Contestație decizie de concediere. Decizia 833/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 833
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ I împotriva deciziei civile nr. 478 din 22 VIII 2008 Curții de APEL IAȘI, intimată fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoare și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, duplicatul fiind comunicat administrativ intimatei.
Avocat precizează că a primit duplicatul înscrisurilor, nu mai are cereri de formulat.
Avocat precizează deasemeni că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul în susținerea contestației solicită admiterea contestației în anulare, să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 teza II Cod procedură civilă. Hotărârea Adunării Generale din 30 03 2007 constituit singurul temei de încetare a raporturilor de muncă. Raporturile de muncă sunt de tip cooperatist, specifice acestei ramuri. Legea privind Organizarea Cooperației stipulează posibilitatea raporturilor de muncă raportate la art.104 al.2 din această lege, să poată conveni reguli specifice acestei categorii. Sunt norme specifice de tip cooperatist de muncă. In cadrul unei societăți cooperatiste există două categorii de raporturi de muncă, fie convenție fie un contract individual de muncă. Intimata a fost cooptată provizoriu pe funcția de contabil. Uop erioadă de probă, apoi Hotărârea Adunării Generale urma să dispună cooptarea definitivă în calitate de membru cooperator. Însă i s-a respins cererea de cooptare definitivă ca membru cooperator. Deci i s-a desfăcut și contractul de muncă. Convenția ar fi fost încheiată dacă era cooptată ca și membru definitiv. A existat a eroare în cartea de muncă, nu s-a precizat că a fost cooptată provizoriu, însă ulterior a fost rectificată.
Prin decizia nr.38 din 25. 08. 2008, reclamanta a preluat provizoriu și sarcini specifice funcției de contabil șef, și nu funcția de contabil șef. A fost numită provizoriu contabil șef și toate acestea au încetat când nu a fost cooptată definitiv. Consiliul de Administrație era obligat să țină seama de Hotărârea nr.4 din 13 VI 2006 care reglementează raporturile de muncă. Reclamanta nu a fost numită niciodată în funcția de contabil șef. Solicită să se rețină:- convenția individuală de muncă este legată de calitatea de membru cooperator. Consiliul de Administrație este ținut de Hotărârea Adunării Generale. În concluzie solicită admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată. Va depune concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, precizează că motivele contestației în anulare au fost întemeiate pe dispozițiile art.318 al.1 teza II din Codul d e procedură civilă, că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs, însă se face referire la motivele de la fond. Se limitează la a relua situația de fapt invocată în fața primei instanțe.
Referitor la faptul că acea convenție de muncă era legată de calitatea de membru cooperator, instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui aspect. Contestatoarea prezintă eronat situația de fapt susținând nefondat că prin decizia nr. 28/2006 ar fi fost cooptată în mod doar provizoriu în funcția de contabil. Cooptarea nu a fost temporară, în decizie nefăcându-se nici o mențiune în acest sens.
Situația a prezentat eronat situația de fapt susținând în mod nefondat faptul că prin decizia nr.28/2006 ar fi fost cooptată doar provizoriu în funcția de contabil. Curtea de Apel ca instanță de recurs s-a pronunțat asupra acestui aspect reținând că inexistența calității de membru cooperator nu condiționează calitatea de salariat și derularea unui raport de muncă.
Solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr.860/45/03.10.2008, Societatea Meșteșugărească Iaf ormulat în contradictoriu cu intimata contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.478/22.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
În motivarea contestației se arată că, în fapt, prin decizia civilă nr.478/22.08.2008 a Curții de APEL IAȘIa fost respins recursul formulat de societate împotriva sentinței civile nr.139/01.02.2008, prin care fusese admisă contestația formulată de și se dispusese "reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere", constatându-se derularea raporturilor de muncă începând cu data de 13.06.2006, societatea fiind obligată să încheie convenție individuală de muncă de la data de 13.06.2006.
Susține contestatoarea că prin recursul formulat a invocat, printre alte motive, și faptul că prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007 contestatoarei nu i s-a aprobat cererea de cooptare definitivă și, prin urmare, aceasta nu a dobândit calitatea de membru cooperator, Consiliul de Administrație fiind ținut să ducă la îndeplinire hotărârea adunării generale, și obligat să emită decizia de încetare a raporturilor de muncă.
Acest motiv de recurs, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, nu a fost analizat de instanța de recurs în sensul că susținerea recurentei nu a fost eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Faptul că instanța de recurs a făcut trimitere la legea de organizare și funcționare a cooperației și la actul constitutiv, nu echivalează cu o motivare argumentată pro sau contra în raport cu motivul de recurs invocat.
Instanța de recurs nu a analizat și argumentele pentru care Hotărârea Adunării Generale, care a constituit singurul motiv pentru încetarea raporturilor de muncă și de care Consiliul de Administrație este în mod obligatoriu ținut, nu a prezentat nici un fel de relevanță în contextul în care raporturile de muncă dintr-o societate cooperativă sunt reglementate distinct, neexistând identitate între convenția individuală de muncă și contractul individual de muncă.
