Contestație decizie de concediere. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.4831/-
Format vechi nr.6105/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.8/
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SRL împotriva sentinței civile nr.1372 din data de 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SRL, prin avocat în baza delegației de substituire nr.51 din 06.01.2009 depusă la dosar-fila 11 și intimatul,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 03.11.2009, cerere din partea recurentei -""SRL prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
Recurenta -""SRL, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu mai insistă în cererea de amânare a cauzei formulată la data de 03.11.2009, pentru lipsă de apărare.
Totodată, recurenta, prin avocat, la solicitarea Curții, procedează la semnarea cererii de recurs dedusă judecății.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP A la data de 05.10.2007.
Intimatul, personal, având cuvântul, arată că la acest termen de judecată înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar, în fotocopie, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 16.10.2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, carnetul de muncă al acestuia, un cupon de mandat poștal, precum și un bon fiscal.
Recurenta -""SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de intimat, ocazie cu care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar adresele nr.2888 P/2008 din 16.10.2009, nr.507 II/2/2009 din 26.11.2009, ambele emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, precum și Ordonanța nr.507 II/2/2009 din 26.11.2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale împotriva intimatului.
Intimatul, personal, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de recurentă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că la data de 21.10.2008 a formulat cerere de demisie pe care a înregistrat-o la registratura societății recurente.
Recurenta -""SRL, prin avocat, având cuvântul, arată că nu înțelege să conteste existența acestei cereri.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -""SRL, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a reținut că în cauză nu ar fi avut loc cercetarea disciplinară prealabilă care de fapt a fost efectuată, pe de o parte, iar pe de altă parte, la art.2 din decizia de desfacere a contractului de muncă al intimatului se menționează motivele care au condus la emiterea acestei decizii și astfel, prima instanță se contrazice atunci când reține că decizia contestată este lovită de nulitate pentru lipsa mențiunilor prevăzute la art.268 alin.2 lit."a și c" din Codul Muncii.
Cu privire la capetele de cerere subsidiare, recurenta, prin avocat, arată că nici acestea nu puteau fi admise, chiar dacă intimatul a solicitat reintegrarea sa pe postul deținut anterior și obligarea societății la plata drepturilor salariale până la reluarea activității efective, atâta vreme cât acesta a înțeles să formuleze și să înregistreze la sediul societății cererea de demisie.
În atare situație, apreciază că nu se pune problema reintegrării salariatului pe postul deținut anterior și nici plata drepturilor salariale, atâta vreme cât contractul de muncă al intimatului a încetat de drept.
Mai mult decât atât, recurenta, prin avocat, arată că intimatul în cauză a săvârșit un abuz de drept prin depunerea la acest termen a mandatului cu privire la executarea hotărârii primei instanțe cu privire la sumele de bani la care societatea a fost obligată cu titlu de despăgubiri, iar societatea a fost pusă în situația de a respecta hotărârea instanței de fond până la soluționarea prezentei cereri de recurs.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât acesta a fost concediat în mod nelegal de către societatea recurentă.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1372/29.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția nulității Deciziei nr. 60/17.11.2008 emisă de intimata SRL; a admis în parte contestația formulată de contestatorul Militam - împotriva deciziei nr. 60/17.11.2008 emisă de intimata SRL; a constatat nulitatea deciziei și pe cale de consecință a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii; a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu drepturile salariate indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul - contestator - pe perioada concedierii până la reluarea efectivă a activității; a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul, salariat al pârâtei, la data de 21.10.2008 a depus la registratura societății cerere de demisie, aspect recunoscut și de intimată prin întâmpinare.
Prin decizia nr. 60/17.11.2008, angajatorul a dispus, ca sancțiune disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, încetarea retroactivă a contractului de muncă al contestatorului, respectiv începând cu data de 7.11.2008, care se află în perioada cuprinsă între data depunerii demisiei și data expirării termenului de preaviz.
