Contestație decizie de concediere. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 841/
Ședința publică din 2 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul G, domiciliat în com. Pechea,-, împotriva sentinței civile nr. 398/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31.08.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 398/3.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins excepția nulității absolute a deciziei.
S-a respins contestația formulată de contestatorul G împotriva deciziei nr. 3145/2008 emisă de intimata G SA, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul Gac hemat în judecată civilă pe intimata SC SA G solicitând ca, în baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 3145/12.11.2008, reintegrarea în postul avut anterior și plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul concedierii și până la reintegrarea efectivă.
A arătat în motivarea acțiunii, că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât fapta descrisă în decizie nu constituie abatere disciplinară, întrucât îi lipsește vinovăția. A susținut că supravegherea utilajului nu este posibilă în permanență, în condițiile în care au avut loc disponibilizări repetate de personal și trebuie să transporte probe din 2 în 2 ore din materialul supus prelucrării. Nu era posibilă observarea cantității de sârmă găsită pe răcitorul liniar nr. 3 deoarece vizionarea era obturată de serpentine care traversează utilajul.
După data observării abaterii disciplinare, a fost obligat să semneze o nouă fișă a postului ce cuprindea mai multe atribuții noi, deși este un simplu muncitor.
Consideră că, constatarea abaterii disciplinare trebuia însoțită de un aviz tehnic de specialitate, referitor la integritatea instalației, precum și a unui aviz eliberat de pompieri, pentru a dovedi pericolul potențial acreditat de angajator.
Sancțiunea aplicată o consideră excesivă și exemplară, fiind încălcate disp. art. 266 lit. d și e din Codul muncii.
Pe de altă parte, pentru sancțiunile aplicate în anul 1997 și 2001 intervenit reabilitarea de drept.
Solicită aplicarea unei sancțiuni mai ușoare în condițiile în care se apreciază că a săvârșit o abatere disciplinară.
A depus la dosar decizia nr. 3145/12.11.2008,fișa postului,acte de stare civilă, solicitând administrarea probelor cu interogatoriul și testimonială.
În drept a invocat dispozițiile Codului Muncii.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată. În ceea ce privește excepția nulității absolute, apreciază că trebuie respinsă în condițiile în care au fost respectate dispozițiile Codului Muncii la efectuarea cercetării prealabile și respectate condițiile de formă și de fond ale amintitei decizii.
A depus la dosarul cauzei actele ce au stat la baza efectuării cercetării prealabile, contractul individual de muncă al contestatorului,procesul verbal de instruire, instrucțiunile de lucru la răcitoarele lineare de aglomerat și a solicitat audierea martorilor și.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța A reținut următoarele;
La data de 16.02.1994 între G și SC SA G s-a încheiat contractul individual de muncă, potrivit căruia urma să exercite funcția de pregătire șarjă la atelierul tehnologic din cadrul Secției 1 . Drepturile și obligațiile părților au fost menționate în contractul individual de muncă, fișa postului, rapoartele interne și instrucțiuni de lucru.
Prin decizia nr. 3145/12.11.2008 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii. S-a reținut în sarcina acestuia că în data de 9.10.2008, în jurul orei 21,30 pe răcitorul linear nr. 3 se afla o cantitate de cca. 150 kg. cablu din sârmă de cupru care ardea pentru a-i fi îndepărtată mantaua din plastic,ceea ce ar fi putut conduce la avarierea răcitorului, nerespectându-și obligațiile prevăzute în instrucțiunile de lucru IL--024/2008 ale regulamentului intern și contractului colectiv de muncă la nivelul unității.
Ca o consecință a raportului de subordonare între părțile contractului de muncă, precum și obligației salariaților de a respecta disciplina muncii (art. 39 alin. 2 lit. b din Codul muncii ), art. 263 din Codul muncii reglementează prerogativul angajatorului de a aplica sancțiuni celor ce săvârșesc abateri disciplinare. Abaterea disciplinară este definită în alin. 2 al acestui articol și din definiția acestuia, rezultă trăsăturile acesteia, respectiv:
-să fie o faptă în legătură cu munca
-aceasta să constea într-o acțiune sau inacțiune
-să propună vinovăția salariatului
-prin aceste fapte să se încalce normele legale, ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit fișei postului, regulamentului intern, G - aglumeratorist - avea obligația să supravegheze răcitoarele și instalațiile aferente, gradul de încărcare și repartizare al aglomeratului pe răcitorul linear, calitatea acestuia, modul de desfășurare al procesului de răcire.
