Contestație decizie de concediere. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6970/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.839/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-"EURO CASA "SRLîmpotriva sentinței civile nr.2296 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-"EURO CASA "SRL,prin consilier juridic în baza împuternicirii nr.16 din 09.02.2009 depusă la dosar-fila 7, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -"EURO CASA "SRL, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că societatea pe care o reprezintă a ajuns la un acord cu intimatul în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, sens în care, depune la dosar tranzacția încheiată între părți la data de 07.11.2008.
Față de această împrejurare, solicită a se lua act de faptul că nu mai insistă în judecarea prezentei cereri de recurs, dat fiind acordul părților prin tranzacția încheiată și pe cale de consecință, solicită respingerea recursului.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2296/18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția nulității absolute invocată de contestatorul a deciziei nr. 59 din 8.11.2007 emisă de intimata - Casa SRL, a constatat nulă absolut decizia pentru lipsa cercetării prealabile, a respins excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară desfacerii contractului de muncă, a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate,majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă până la efectiva reintegrare, a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul contestator a fost salariatul intimatei până la data de 08.11.2007,dată la care a fost concediat conform deciziei nr.59/08.1.12007,pentru absențe nemotivate.
Contestatorul a invocat excepția nulității absolute a deciziei de concediere și excepția prescripției dreptului de a emite decizia de sancționare.
In speță, a reținut tribunalul, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă deoarece convocarea trimisă de intimată contestatorului, cu adresa nr.117/02.11.2007 a ajuns la acesta chiar în ziua stabilită pentru efectuarea cercetării prealabile și având în vedere că distanța dintre domiciliul contestatorului respectiv municipiul T M, județul T și sediul intimatei, respectiv orașul B, județul I, este de aproximativ 250 km, practic contestatorul s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la locul și ora stabilite prin convocator.
Tribunalul nu a primit apărarea intimatei potrivit căreia contestatorul nu s-a prezentat pentru cercetarea disciplinară prealabilă nici la data de 07.11.2007 și nici la data emiterii deciziei, 08.11.2007 deoarece a apreciat că pe data de 07.11.2007 nu avea cum să ajungă la sediul intimatei întrucât în aceea zi a primit convocarea, iar pentru data de 08.11.2007 nu fusese convocat.
Tribunalul a mai apreciat că intimata nu a respectat dispoziția art.75 alin.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 conform căreia Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, față de împrejurarea că a emis adresa de convocare la data arată de 02.11.2007, trimițând-o contestatorului la 05.11.2007, pentru data de 07.11.2007 astfel că reclamantul contestator a fost lipsit de dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse instanța a apreciat că în cauză nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă din vina intimatei, fapt pentru care în temeiul art.267alin 1 Codul munciia constatat nulitatea absolută a deciziei nr.59/08.11.2007 și a dispus repunerea părților în situația anterioară concedierii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de emite decizia de sancționare Tribunalul a reținut că este nefondată având în vedere că decizia este întemeiată pe faptul că fostul salariat a absentat nemotivat mai multe zile și nu a avut în vedere referatul nr. 70/24.09.2007.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat intimata care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a luat în considerare circumstanțele producerii faptei, contestatorul lipsind nejustificat de la locul de muncă și că acesta avea posibilitatea să își facă apărări și să își motiveze absențele chiar și după primirea invitației la cercetarea prealabilă din 7.11.2007, termenul de 5 zile prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național fiind un termen de recomandare în care să se comunice convocarea la cercetarea prealabilă.
La termenul de judecată din 11.02.2009, recurenta a învederat instanței că nu înțelege să mai susțină motivele de recurs, întrucât, ulterior pronunțării sentinței, părțile au ajuns la un acord, încheind o tranzacție prin care înțeleg să litigiul existent între ele.
În acest sens recurenta a depus la dosar copia tranzacției încheiată la 7.11.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În faza procesuală a recursului, societatea recurentă nu a mai înțeles să susțină motivele din cererea de recurs însă nici nu a renunțat expres la calea de atac, solicitând instanței să respingă recursul luând act de înțelegea părților.
Din analiza conținutului tranzacției depusă la dosarul de recurs, Curtea constată că aceasta a fost încheiată ulterior pronunțării sentinței recurate, părțile convenind să renunțe la pretențiile invocate în litigiul dedus judecății iar intimatul contestator a renunțat la a mai pretinde executarea drepturilor izvorâte din sentința recurată.
Față de aceste împrejurări, având în vedere principiul disponibilității procesuale reglementat de art. 129 alin 6 cod proc. civilă și conținutul tranzacției extrajudiciare, Curtea nu va mai exercita controlul jurisdicțional al hotărârii, prin analiza pe fond a criticilor recurentei, urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta -"EURO CASA "SRL, împotriva sentinței civile nr.2296 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored.
2 ex/27.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1080/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1459/2009. Curtea... → |
|---|
