Contestație decizie de concediere. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 793/2008
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - "" SRL S împotriva sentinței civile nr. 277/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, administratorul dl. și avocat, pentru reclamanta intimată lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocatul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare comunicându-se un exemplar cu reprezentantul pârâtei recurente.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Arată că Regulamentul de ordine Interioară a fost adus la cunoștință tuturor angajaților fiind afișat pe un panou în incinta unității și face parte integrantă din Contractul colectiv de muncă. Mai precizează că i s-a desfăcut contractul de muncă nu pentru că a făcut un curs de calificare ci pentru faptul că în perioada cât a stat în concediu medical nu a fost bolnavă.
Avocatul reclamantei intimate pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata " " S solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.13/8.11.2007 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatoarei și radierea din carnetul de muncă a mențiunii desfacerii contractului în temeiul art.61 lit. a Codul muncii;
- să fie obligată intimata la plata salariului restant, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post a contestatoarei;
- să fie obligată intimata la plata dobânzii legale, potrivit nr.OG9/2000, calculată la suma reprezentând salariu restant și neachitat contestatoarei, până la data reintegrării în muncă;
- să fie obligată intimata să plătească toate contribuțiile datorate statului în calitate de angajator, și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că a fost salariata unității pârâte, pe postul de agent de asigurare, până la data de 1.11.2007 când i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii.
A mai susținut că, din cauza unor probleme de sănătate, nu s-a putut deplasa la serviciu anunțând la secretariatul societății despre această situație, după care s-a prezentat la medicul de familie, care i-a eliberat certificat de concediu medical pe perioada 23.10.2007 - 26.10.2007.
A mai învederat că în perioada în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, a fost contactată telefonic de către administratorul societății, pentru unele probleme de serviciu, și că în timpul unei astfel de convorbiri, acesta a apreciat că reclamanta are vocea unei persoane aflate în vacanță, nu a uneia bolnave.
Ulterior, în data de 29.10.2007 când s-a prezentat la serviciu și s-a deplasat la medicul de medicina muncii pentru vizarea concediului medical, i s-a refuzat acest lucru, pe considerentul că nu s- prezentat în termen de 3 zile de la îmbolnăvire, iar de la serviciul personal i s-a comunicat că șeful reclamantei consideră aceste certificate medicale false și că o acuză de neloialitate deoarece în intervalul în care a figurat ca fiind bolnavă, a absolvit un curs de pregătire profesională organizat în intervalul august - octombrie 2007. De asemenea a mai arătat că în timpul cercetării disciplinare prealabile i s-a solicitat să depună copii după rețeta medicală și după chitanța de la farmacie, după care în data de 30.10.2007 i s-a adus la cunoștință că va fi concediată.
Sub un ultim aspect a susținut că decizia de concediere este nulă deoarece a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor cu caracter imperativ, prevăzute de art.267 alin.2 Codul muncii.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.268 Codul muncii și art.1088 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă, intimata "" Sas olicitat respingerea contestației, susținând că aspectele invocate de către aceasta sunt nefondate deoarece contestatoarea nu a prezentat certificatul de concediu medical pentru a fi vizat de către medicul de medicina muncii în termen de 3 zile de la îmbolnăvire, că aceasta nu a fost în măsură să depună rețeta cu tratamentul medicamentos prescris de medic și că medicamentele au fost achiziționate la trei zile după intrarea în concediu medical.
A mai susținut că măsura disciplinară a fost dispusă cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr.277/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, astfel cum fost rectificată prin încheierea din 3.04.2008, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata " " S și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.13/8.11.2007 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii și radierea acestor mențiunilor din carnetul de muncă al contestatoarei;
- intimata a fost obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale care i se cuvin începând cu data concedierii, respectiv din 1.11.2007, și până la data de 9.11.2007, data reîncadrării în muncă precum și dobânda legală aferentă acestor drepturi, calculată la salariul restant până la reîncadrare;
- să fie obligată intimata să plătească contribuțiile datorate la bugetul de stat, în calitate de angajator.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că decizia de concediere emisă de intimată este netemeinică deoarece neprezentarea certificatului medical, la medicul de medicina muncii, în primele 3 zile de boală nu este prevăzută ca abatere disciplinară și nu poate conduce la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, ci eventual la neplata indemnizației de boală.
