 21.01.2008, ora 15.30 primit invitația pentru cercetarea disciplinară stabilită la 9.30 în aceeași zi. Astfel că, tribunalul avea obligația să constate că decizia de concediere disciplinată este nelegală, întrucât cercetarea disciplinară a fost viciată.
Avocat - depune la dosar împuternicire și concluzii scrise și cere să se ia act la cererea de renunțare formulată în cadrul cererii de recurs. Pe fond, cere respingerea recursului ca nefondat, deoarece în cererea depusă de recurenta contestatoare în 04.12.2007 era stipulat în ultimul paragraf că desfacerea contractului individual de muncă este valabilă doar cu răspunsul unității, iar cercetarea prealabilă a fost valabilă, recurenta având cunoștință despre data acesteia încă din 9 ianuarie, când a refuzat să primească personal convocarea. Solicită să se ia act că vor cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 284/l04/2008 la Tribunalul O l t, contestatoarea a chemat în judecată pârâta SC SERVICI SA P- solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
Să se constate nulitatea absolută a deciziei 8/22.0l.2008, emisă de pârâtă conform dispoz. art 267 alin.l din leg. 53/2003, în subsidiar să se constate netemeinicia deciziei 8/22.0l.2008, să se dispună anularea acesteia și pe fond să oblige pârâta la emiterea deciziei de concediere în concordanță cu cererea depusă de contestatoare la data de 4.l2.2007, reiterată prin cererile nr. 883/l9.l2.2007 și 8l4/l3.l2. 2007, în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3233/26.ll.2007, privind concedierea voluntară încheiat între administrație și organizația sindicală.
Se solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești de concediere în sumă echivalentă cu valoarea a l8 salarii brute lunare, la care se adaugă toate sporurile salariale conform CCM și Protocolului nr. 3233/26.ll.2007.
Se solicită să se constate nulitatea absolută a punctului 4 din Protocolul nr. 3233/ 26.ll.2007 respectiv clauza care prevede următoarele: " Pentru angajații care se înscriu în program, angajatorul își rezervă dreptul de a accepta sau de a refuza solicitarea, fără a-și motiva decizia, în conformitate cui planul de afaceri și dezvoltare, angajatorul va purta discuții individuale cu angajații aflați în această situație.
În motivarea acțiunii contestatoarea arată că a fost angajată în cadrul pârâtei și ca urmare a negocierilor purtate cu sindicatele s-a încheiat Protocolul 3233/26.ll.2007 prin care s-au stabilit modalitatea de concediere a personalului care solicita acest lucru.
Ca urmare, contestatoarea a depus cerere pentru plecare voluntară după care a demarat găsirea unui loc de muncă actualmente fiind angajată la DGFP O, reiterând solicitările către pârâtă cu cererile nr.883/l9.l2.2007 și 8l4/l3.l2.2007, precizând că începând cu 2l.l2.2007, urmează să se prezinte la noul loc de muncă câștigat prin concurs in cadrul DGFP
Se susține că pârâta a refuzat emiterea deciziei de concediere conform Protocolului și remiterea carnetului de muncă, emițând decizia 8/22.0l.2008, prin care dispune încetarea raporturilor de muncă în baza prevederilor art. 264 lit. din Legea 53/2002.
Contestatoarea susține că decizia este lovită de nulitate prin încălcarea dispoz. artr.267 alin. din. 53/2003, întrucât pârâta nu a respectat obligația de a o convoca pentru efectuarea cercetării disciplinare.
În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează constatarea nulității absolute a punctului IV din Protocolul 3233/26.ll.2007, se susține că au fost încălcate prevederile art. 5 alin.l -IV din legea 53/2003, art. l6, 4l și 53 din Constituție și art.l4 din CEDO, întrucât această clauză este vădit discriminatorie între persoane care au aceeași calitate și anume aceea de angajat față de aceeași persoană angajatoare și pe de altă parte se încălcă dispoz. art 38 din legea 53/2003, întrucât orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege sau limitarea acestora este lovită de nulitate.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei de către Sindicatul O S, prin care se solicită admiterea contestației contestatoarei sub toate capetele de cerere și să se constate nulitatea absolută a punctului IV din protocolul nr. 3233/26.ll.2007.
Se susține că clauza a cărei nulitate o solicită a fost convenită și semnată de către Sindicat dintr-o eroare materială, eroare care prin prisma dispozițiilor legale precizate in cererea de intervenție, este lovită de nulitate absolută.
Se solicită judecarea în lipsă.
Pârâta legal citată, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, depunând în copie întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei nr. 8/22.0l.2008, precum și la emiterea protocolului nr. 3233/ 26.11.2007.