În ziua de 9.10.2008, șeful de formație a dispus repartizarea sarcinilor de serviciu în ceea ce privește răcitoarele lineare. trebuia să preleveze probele și să le transporte la laborator iar G avea obligația să supravegheze răcitoarele lineare, datorită riscului crescut de incendiu. În jurul orelor 21,30 șeful direct al celor doi angajați, ing. a constatat existența pe răcitorul linear nr. 3 unei cantități de aproximativ 150 kg cablu de cupru incandescent. A solicitat celor doi angajați să urce pe răcitor să verifice dacă mai există și alte materiale ce ardeau, întrucât exista pericolul de avariere al fluxului. și G au refuzat, motiv pentru care a îndeplinit această sarcină de serviciu.
Gas usținut că nu a avut posibilitatea să verifice răcitorul și să constate existența cablului de cupru, întrucât la acel moment făcea curățenie la subsol împreună cu colegul său, afirmație confirmată de către.
Însă depoziția acestuia este infirmată de către martorii și. Aceștia au arătat că la momentul producerii incendiului funcționa un singur răcitor din cele patru, aflat în cadrul secției, astfel că ambii salariați aveau posibilitatea și timpul necesar să-și exercite toate atribuțiile de serviciu. principală a contestatorului era cea de supraveghere a răcitorului, curățenia putând fi efectuată atunci când se impunea, sau celelalte sarcini de serviciu erau îndeplinite.
a arătat că de la subsol, unde se făcea curățenie, nu exista vizibilitate asupra răcitorului. Însă odată verificat răcitorul exista un interval de timp de aproximativ 30 de minute când se pot îndeplini atribuțiile, întrucât nu există posibilitatea ivirii unui incendiu în această perioadă.
Din declarațiile acestora rezultă cu certitudine că G și colegul său nu au efectuat o verificare a răcitorului înainte de a coborî în subsol, pentru curățenia de la locul de muncă să fie făcută fără a exista posibilitatea intervenirii vreunui incident.
Chiar dacă la momentul angajării contestatorului erau mai mulți salariați ai unității ce trebuiau să verifice răcitoarele lineare, acest lucru nu-l exonerează de răspundere. și au arătat că în realitate supravegherea unui singur răcitor se făcea tot de către cei doi salariați.
În acea perioadă invocată de către contestator, toate cele patru răcitoare funcționau. În condițiile în care în seara respectivă funcționa un singur răcitor iar supravegherea acestuia, potrivit declarației martorului, se face pe o scară de 2,5 și vizualizarea instalației pe o rază de 50, această atribuție putea fi îndeplinită fără nici un efort de către cei doi salariați, cu atât mai mult cu cât pe o perioadă de aproximativ 30 minute, datorită procesului tehnologic, nu se putea întâmpla nimic.
Transportul probelor la laborator era făcut de către astfel că nu poate fi reținută și această susținere, cu atât mai mult cu cât sarcinile de serviciu au fost stabilite de către șeful acestora în mod expres.
Nu era necesară existența unor avize tehnice de specialitate sau eliberate de către pompieri, întrucât răcitorul linear este o instalație destinată răcirii aglomeratului de la o temperatură de 600 - 8000până la 80 - 1000existând posibilitatea aprinderii benzilor de de sub răcitor și, prin urmare, apariția de avarii ce duc la oprirea instalației.
Chiar dacă o fișă a postului i-a fost prezentată după săvârșirea abaterii disciplinare, acest fapt nu prezintă importanță, întrucât atribuțiile sale sunt prevăzute în instrucțiunile de lucru IL--024/2008, care i-au fost aduse la cunoștință la angajare și, ulterior,periodic, ultima dată în luna februarie 2008.
