Contestație decizie de concediere. Decizia 831/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 831
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 960 din 25 VI 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A ÎMBUNĂTĂȚIRILOR FUNCIARE SUCURSALA TERITORIALĂ M DE NORD, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul reprezentantului intimatei.
Consilier jr., avînd cuvîntul pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrară la Tribunalul Iași cu nr-, Gac ontestat decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 23/18.12.2007 emisă de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA-Sucursala M de Nord-Unitatea de Administrare I, solicitând anularea deciziei, reintegrarea în aceeași funcție, menținerea vechimii și plata drepturilor bănești până la reintegrare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a lucrat în cadrul ANIF ca electromecanic, de la data de 3.03.1986. Deși a avut o comportare corectă la locul de muncă, nu a absentat și a fost disciplinată, i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f Codul muncii. În decizie nu se menționează ce abateri a săvârșit și când anume, iar de la data de 1mai 2007 i s-a schimbat abuziv locul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA-Sucursala Teritorială M de Nord a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că salariatul Gaa bsentat nemotivat de la locul de muncă la care a fost repartizat la data de 3.04.2006, prin reorganizarea administrativă a ANIF RA, loc de muncă acceptat prin semnarea actului adițional nr. 1/3.04.2006. În acest mod, contestatorul a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă și ale Codului muncii. Deși a fost convocat telefonic și în scris pentru a lămuri situația, contestatorul nu s-a prezentat la sediul unității, așa cum nu s-a prezentat nici la convocarea efectuată cu ocazia cercetării disciplinare.
A mai arătat intimata că împotriva contestatorului este începută urmărirea penală cu privire la furtul de la Stația.
Intimata a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 960 din 25 iunie 2008, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA-Sucursala Teritorială M de Nord.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 68/2005, contestatorul Gaf ost angajat la unitatea de Administrare Ia S ucursalei Teritoriale M de Nord a Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare RA, începând cu data de 3.01.2005, în funcția de mecanic.
Prin decizia nr. 23 din 18.12.2007, angajatorul a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, conform art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f Codul muncii. Se reține că salariatul refuză să se prezinte la locul de muncă 2N(+ 12N) Zona 7, repartizat la data de 3.04.2006 prin reorganizare administrativă a ANIF RA și că absentează nemotivat de la locul de muncă, încălcând astfel prevederile art. 33(2) lit. a, b, c, d Codul muncii, art. 15(2) lit. a, b, c, d din Cap. IX, art. 32(5), anexa 17 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel ANIF RA pe anul 2007-2008.
Contestatorul arată că, începând cu data de 1.05.2007, i s-a schimbat abuziv locul de muncă, cu un alt post situat la 70 km distanță de vechiul loc de muncă și de domiciliu.
Potrivit dispozițiilor art. 15(2) din Regulamentul Intern, invocate de angajator în decizie, salariatul are obligația de a realiza programul de lucru, sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii, de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
Programul de lucru, stabilit de angajator pentru contestator, urma să se desfășoare la Zona 7, aspect ce rezultă din actul adițional din 3.04.2006 la contractul de muncă.
În memoriul înregistrat la nr. 6411/11.12.2007, salariatul recunoaște că nu s-a prezentat la locul de muncă stabilit de angajator, întrucât este situat la o distanță prea mare de domiciliul său, arătând că a fost prezent la vechiul său loc de muncă, respectiv și. Salariatul nu a făcut dovada contestării măsurii luate de angajator privind modificarea locului de muncă. Din foile colective de prezență întocmite la Compartimentul Zona 7 rezultă că salariatul a fost trecut absent nemotivat în perioada 22 mai 2007-17.12.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul G.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod proc. civilă, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod proc. civilă, deoarece instanța de fond, care a respins cererea apărătorului de amânare a judecății, trebuia să dispună amânarea pronunțării cu până la 7 zile, pentru a da recurentului posibilitatea să își facă apărarea.
Mai susține recurentul că, deși arătat că înscrisurile depuse de intimată sunt susceptibile de fals, prima instanță nu a luat în considerare afirmațiile sale și nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare sau autenticității dovezilor administrate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA-Sucursala Teritorială M de Nord a solicitat respingerea recursului, arătând că, în mod corect prima instanță a respins cererea de acordare a unui nou termen și nu a amânat pronunțarea și că niște simple afirmații, fără alte probe, nu pot fi luate în considerare de nici o instanță.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, art. 304 pct. 10 invocat de recurent fiind abrogat, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 156 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, alin. 2 al aceluiași articol prevăzând că, atunci când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
La termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanța de fond, constatând că a mai fost o dată amânată judecata pe acest motiv, a respins cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului. Prezent, recurentul a susținut oral concluziile sale, consemnate în preambulul sentinței, însă nu a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, așa încât instanța nu putea, din oficiu, în absența cererii părții, să amâne pronunțarea.
În ceea ce privește susținerile recurentului privind nepronunțarea instanței de fond asupra mijloacelor de apărare sau autenticității dovezilor administrate în cauză, se constată că simpla afirmație a recurentului, în sensul susceptibilității de fals a înscrisurilor depuse de intimată, nu echivalează cu o tăgăduire a scrisului sau semnăturii, în conformitate cu prevederile 177-184 Cod proc. civilă. Pentru ca prima instanță să procedeze la verificarea de scripte, era necesar ca recurentul contestator să identifice și să particularizeze fiecare înscris defăimat ca fals, tăgăduind scrisul sau semnătura. Recurentul nu a procedat în acest mod, ci a susținut, generic, că actele prezentate de intimată, inclusiv carnetul de muncă, sunt false, așa încât prima instanță a primit ca atare înscrisurile depuse la dosarul cauzei, semnate cu mențiunea "conform cu originalul".
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr. 960/25 06 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 12 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
Tehnored. Minuta
08 01 2009 - 2 ex.
Jud. fond - Tribunal I -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 363/2008. Curtea de... → |
|---|