Instanța a pus în discuție cererea de intervenție în interesul reclamantei, în ședința publică din 27.03.2008, având in vedere dispoz. art. 52 c.pr.civ.
Prin sentința nr.395 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoarea, cu domiciliul în C, STR. 1 - 2. nr. 44, -. B,. 14, județul O, în contradictoriu cu pârâta - SC SERVICI SA P, cu domiciliul în P, Str. -, -. 148, Județul
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 4.l2.2007, reclamanta a depus o cerere de solicitare pentru încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților înregistrată sub nr. 3467/4.l2.2007. Din aceasta rezultă că salariata reclamantă, a cunoscut, a înțeles și a acceptat faptul că o eventuală încetare a contractului individual de muncă putea să se producă numai dacă aferent cererii sale ar fi acceptat și angajatorul.
Prin urmare până la momentul emiterii unei eventuale acceptări - până la 2l.l2.2007 potrivit Pogramului, salariata reclamantă urma să-și desfășoare activitatea în mod obișnuit în baza contractului individual de muncă existent și deci avea obligația de a se prezenta la locul de muncă potrivit programului de lucru.
La data de 20.l2.2007 a fost emisă scrisoarea de respingere a solicitării pentru încetarea voluntară a raporturilor de muncă înregistrată la societate, sub nr. 3470/20.l2.2007 (anexa 7 la întâmpinare). Întrucât salariata nu s-a mai prezentat la locul de muncă, această scrisoare i-a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire.
Începând cu data de 2l.l2.2007 salariata reclamantă nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nu a predat documentele și bunurile aflate în posesia sa.
Ulterior, la data de 9.0l.2008, reclamanta a înregistrat la societate cererea nr. 60/9.0l.2008 prin care solicita să i se comunice data și persoana împuternicită pentru preluarea documentelor și bunurilor pe care le are în gestiune. Conform mențiunilor din foaia colectivă de prezență pentru luna decembrie 2007(anexa l0 la întâmpinare ) în care s-a consemnat absența nemotivată a salariatei în 5 zile s-a întocmit referatul nr. 3l59/8.0l.2008, către conducerea societății prin care s-a comunicat absența nemotivată a salariatei și s-a propus sancționarea acesteia.
Prin decizia nr.l/8.0l.2008 s-a numit Comisia în vederea cercetării disciplinare prealabile și prin adresa 3l83/8.0l.2008, (anexa l3 la întâmpinare ) fila 57, reclamanta salariată a fost convocată la cercetarea disciplinară prealabilă pentru data de 11.0l. 2008, ora 9,00 la sediul regional O din
Întrucât salariata s-a prezentat pentru depunerea adresei nr. 60/9.0l.2008, s-a procedat la predarea convocării pentru cercetarea disciplinară în prezența a doi martori, care au confirmat refuzul reclamantei de confirmare.
În consecință, la data de ll.0l.2008, întrucât reclamanta nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară prealabilă a fost întocmit de comisie un proces verbal nr. 339l/l4.0l.2008 ( anexa l4 fila 58) în care s-a menționat refuzul salariatei de a semna convocarea, existența unor martori la momentul exprimării refuzului și absența salariatei la cercetarea disciplinară.
Față de probatoriile administrate în cauză, instanța reține că pârâta a respectat condițiile impuse de art 267 CM, privind convocarea în scris a contestatoarei, pentru cercetarea disciplinară privind absențele nemotivate și în consecință emiterea deciziei nr. 8/22.0l.2008, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fiind dovedită abaterea disciplinară constând în lipsă nemotivată de la serviciu constată prin referatul nr. 3l59/8.0l.2008.
Se constată că reclamanta a refuzat să se prezinte la cercetare, fără a prezenta un motiv întemeiat, astfel că în cauză devin incidente dispoz. art 267 alin din potrivit cărora " neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prev. la alin.2. fără un motiv obiectiv,dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile".
În consecință, primul capăt de cerere care vizează nulitatea absolută a deciziei 8/22.0l.2008 emisă de pârâtă, este neîntemeiat.
Cererea la care face referire contestatoarea privind solicitarea ca pârâta să-și dea acordul in baza dispoz. art 55 lit b din codul muncii, pentru încetarea raporturilor de muncă este de asemenea netemeinică, întrucât ca orice acord acesta este la libera apreciere a celui chemat să îl emită, iar pârâta nu a făcut altceva decât, după analizarea tuturor cererilor salariaților, să decidă că pentru reclamanta se respinge cererea, având în vedere că postul era inclus în planul de dezvoltare, având conform Protocolului nr. 3233/2007, dreptul de a accepta sau refuza cererile salariaților, potrivit interesului și planului de dezvoltare.