Prin urmare, s-a apreciat că lipsa reclamantei de la locul de muncă în perioada 23.10.2007-26.10.2007 a fost justificată cu certificatul medical prezentat de reclamantă, că nu s-a demonstrat că acesta este fals și că neprezentarea de către contestatoare a rețetei cu medicamentele prescrise ci doar a bonului fiscal emis de farmacie nu infirmă valabilitatea certificatului emis și nu atestă inexistența bolii.
În consecință, instanța de fond a apreciat că, din moment ce contestatoarea a prezentat actul original, care atestă incapacitatea temporară de muncă, nu subzistă abaterea disciplinară reținută în sarcina ei iar decizia de concediere este netemeinică, impunându-se anularea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta " " S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă și al obligării la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie precum și pe aprecierea eronată a probelor administrate în cauză.
Astfel, arătat că, din analiza tuturor înscrisurilor prezentate de reclamantă la unitate precum și din discuțiile purtate cu aceasta, rezultă fără nici un dubiu că medicamentele au fost achiziționate, de către reclamanta intimată, în a treia zi din cele 4 zile de concediu medical, și că aceasta nu a fost în măsură să depună rețeta medicală cu tratamentul care i-a fost prescris.
A mai susținut că în Nota explicativă nr.19/30.10.2007, care i-a fost luată cu prilejul cercetării disciplinare prealabile, intimata a recunoscut că nu a vizat certificatul medical în primele zile de boală. Dealtfel, acesta este și motivul pentru care societatea recurentă a pontat-o absent nemotivat pe intimata reclamantă în intervalul 23.10.2007-26.10.2007.
Sub un alt aspect, recurenta a susținut că, fără a pune la îndoială autenticitatea certificatului medical, care a fost emis de un medic și care are toate elementele de identificare, a solicitat, în fața instanței de fond, audierea de martori pentru a demonstra nu că certificatul este fals ci că intimata reclamantă nu a fost bolnavă și că în acea perioadă a susținut un examen de inspector resurse umane la firma " 2000".
Prin urmare, toate aceste aspecte de mai sus, coroborate cu prevederile cuprinse în Regulamentul intern al firmei, au dovedit că măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantei este una justificată și că neprezentarea reclamantei la medicul de medicina muncii, în termenul de 3 zile prevăzut de lege, a fost intenționată tocmai în ideea de nu se mai putea constata și verifica nimic sub aspectul bolii.
În drept, a invocat art.art.299 și urm. Cod proc. civ. și art.274 Cod proc.civ.
În apărare, prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.308 Cod proc.civ. intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat deoarece abaterea disciplinară reținută în sarcina acesteia nu există, tocmi pentru faptul că a existat un concediu medical care să ateste starea de boală a reclamantei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.61 din Codul muncii, prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Abaterile grave nu sunt enumerate de Codul muncii, însă pot fi stabilite prin contractele colective de muncă sau prin regulamentele interne.
În cazul reclamantei, sancțiunea disciplinară a avut la bază Regulamentul intern al " " S care prevede, la secțiunea " Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile", că la trei absențe nemotivate se va proceda la desfacerea contractului individual de muncă.
Prin urmare, deși absentarea repetată de la locul de muncă justifică, în principiu, concedierea pe motive disciplinare, pentru a se lua o astfel de măsură se cere să fie îndeplinită și condiția ca lipsa de la locul de muncă să fie urmarea culpei salariatului.
În cazul de față, lipsa reclamantei de la locul de muncă nu poate fi imputată acesteia din moment ce din cuprinsul certificatului medical rezultă că aceasta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, iar neprezentarea certificatului-tip, în termen de trei zile de la declanșarea bolii, are drept consecință neplata indemnizației reprezentând ajutorul de boală și nicidecum desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În raport de cele ce preced, se constată că aspectele critice invocate de către recurentă nu pot fi primite deoarece certificatul medical constituie dovada faptului că reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. Susținerile recurentei potrivit cărora reclamanta nu a fost în realitate bolnavă sau cărora aceasta a participat sau nu la un concurs, în această perioadă, constituie aspecte care nu pot înlătura cel stabilite prin certificatul medical tip, a cărui autenticitate nu i-o contestă nici recurenta.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. recurenta " " S va fi obligată să plătească intimatei suma de 1500 RON, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - "" SRL S împotriva sentinței civile nr. 277 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă recurenta - "" SRL S să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red
Tehnored. 24 2008
Jud. fond., M:
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 799/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 196/2008. Curtea de... → |
|---|