Tribunalul a apreciat că decizia este lovită de nulitate deoarece, pe de o parte, nu s-au respectat dispozițiile imperative ale art. 267 alin. 2 Codul Muncii în ceea ce privește efectuarea cercetării disciplinare, iar pe de altă parte, sub aspectul cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul Muncii, în cauză au fost încălcate dispozițiile cuprinse la literele a și
Astfel, instanța de fond a constatat că, deși art. 267 alin. 2 Codul Muncii instituie cerința convocării scrise, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, în cauză nu s-a făcut dovada unei astfel de convocări. Înscrisul intitulat "Convocare " nu are valențele juridice ale unei convocări legale, a apreciat tribunalul, întrucât aceasta poartă data de 15.10.2008, care se plasează în timp înainte ca salariatul să aibă reprezentarea faptei și învinuirii ce i se aduce și nu precizează obiectul întrevederii, respectiv fapta imputată.
În aceste condiții instanța de fond a apreciat că cercetarea disciplinară a fost pur și simplu formală, lipsesc dovezile cu privire la faptul că persoana care a efectuat cercetarea, din partea angajatorului, a fost într-adevăr mandatată în acest sens, iar dreptul la apărare al contestatorului a fost grav încălcat, procesul - verbal privind cercetarea disciplinară neputând fi asimilat unei cercetări disciplinare legale.
În ceea ce privește mențiunile obligatorii cuprinse la art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, instanța de fond a constatat că în decizia contestată nu se precizează în ce ar consta nerespectarea disciplinei muncii, care ar fi cuantumul pagubei materiale, data săvârșirii faptei sau faptelor imputate, mențiune în lipsa căreia nu se poate verifica respectarea de către angajator a termenului prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul Muncii în care se putea angaja răspunderea disciplinară a contestatorului.
Apreciind că cerința impusă de art. 268 alin. 1 lit.a constând în " descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară " este îndeplinită - numai atunci când fapta ce constituie abatere disciplinară este descrisă detailat, în amănunt și în același timp, în concret, Tribunalul a reținut că decizia nr. 60 /17.11.2008 nu respectă dispozițiile textului menționat, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri sau probe administrate în acest sens.
În acest sens tribunalul a invocat și dispozițiile art. 266 Codul Muncii, în care se prevede că angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea faptei avându-se în vedere împrejurările săvârșirii acesteia, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală a salariatului precum și eventualele sancțiuni disciplinare suferite de acesta anterior.
Referitor la îndeplinirea cerințelor art. 268 alin. 2 lit. c Codul Muncii, ce prevăd obligativitatea menționării motivelor ce determinat înlăturarea apărărilor salariatului cu ocazia cercetării prealabile, prima instanță a constatat că în decizia contestată nu se face nici un fel de referire la apărările contestatorului, așa încât nici această cerință imperativă a legii nu a fost respectată la emiterea deciziei de sancționare.
Susținerile intimatei din întâmpinare în sensul că motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sunt descrise în procesul verbal de cercetare disciplinară și în referatul întocmit, nu au fost reținute de tribunal care a constatat că nu sunt reale și nu sunt de natură să susțină caracterul legal al deciziei, întrucât lipsa mențiunii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. c, nu poate fi complinită prin alte înscrisuri.
Tribunalul a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale, reținând că, în cauză contestatorul nu a făcut dovada prejudiciului ce i s-a cauzat prin emiterea deciziei contestate.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la rectificarea mențiunilor din carentului de muncă referitor la încetarea activității, în raport de soluția pronunțată și de absența carnetului de muncă, cererea a fost respinsă ca nefondată, instanța apreciind că reclamantul, ca titular al carnetului, are posibilitatea de a solicita instanței rectificarea înscrisurilor considerate a fi eronate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata invocând dispozițiile art 304 pct. 9 si art 304/1 Cpc, pentru următoarele considerente:
Cu privire la constatarea nulității absolute a măsurii de încetare a contractului de munca, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșita a legii întrucât nu s-au încălcat dispozițiile art 267 alin 1 Codul Muncii, cercetarea disciplinara fiind efectuată si materializată in actele înaintate la dosar, respectiv procesul-verbal privind cercetarea disciplinara a salariatului nr. 964/06.11.2008 și referatul nr. 955/04.11.2008.
