Contestație decizie de concediere. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.800/
Ședința publică din 27 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata G G, cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.407/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul - contestator de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimatului-reclamant depune la dosar delegație,invocând la acest termen excepția nulității absolute a recursului declarat de intimată, solicitând să se observe că la fila 4 - dosar, respectiv pe plicul în care a fost trimis recursul este menționat ca destinatar Judecătoria Galați, ori recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, considerând că nu au fost respectate disp.art. 302 Cod procedură civilă.
Curtea, referitor la disp.art.302 Cod procedură civilă, excepția invocată de reprezentantul intimatului - contestator, în sensul că pe plicul în care a fost trimis recursul este menționat ca destinatar Judecătoria Galați precizează că cele două instanțe se află în aceeași clădire, cererea de recurs se adresează Tribunalului Galați,iar rezoluția a fost pusă de către Tribunalul Galați, și faptul că din eroare a fost trecută pe plic ca destinatar Judecătoria Galați și nu Tribunalul Galați instanțe care se află în aceeași clădire, consideră că nu este fondată excepția invocată de reprezentantul intimatului-contestator.
Reprezentantul intimatului-contestator precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatului-contestator.
Reprezentantul intimatului-contestator solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Sentința civilă nr.407/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr.407/3.03.2009 Tribunalul Galați a respins excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, a admis excepția nulității absolute a deciziei de sancționare și în consecință, a admis acțiunea promovată de reclamantul, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.176/27.01.2009 emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, respectiv reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale.
Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 176/27.01.2009 emisă de intimata G SA contestatorul a fost concediat in temeiul art. 61 lit. a din codul muncii, reținându-se in sarcina acestuia ca in ziua de 25.12.2008, in jurul orei 15.00, la stația -, șantierul nr. 1, în timpul unui control efectuat de către echipajul pe locomotive 125-076, însoțită de acesta s-au găsit patru bobine de cupru, însumând aproximativ 10 kg, apartenența acestora neputând fi justificată. Consideră intimata că a încălcat disp. art. 16 pct. 17 si 37 lit. c din Regulamentul Intern cu referire la art. 39 din CCM încheiat la nivelul unității.
Potrivit art. 268 din codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Textul stabilește două situații: un termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și cel mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Se admite deci că este posibil ca data săvârșirii faptei să nu coincidă cu data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
În cauză, fapta a constat intr-o încercare de sustragere a patru bobine de cupru și împrejurarea că fapta contestatorului constituie abatere disciplinară au putut fi stabilite numai în urma unui control, adus la cunoștința persoanei îndreptățite să ia decizia la data de 19.01.2009. Începând de la această dată se calculează termenul de 30 de zile în care să se aplice sancțiunea.
Luarea măsurii a fost făcută la data de 27.01.2009, înlăuntrul ambelor termene reglementate de art. 268 al. 1 codul muncii, motiv pentru care excepția tardivității emiterii contestației urmează a fi respinsă.
Dispozițiile art.267 (1) din codul muncii prevăd obligativitatea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile în cazul aplicării unor sancțiuni disciplinare prevăzute de art.264 lit.b - f din codul muncii.
Art.38 din Regulamentul intern al G prevede modalitate de lucru pentru determinarea gradului de vinovăție a salariatului în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare, respectiv întocmirea unui referat de prezentare a situației cu propunere de sancționare,referat întocmit de conducătorul locului de muncă,referat care se aprobă de directorul uzinei sau departament care decide formarea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă din care să facă parte în mod obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv.
Se mai prevede că această comisie, după ascultarea salariatului întocmește un raport de cercetare însoțit de documentele justificative și cu propuneri de sancționare.
Art.41 din același Regulament prevede că pentru abateri disciplinare se vor aplica sancțiunile prevăzute în acest regulament cu respectarea strictă a metodologiei fixate.
Aceste dispoziții conțin clauze mai favorabile salariatului, pentru că permit implicarea conducătorului locului de muncă, respectiv a șefului de secție, care poate cunoaște cel mai bine condițiile concrete de lucru ale salariaților din subordine.
