Conflict de muncă. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 66
Ședința publică de la 08 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - "" SRL, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 1256 din 01 11 2007 Tribunalului Vaslui, intimată fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, asociat unic. Lipsă intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, întîmpinare cu duplicat.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acestea este declarat în termen și motivat.
Reprezentantul legal al recurentei se legitimează cu seria - nr.- eliberată de Poliția V la data de 10 X 2007, cu domiciliul în V-. Primind duplicatul întîmpinării solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
La reluarea cauzei reprezentantul recurentei precizează că a luat cunoștință de întîmpinare, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Datorită unor neînțelegeri cu privire la vînzarea produselor de către intimată, care a greșit niște prețuri, aceasta a plecat de la unitate și nu a mai venit la serviciu. Deoarece cărțile de muncă stau la ITM s-a prezentat acolo, a expus situația și i s-a propus că să-i desfacă contractul de muncă cu acordul părților, ca fiind formă mai elegantă, să nu-i desfacă contractul de muncă pentru că a lipsit. Nu este de acord cu dispoziția instanței de fond ca intimata să fie reangajată mai ales că acum aceasta lucrează în altă parte. In concluzie solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea contestației.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1256/01.11.2007 Tribunalul Vaslui admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - "" SRL
Anulează dispoziția nr.15215 din 29 mai 2007 emisă de intimată.
Obligă intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă a contestatoarei.
Obligă intimata să plătească contestatoarei salariul aferent lunii aprilie 2007.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că a fost angajată la - "" SRL V prin contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V sub nr. V- din 17.11.2006, pe postul de vânzător produse alimentare, cu începere din data de 16.11.2006.
La această societate, contestatoarea a lucrat până la data de 1.05.2007, așa cum reiese din dispoziția de desfacere a contractului de muncă din data de 29.05.2007 (fila 14 din dosar), când raporturile de muncă au încetat conform art.55 lit. "b" din Codul muncii.
Având în vedere că a precizat că nu și-a dat acordul la încetarea raporturilor de muncă, precum și dispozițiile art.287 din Codul muncii, instanța constată că intimata nu a făcut dovada existenței consimțământului contestatoarei la încetarea contractului de muncă, motiv pentru care constată nelegală decizia emisă de unitatea intimată.
Referitor la capătul de cerere constând în obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2007, instanța apreciază că această cerere întemeiată, întrucât, potrivit art.163 din Codul muncii, nu s-a făcut dovada de către intimată prin semnarea statelor de plată sau alte documente justificative a faptului că ar fi primit aceste drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SRL, prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în mod greșit instanța a admis contestația fără a se raporta la motivele invocate de.
Susține că intimata nu a solicitat nici un moment instanței anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, motivat de faptul că acordul încetării raporturilor de muncă, în sensul aplicării prevederilor art.55 lit. b din Codul muncii, nu s-a realizat.
În aceste împrejurări, societatea recurentă a arătat, în susținerea poziției sale procesuale și în temeiul art.287 Codul muncii faptul că raportat la temeiul în care au încetat raporturile de muncă - art.55 lit. b Codul muncii - și motivul pentru care intimata a solicitat anularea dispoziției, recurenta și-a îndeplinit obligația legală referitoare la inversarea sarcinii probei. Mai mult, toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care au avut legătură cu încetarea raporturilor de muncă, inclusiv răspunsul care l-a primit chiar intimata de la. V, confirmă faptul că încetarea contractului individual de muncă s-a făcut prin acordul părților.
Cu toate acestea, în contestația inițială, intimata nu a invocat nelegalitatea temeiului care a stat la baza încetării raporturilor de muncă.
Mai arată recurenta că motivul real pentru care intimata a solicitat anularea deciziei a fost faptul că actul nu i-a fost comunicat.
Societatea recurentă a fost aceea care a susținut faptul că raportat la motivul indicat de către contestatoarea intimată, pentru nulitatea deciziei și temeiul în care decizia a fost întocmită, contestația formulată este inadmisibilă.
Mai mult, recurenta a depus la dosarul cauzei recipisa de comunicare a deciziei, tocmai pentru a dovedi faptul că, deși nu a avut o obligație în acest sens, i-a comunicat intimatei decizia, la adresa indicată de către aceasta în contractul de muncă.
Instanța de fond a apreciat într-o manieră subiectivă probele administrate în cauză, fără a da dovadă de imparțialitate și rol activ în vederea stabilirii adevărului.
Astfel, instanța a reținut declarațiile martorei care s-au referit la discuții purtate "cu patroana ", deși nu are nici o calitate în cadrul societății, toate deciziile legate de raporturile de muncă în cadrul societății recurente aparținând reprezentantului societății,. În aceste împrejurări, relatările martorei sunt lipsite de însemnătate juridică, aceasta referindu-se la o persoană care nu reprezintă factorul de decizie în cadrul societății.
De asemenea, instanța de fond a nuanțat susținerile societății recurente în sensul dorit pentru motivarea sentinței civile, apreciind în mod greșit faptul că: "nu a existat nici un acord între angajat și angajator".
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că instanța de fond a reținut corect că nu a existat cerere din partea sa în sensul încetării raporturilor de muncă cu societatea recurentă în sensul art.55 lit. b din Codul muncii. S-a reținut corect și faptul că nu i-a fost acordat salariul pe luna aprilie, dispoziție dată în acord cu art.164 Codul muncii.
Mai arată intimata că motivul de anulare a deciziei de încetare a contractului de muncă, invocat prin contestație este faptul că nu și-a dat acordul în acest sens, mențiunea că decizia nu i-a fost comunicată fiind făcută doar pentru a aprecia instanța că se află în termenul de prescripție a acțiunii.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că intimata a determinat cadrul procesual în privința obiectului dedus judecății prin contestația introductivă ca fiind anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă pentru faptul că nu și-a exprimat acordul în sensul art.55 lit. b din Codul muncii.
Mențiunea din petitul acțiunii, în sensul că decizia nu i-a fost comunicată, nu poate fi interpretată conform apărărilor recurentei ca fiind temei al contestației, câtă vreme din argumentarea acesteia rezultă neechivoc temeiurile de fapt pe care-și fundamentează cererea.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că prin dispoziția nr.15215/29.05.2007 contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat începând cu data de 01.05.2007 pe temeiul art.55 lit. b din Codul muncii.
Baza legală reținută, așadar, în dispoziție pentru încetarea contractului individual de muncă îl constituie acordul părților.
Din perspectiva dispozițiilor art.287 Codul muncii, recurentul angajator avea obligația probării existenței consimțământului salariatei la încetarea raportului de muncă. Astfel, corect a reținut instanța de fond, că angajatorul nu a înfățișat vreo cerere a salariatei ori o altă dovadă care să ateste manifestarea neîndoielnică a acesteia de a părăsi unitatea.
Dat fiind faptul că forma scrisă a acordului nu este obligatorie, jurisprudența a statuat unanim că, în cazul încetării raporturilor de muncă conform art.55 lit. b Codul muncii, consimțământul ambelor părți trebuie să fie serios și explicit și să excludă orice echivoc.
În cazul de față, nu se poate reține cu temei existența consimțământului salariatei.
Prin consecință hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" V, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1256/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
21.II.2008.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1750/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 831/2008. Curtea de... → |
|---|