Hotărârea nr.11/15.12.2006 a Uniunii Naționale a Cooperației Meșteșugărești (existentă în dosarul de fond) în art.5 definește convenția individuală de muncă ca fiind "un contract în temeiul căruia o persoană fizică care a dobândit calitatea de membru cooperator în condițiile prevăzute în statut, se obligă să presteze o muncă pentru și sub autoritatea unei societăți cooperative meșteșugărești, în schimbul unei remunerații (salariu)".
Articolul 16 din Hotărârea nr.11/15.12.2006 alin.1-10 procedura ce trebuie urmată pentru a dobândi calitatea de membru cooperator și condițiile în care se încheie o convenție individuală de muncă. Astfel, persoanele care doresc să devină membri cooperatori în urma cererii formulate în acest sens și a verificărilor prealabile, consiliul de administrație aprobă cooptarea provizorie a solicitantului, stabilind și durata perioadei de probă. În perioada de probă și până la cooptare, persoana în cauză are calitatea de membru cooperator cooptat provizoriu.
Cererile de cooptare în societatea cooperativă a persoanelor declarate reușite în perioada de probă se supun aprobării primei adunări generale. De la data cooptării de către adunarea generală, membrul cooperator are toate drepturile și obligațiile prevăzute în statut, în regulamentul de ordine interioară și în actele normative cu caracter specific cooperației meșteșugărești.
Prin decizia nr.28 din 16.06.2006 contestatoarea a fost cooptată provizoriu în funcția de contabil până la data când se va aproba cooptarea definitivă în adunarea generală.
Cum prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007 contestatoarea nu a fost cooptată în calitate de membru cooperator, Consiliul de Administrație a decis încetarea activității prin decizia nr.28/28.05.2007 cu anularea căreia contestatoarea a investit instanța de fond.
De altfel, mai arată contestatoarea, a arătat în fața Curții faptul că decizia contestată nu este o decizie de concediere, așa cum s-a reținut în dispozitivul hotărârii tribunalului, ci este o decizie de încetare a raporturilor de muncă dată în considerarea Hotărârii Adunării Generale nr.30/30.03.2007.
Chiar dacă a fost obligată să pună în executare hotărârea instanței de fond ce a fost menținută de instanța de recurs, acest lucru nu este practic posibil întrucât contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.28/28.05.2007 prin care a fost cooptat provizoriu în funcția de contabil, iar cererea acesteia de reintegrare vizează funcția de contabil șef, funcție ce a fost preluată printr-o altă decizie, respectiv decizia nr.38/25.08.2006.
Prin urmare, instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs invocat referitor la efectele pe care Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007, hotărâre care a constituit singura cauză de încetare a raporturilor de muncă dispusă prin decizia contestată.
În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a stabilit în mod constant că noțiunea de "proces echitabil" în sensul art.6 din Convenție "impune ca o jurisdicție internă (în speță instanța care a soluționat recursul) să analizeze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei jurisdicții inferioare" - în speță instanța de fond (cauza Halle contra Finlanda, 19 1997, paragraf 59-60).
Așa fiind, lipsa motivării cu privire la motivul de recurs invocat echivalează cu "omisiunea" la care se referă art.318(1) teza a II-a Cod procedură civilă.
Ca atare, se solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
În susținerea contestației au fost depuse înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că prezenta contestație în anulare nu este fondată.
Conform art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Dacă mai multe motive de recurs au fost discutate și respinse în bloc, nu se mai poate aplica art.318 Cod procedură civilă.
În speță, prin decizia contestată (nr.478/22.08.2008 a Curții de APEL IAȘI ) s-a reținut că încetarea activității lui pe considerentul că nu s-a aprobat cooptarea acesteia ca membru cooperator cu drepturi depline este nelegală, iar criticile aduse sentinței de fond sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În motivarea acestei concluzii s-a reținut că nici Legea 1/2005 și nici actul constitutiv (art.55, 56 și 62) invocate de recurenta Societatea Meșteșugărească I nu condiționează calitatea de salariat de cea de membru cooperator.
A mai reținut instanța că activitățile care nu contribuie direct ori indirect la dezvoltarea activităților meșteșugărești a membrilor cooperatori (art.4 lit. a din Legea 1/2005) și care nu sunt reținute în actul constitutiv ca activități ce se vor desfășura exclusiv cu membrii cooperatori, pot fi prestate și de persoanele ce nu au această calitate.
Ca atare, Legea 1/2005 și actul constitutiv (art.33, 55, 62) permit încheierea de contracte de muncă ori convenții individuale de muncă atât cu membrii asociați la muncă și la capital, cât și cu persoane ce nu au calitatea de membri cooperatori.
Rezultă, așadar, că instanța de recurs a analizat succint motivul invocat privind respingerea cererii de cooptare ca membru cooperator a intimatei, prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007, constatând că nu era condiționată calitatea de salariat de aceea de membru cooperator, raporturile de muncă cu I putându-se desfășura și de către persoane ce nu au calitatea de cooperator (cum era cazul intimatei ).
Ca atare, nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, astfel încât contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă.
În fapt, prin contestație se invocă greșeli de judecată, ce nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va fi respinsă cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind făcută dovada cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN ELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de Societatea Meșteșugărească I împotriva deciziei civile nr.478/22.08.2008 a Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./09.01.2009
Tehnored.
12.01.2009-2 ex.
Curtea de APEL IAȘI: -
-
-- -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 574/2008. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