Or, intimata nu și-a respectat propriile metodologii fixate, ceea ce echivalează cu neefectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Din comisia numită prin dispoziția 6500/030/09.01.2009 nu face parte și seful de secție, prezența sa în comisie fiind considerată obligatorie chiar de către intimată prin propriul regulament.
Intimata nu a efectuat cercetare disciplinară prealabilă conform art.267 (1) din codul muncii, cu respectarea normelor stabilite prin propriul regulament în favoarea salariatului,ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Recursul declarat de intimata
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, aducând, în esență, următoarele critici soluției instanței de fond:
(1) Instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor art.38 alin.1 lit.b din Regulamentul intern al intimatei. Din comisie trebuia a face parte, pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, conducătorul locului de muncă respectiv, iar în concret, din comisia ce l-a cercetat pe contestator au făcut parte ing. -adjunct șef secție, - șeful ierarhic al contestatorului, și liderul de sindicat,. Greșit a reținut instanța de judecată că din comisia de cercetare nu a făcut parte șeful de secție, întrucât în interpretarea instanței doar acesta întrunește calitatea de,conducătorul locului de muncă.
(2) Președintele comisiei de cercetare ing. ocupa și ocupă în continuare funcția de adjunct șef secție Exploatare, care potrivit fișei postului este înlocuitorul șefului de secție Exploatare.
Președintele comisiei de cercetare ing. este șeful de secție al Secției de Circulație și din care face parte intimatul - contestator, și în nici un caz nu se putea reține că din comisie nu a făcut parte șeful de secție.
îndeplinește funcția de adjunct șef stație - și întrucât la momentul desfășurării cercetării disciplinare a intimatului-contestator d-l care îndeplinea funcția de șef stație - se afla în concediu de odihnă.
Șeful Stației - este conducătorul locului de muncă al intimatului-contestator,iar la momentul efectuării cercetării conducătorul locului de muncă era d-l.
Astfel, calitatea de conducător al locului de muncă era întrunită de următoarele persoane:
- ing. este șeful de secție al Secției de Circulație și;
- îndeplinește funcția de adjunct șef stație -;
- îndeplinește funcția de șef stație -.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Prima instanță a făcut o interpretare corectă a noțiunii de,conducătorul locului și a reținut corect că din comisia de cercetare nu a făcut parte conform regulamentului această persoană și, în consecință, anulat decizia de sancționare emisă de intimată.
Nu se contestă de către recurentă, și nu se pune problema dacă intervine sau nu nulitatea deciziei pentru această neregularitate, în aceasta privință lucrurile fiind clare în dosar. Prin urmare, vom analiza doar noțiunea de,conducătorul locului de muncă respectiv pentru a vedea dacă au fost sau nu respectate dispozițiile regulamentului.
Din comisia de cercetare nu a făcut parte șeful direct de secție al contestatorului, respectiv șeful de formație. În organizarea intimatei cu siguranță există foarte multe sectoare și tocmai pentru o înțelegere mai bună a faptelor concrete săvârșite regulamentul prevede că cel ce întocmește referatul de prezentare a situației să fie conducătorul locului de muncă. Acest referat se prezintă cu propunere de sancționare directorului uzinei care decide formarea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă din care să facă parte obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv.
Nu sunt reținute susținerile recurentei, G că toate persoanele din Comisie, respectiv, toți îndeplinesc criteriu pentru a fi considerați conducătorul locului de muncă. Nu este suficient ca din comisia de cercetare să facă parte șefii ierarhici ai contestatorului, ci este necesar și suficient să facă parte conducătorul locului de muncă, respectiv șeful de secție.
Față de aceste aprecieri, corect apreciem și noi, ca fiind raționamentul instanței de fond.
Conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de G împotriva sentinței civile nr.407/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G G, cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.407/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/03.09.2009
Tehnored./4 ex./ 09 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Com. 2 ex. părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 196/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1111/2008. Curtea... → |
|---|
