Contestație decizie de sancționare. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 402/
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata "CFR SA" B - G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr. 1568/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în,-, jud. G, având ca obiect "contestație decizie de sancționare" împotriva deciziei numărul - din 07.11.2008 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenta intimată "CFR SA" B - G și intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat fiind scutit de taxă judiciară de timbru; prin motivele de recurs intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă; citat cu copia motivelor de recurs intimatul contestator a depus întâmpinare; în ședința din camera de consiliu din 10.04.2009 a fost admisă cererea de abținere a d-nei judecător, completul fiind compus potrivit planificării de permanență din 13.04.2009, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, avându-se în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, iar în cauză nu se impune comunicarea întâmpinării depusă de intimatul contestator, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1568/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admis litigiul de muncă intervenit între contestatorul și intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători
A fost respinsă excepția invocată.
A fost anulată decizia nr. - din 07.11.2008 emisă de Regionala de Transport Feroviar de Călători
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, sumă reactualizată la data plății.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 7582/121/26.11.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr-/07.11.2008, repunerea în situația anterioară și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren pentru lunile iunie-august 2008, așa cum este prevăzut în actul - emis de pârâtă. A precizat că, în conținutul deciziei nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Cu privire la fondul problemei, a arătat că obligația de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este imposibil de realizat material și nelegală. Angajatorul nu a probat vinovăția în nerealizarea normei, în luna mai fiind în concediu medical, iar în iunie-iulie în concediu de odihnă.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, că apărările invocate de contestator nu au putut fi luate în considerare întrucât contravin statutului disciplinar și fișei postului, că la niciunul din trenurile deservite, contestatorul nu a emis bilete de călătorie măcar la nivelul mediu de vânzare.
A învederat că nota nr. 712.180/2008 este un act intern obligatoriu al intimatei care reglementează activitatea comercială în cadrul societății conform fișei postului iar invocarea de către contestator a nelegalității dispoziției trebuia contestată administrativ pe cale ierarhică conform art. 15 pct. 2 din Regulamentul Intern al Stației G Călători.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul, în calitate de șef tren, a fost sancționat cu suspendarea a contractului individual de muncă pentru 2 zile în temeiul disp. art. 264 lit. "b" din Codul muncii prin decizia nr-/07.11.2008 pe motiv că în cursul lunilor iunie-august 2008 nu a realizat norma de încasări.
Referitor la apărările contestatorului, acestea au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare care nu a convins reclamantul, excepția nefiind întemeiată.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este, în fond, netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare; obligația de serviciu trebuie să fie legală, posibilă.
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate.
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În prezenta cauză, intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că nu a realizat norma de încasări în tren.
Această obligație impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal.
Regula o constituie faptul că fiecare călător își cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situațiile excepționale, când un călător nu are legitimație, contravaloarea călătoriei se achită șefului de tren.
A impune o normă de încasări atunci când obligația este de diligență și nu de rezultat, la nivelul anului 2008 este mai mult decât bizar și nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariații își respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren.
Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale șefilor de tren, conductorilor atunci, șeful ierarhic trebuie să dispună controale pentru a se depista situațiile și a aplica măsuri disciplinare.
Soluția stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaților sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat deoarece factorul volitiv, opțiunea de circulație pe calea ferată aparține călătorilor în exclusivitate.
De asemenea, jurisprudența a stabilit că neefectuarea unei proceduri administrative interne sau în speță lipsa unei contestații administrative asupra acestei măsuri nelegale impuse de conducerea unității nu exclude și nu poate obtura liberul acces la justiție.
În temeiul dispozițiilor art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pe durata suspendării, actualizate cu indicele de inflație.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a constatat că reclamantul nu a efectuat cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, a respins excepția invocată, a anulat decizia nr- din 07.11.2008 emisă de Regionala de Transport Feroviar de Călători G, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, sumă reactualizată la data plății.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata "CFR SA" B - Regionala de Transport Feroviar de Călători G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat faptul că, contestatorul a fost sancționat pentru nerealizarea normei de încasare pe lunile iunie, iulie și august 2008.
Această normă a fost stabilită prin Hotărârea nr. 2 Consiliului de Conducere al Regionalei de Transport Feroviar de Călători G și comunicată salariaților săi prin Nota nr. -.
Aceste valori privind norma de încasări au fost stabilite ca urmare a propunerilor făcute de stații iar Hotărârea nr. 2/28.02.2008 trebuia respectată, reprezentând un ordin care reglementează activitatea comercială în cadrul societății.
În acest sens a invocat dispozițiile art. 15 pct. 2 lit. e din Regulamentul Intern al Stației Călători G, nerealizarea normei de încasare atrăgând sancționarea disciplinară a contractului potrivit prevederilor art. 30 lit. r din Statutul disciplinar al personalului de unități de transport.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și menținerea deciziei de sancționare ca fiind temeinică și legală.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat în mod culpabil al obligațiilor sale de serviciu.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu pentru că însuși contractul individual de muncă are un caracter oneros.
În speță, a impune salariatului să realizeze o anumită normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanță faptul că norma de încasări a fost aprobată de consiliul de conducere atâta timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariați.
Față de toate aceste considerente se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, sancțiunea aplicată fiind nelegală.
În consecință, nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata "CFR SA" B - G împotriva sentinței civile nr. 1568/2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata "CFR SA" B - G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr. 1568/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/25.05.2009
: 2 ex.//01 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 404/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 841/2009. Curtea de... → |
|---|