Recurenta a precizat că angajatul a fost convocat in scris in vederea cercetării disciplinare prealabile insa acesta a refuzat sa semneze, aducându-i-se la cunoștința verbal data, ora si locul convocării in vederea cercetării disciplinare prealabile. Acesta s-a prezentat insa la sfârșitul întocmirii actului a refuzat din nou a semna menționând ca nu va da nici o explicație nimănui.
A mai susținut recurenta că decizia arata fapta ce constituie abatere disciplinara chiar la art 2 din aceasta. De asemenea, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sunt descrise in procesul-verbal de cercetare disciplinara si referatul întocmit de dl. Mai mult, chiar la data de 06.11.2008, in urma convocării si discuțiilor purtate, salariatul a recunoscut săvârșirea faptei (furtului) insa numai pentru data de 09.09.2008.
De asemenea recurenta a susținut că formularul in baza căruia s-a redactat decizia a fost primit chiar de la ITM T, instituția cea mai abilitata in a îndruma un angajator in respectarea legislației muncii. Recurenta a criticat și hotărârea instanței privind obligarea sa la plata de despăgubiri apreciind că prin această soluție s-a produs o îmbogățire fără justa cauza, patrimoniul intimatului reclamant mărindu-se cu aceste sume in condițiile in care in perioadele arătate in hotărârea atacata acesta nu a prestat nici un fel de activitate in folosul angajatorului, situația creata se datorează in exclusivitate culpei acestuia și acesta putea sa isi caute un loc de munca unde sa i se asigure un salariu, pentru a evita producerea unui prejudiciu in patrimoniul sau.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a procedat la analiza legalității deciziei de sancționare disciplinară, constatând nulitatea acesteia în condițiile în care angajatorul nu a respectat dispozițiile imperative ale legii cu privire la procedura cercetării disciplinare și aceasta nu cuprinde descrierea amănunțită a faptelor și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Astfel din probele dosarului nu rezultă ca reclamantului contestator i s-ar fi comunicat convocarea la efectuarea cercetării disciplinare și că acesta s-ar fi prezentat și a refuzat să semneze procesul verbal de cercetare disciplinară, așa cum a susținut recurenta.
De asemenea în decizie nu au fost descrise în concret faptele imputate iar potrivit art. 77 Codul Muncii, mențiunile din decizia de concediere nu pot fi complinite, în fața instanței, cu elemente exterioare acesteia, cum este în cauză procesul verbal de cercetare disciplinară. Totodată decizia nu cuprinde nicio mențiune cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, omisiune sancționată cu nulitatea absolută potrivit art. 268 alin. 2 lit. c Codul Muncii.
Față de aceste împrejurări, Curtea reține că instanța de fond a constatat corect că decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
În ceea ce privește însă soluționarea capetelor de cerere privind reintegrarea și plata despăgubirilor, Curtea reține că la data de 21.10.2008 contestatorul a înregistrat la societate cererea de demisie, împrejurare confirmată de părți în cauză. Prin urmare, Curtea apreciază că aplicarea dispozițiilor art. 78 Codul Muncii trebuie circumstanțiată împrejurărilor concrete ale cauzei, respectiv faptului că salariatul și-a manifestat unilateral și irevocabil voința de încetare a raporturilor de muncă cu recurenta intimată.
Față de aceste împrejurări, a dispune reintegrarea și plata de despăgubiri, înseamnă a nesocoti voința salariatului și efectul juridic al demisiei, respectiv încetarea raportului de muncă din inițiativa salariatului la expirarea termenului de preaviz.
În consecință, sub acest aspect Curtea va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, va modifica în parte sentința recurată potrivit art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, în sensul că, față de modul în care au încetat raporturile de muncă între părți, va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii și plata despăgubirilor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă -""SRL cu împotriva sentinței civile nr.1372 din data de 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii și plata despăgubirilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
03.02.2010
Jud fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2651/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2250/2009. Curtea... → |
|---|