Din cele mai sus reținute, rezultă că în seara zilei de 9.10.2008, G nu a verificat corespunzător funcționarea răcitorului linear, fapt ce a putut avea drept consecință, avarierea acestuia în condițiile depistării unei cantități de 150 kg de cablu din sârmă de cupru ce ardea și reprezintă o încălcare gravă a atribuțiilor de serviciu.
Fiind întrunite condițiile răspunderii disciplinare, decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor regulamentare de ordine interioară, ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și ale Codului Muncii.
Aplicarea sancțiunii a fost corect individualizată, în condițiile în care Gam ai săvârșit abateri disciplinare, fapt atestat de deciziile aflate la dosar. Instituția reabilitării nu este prevăzută de actualul cod al muncii iar actele normative invocate, au fost abrogate cu mult timp în urmă.
Nici excepția nulității absolute a deciziei de concediere nu a fost reținută. La executarea acesteia au fost respectate disp. art. 267, 268 din Codul muncii. Lipsa vinovăției atrage anularea deciziei, însă așa cum s-a reținut mai sus, G este vinovat de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul G considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă, hotărârea primei instanțe cuprinzând motive contradictorii.
Astfel, s-a reținut ca temei al concedierii o abatere disciplinară inexistentă.Prima instanță a interpretat greșit probele din dosar ignorând declarația martorului și acordând credit depozițiilor martorilor și, martori subiectivi.
Deși martorul a declarat că nu a avut posibilitatea să verifice răcitorul, deoarece făceau curățenie într-un subsol și nu aveau vizibilitate spre utilaj, depoziția sa a fost înlăturată.
Instanța a reprodus trunchiat depozițiile celorlalți martori și nu a avut în vedere faptul că numărul redus de muncitori, datorat disponibilizărilor și dimensiunile considerabile ale utilajului fac imposibilă supravegherea utilajului.
De asemenea, nu a observat că fișa postului este întocmită cu sarcini multiple fără a fi diferențiată pe sarcini specifice fiecărui loc de muncă iar prelucrarea a fost strict formală.
2. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, în sensul că instanța a înlăturat fără suficiente argumente cererea de înlocuire a sancțiunii disciplinare de concediere cu o altă sancțiune, încălcându-se disp. art. 266 lit. d și e din Codul muncii.
Față de faptele pentru care recurentul fusese sancționat anterior sub imperiul Legii nr. 1/1970, a intervenit reabilitarea iar la intrarea în vigoare a Codului Muncii actual, sancțiunile respective nu mai existau.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, anularea deciziei de concediere și reintegrarea cu plata drepturilor salariale.
Intimata ArceloN. G SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a coroborat probele administrate și le-a interpretat în mod corect.
Într-adevăr, din declarația martorului rezultă că intimatul contestator nu a verificat răcitorul întrucât în acel moment făcea curățenie la subsol.
Însă această declarație nu este singulară și trebuie coroborată cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, corect s-au reținut și celelalte probe testimoniale, din declarațiile martorilor și rezultând că exista totuși timpul necesar pentru a se verifica răcitorul, întrucât funcționa unul singur din cele patru.
De altfel, principala atribuție de serviciu a contestatorului era de a urmări în permanență desfășurarea procesului de răcire, conform art. 6.2.2 din instrucțiunile de lucru IL-FA-1-024/2008.
Susținerile recurentului în legătură cu imposibilitatea de a verifica răcitorul datorată disponibilizărilor masive nu înlătură răspunderea acestuia în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cât timp aceste atribuții se regăsesc în fișa postului semnată de recurent.
Nu se poate reține că prelucrarea fișei postului nu s-a făcut în mod corect, instrucțiunile fiind aduse la cunoștința recurentului în mod periodic.
Chiar dacă a intervenit reabilitarea pentru sancțiunile aplicate anterior, fapta pentru care a fost sancționat recurentul în prezent este gravă, putând avea drept consecințe avarierea unui utilaj, în condițiile în care se depistase cantitatea e 150 kg de cablu din sârmă de cupru ce ardea.
În aceste condiții, sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a fost corect aplicată, fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 266 din Codul muncii.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G, domiciliat în com. Pechea,-, împotriva sentinței civile nr. 398/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /15.09.2009
:DC/4 ex/16.09.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 402/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 8691/2008. Curtea... → |
|---|