În consecință, instanța nu poate obliga o unitate să fie de acord cu cererea de încetare a contractului prin acordul părților, salariatul având libertatea de a migra de la un loc la altul de muncă, în condițiile legii și ale contractului de care este ținut.
Cu privire la cererea contestatoarei privind acordarea drepturilor bănești de concediere, conform prevederilor contractului colectiv de muncă și Protocolului nr. 3233/2007, se reține că este neîntemeiată întrucât contractul individual de muncă al salariatei a fost desfăcut disciplinar în baza dispoz. art 264 lit. f codul muncii.
Cu privire la nulitatea clauzei cuprinsă în pct. 4 Protocolului nr. 3233/26.ll.2007, se reține că aceasta este valabilă având in vedere următoarele considerente:
Acordul pentru încetarea unui contract este un act unilateral de voință, lăsat la aprecierea părții emitente și nici o instanță nu poate obliga un angajator să-și exprime acordul de încetare a raporturilor, de muncă.
Protocolul încheiat între sindicate și administrația pârâtei, a urmărit evitarea concedierii colective a unor angajați care doreau să rămână în unitate, și să permită altora care doreau să plece, dar în concordanță cu planul de dezvoltare al societății. Clauza cuprinsă în pct. IV al Protocolului - este de natură să satisfacă interesele ambelor părți, fiind acceptat de către acestea faptul că nu toate cererile urmau a fi admise.
Egalitatea de tratament nu presupune că dacă cererea unui salariat este admisă, atunci toate cererile salariaților urmează să fie in mod automat admise.
reclamantă nu a fost discriminată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, nefiind încălcate dispoz. art. 5 din codul muncii.
În consecință, nu sunt incidente dispoz. art. 5 alin.3 codul muncii care stabilește că constituie discriminare directă, actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prev.la alin.2. art.5 și enunțate mai sus, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatoarea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit nu a fost constată nulitatea absolută a deciziei de concediere, întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 267, alin. 1 din codul muncii, adică nu s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Neprezentare sa la cercetarea prealabilă s-a datorat faptului că predarea convocării, de către poștă, a fost făcută chiar la data când trebuia să se prezinte la unitate să dea explicații, fiind astfel în imposibilitate să se prezinte, la data și ora fixată.
Prin recurs, contestatoarea a solicitat să se ia act că renunța la celelalte capete de cerere.
Recursul este nefondat.
Verificând sentința pronunțată la instanța de fond în raport de criticile formulate și probele administrate în dosar se constată că prin cererea de chemare în judecată contestatoare a solicitat constatarea nulității deciziei nr.8/22.01.2008, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.264, lit. f din codul muncii și obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care desfacerea contractului individual de muncă să fie desfăcut prin acordul părților, respectiv în temeiul art. 55 lit.b din același act normativ.
A mai solicitat contestatoarea obligarea intimatei la despăgubiri, constând în 18 salarii brute lunare la care se adaugă toate sporurile salariale.
În recurs contestatoarea reiterează motivele invocate în cerere introductivă, în sensul că, decizia emisă de intimată, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, este afectată de nulitate absolută, deoarece nu s-a efectuat cercetarea administrativă prealabilă.
Potrivit art. 267, alin.3 din codul muncii " neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile"
Emiterea deciziei nr.8/22.01.2008, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut cu respectare dispozițiilor art. 267 din codul muncii privind convocarea în scris a contestatoarei.
Astfel, convocarea pentru efectuarea cercetării prealabilă a fost înmânată contestatoarei la data de 09.01.2008, însă aceasta a refuzat să o primească.
Refuzul contestatoarei de a primi convocarea la cercetarea prealabilă a fost consemnat în procesul verbal încheiat în prezența a trei martori,care a fost depus în dosarul cauzei.
Rezultă că, salariata a avut cunoștință de convocarea la cercetarea disciplinară și nu s-a prezentat.
Contestatoarea nu a prezentat nici un motiv prin care să justifice neprezentarea la cercetarea prealabilă potrivit dispozițiilor art.267.3 din codul muncii.
Așa fiind, critica contestatoarei sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 267 din codul muncii este neîntemeiată.
Cererea privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părților, respectiv în temeiul art. 55 lit. b din codul muncii în mod corect a fost respinsă la tribunal, deoarece nu poate fi obligat angajatorul să fie de acord cu încetarea contractului prin acordul părților.
În considerarea celor prezentate recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 395/31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC Servicii SA P, precum și cu intervenientul în interesul reclamantei Sindicatul O, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Marin Covei, Tamara Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 654/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 9981/2008. Curtea... → |
|---|
