Contestație decizie de concediere. Decizia 842/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE CIVIL Nr. 842/
Ședința public de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
Judector - -
Judector - -
Grefier șef sectie -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC SRL Sf. împotriva sentinței civile nr.758/16.06.2008 pronunțat de Tribunalul Covasna în dosar civil nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 17 2008, când instanța a rmas în pronunțare, conform celor menționate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre, iar instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 23 2008.
CURTEA
Constat c prin sentința civil nr. 758/2008 a Tribunalului Covasna s-a dispus urmtoarele:
A respins excepția tardivitții introducerii contestației.
A admis in parte contestația formulata de reclamantul, cu domiciliul procesual ales in Sf G,-, 13, A, 14, jud C, in contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul in Sf G,-, jud C, reprezentata legal de.
A anulat Dispoziția nr 1/21.02.2008 de desfacere a contractului de munca, emisa de intimata.
Dispune repunerea parților in situația anterioara emiterii Dispoziției sus menționate, in sensul reîncadrrii in munca a contestatorului.
A obligat intimata la plata ctre contestator a drepturilor salariale cuvenite acestuia, începând din data de 21.02.2008 pana la data reîncadrrii efective.
A respins pretenția având ca obiect obligarea intimatei la plata de daune morale.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut urmtoarele:
n fapt, contestatorul a fost angajat la societatea intimata in meseria de "operator calculator", conform contractului individual de munca nr -/01.11.2007 incheiat de parti (fila 6).
Conform fisei postului (fila 16), sarcinile de servici ale angajatului constau in: administrarea conturilor de clienti si intocmirea bazelor de date; intretinerea/modificarea paginilor web.
Cu privire la excepția tardivitții contestației, instanța de fond a reținut c
actul comunicat de societatea intimata catre contestator, in scris, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, nu este insa decizia nr 3/22.01.2008, ci un act emis ulterior acestei decizii, anume Dispozitia nr 1/21.02.2008, intitulata: "de desfacere a contractului de munca "(fila 4).
Acesta fiind singurul act scris pe care l-a primit prin posta si al carui continut a fost parcurs, verificat de contestator, este cel contestat de partea angajata.
In drept, instanta a reținut ca prezenta contestatie, avand ca obiect Dispozitia cu nr 1/21.02.2008 este introdusa in termenul legal de 30 de zile instituit de prevederile art 283 alin 1 lit a din Codul muncii (data comunicarii actului fiind 17.03.2008-fila 41 din dosar; iar data inregistrarii contestatiei fiind 25.03.2008).Ca urmare exceptia tardivitatii introducerii actiunii, invocata de intimata, a fost respins.
Verificand cuprinsul actului contestat in cauza, instanta constata ca prin acesta se dispune, in temeiul art 65 alin 1 muncii si pentru motivul desfiintarii postului de operator-calculator conform Deciziei asociatului, nr 3/22.01.2008, desfacerea contractului individual de munca al contestatorului, incepand cu data de 21.02.2008, data la care expira preavizul de 15 zile lucratoare.
Din declaratiile martorilor, din organigrama societatii, rezultand ca postul ce fusese ocupat de contestator a fost efectiv desfiintat, din cauze obiective, mentinerea postului fiind pagubitoare pentru angajator.
Insa, indeplinirea acestei conditii nu este suficienta pentru a determina singura caracterul legal al concedierii.
Astfel, dispozitiile art 73 alin 1 din Codul muncii prevad in mod imperativ ca persoanele concediate in temeiul art 65 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Dispozitiile legale sus mentionate impun asadar in sarcina angajatorului obligatia de instiintare prealabila scrisa a celeilalte parti despre incetarea raportului de munca, in scopul evitarii consecintelor negative pe care le-ar putea produce denuntarea unilaterala a contractului pentru salariat. Reglementarea de catre legiuitor a preavizului constituie si o garantie a dreptului la munca si a stabilitatii in munca (in perioada de 15 zile, angajatul avand posibilitatea sa-si caute alt loc de munca).
Textul de lege sus mentionat prevede o durata minima a preavizului, ceea ce inseamna ca durata lui efectiva se stabileste prin contractele colective si contractele individuale de munca. Important de retinut in acest sens este faptul ca prin contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2007-2010 s-a fixat durata previzului de 20 de zile lucratoare (art 74 alin 2).
In speta, actul atacat de contestator nu respecta dreptul angajatului la preaviz, deoarece indica numai data expirarii duratei termenului de preaviz, data ce coincide cu cea a emiterii actului.
Sustinerile intimatei referitoare la imprejurarea ca termenul de preaviz a fost adus la cunostinta contestatorului la data de 22.01.2008, cu ocazia intalnirii acestuia cu asociatul firmei la restaurantul din Sf G, nu pot fi retinute de catre instanta. Din declaratiile martorilor rezulta intr-adevar ca la acea data s-a purtat o discutie verbala intre reprezententul societatii si contestator, insa acestuia din urma nu i-a fost comunicat in scris nici un act al angajatorului cu privire la termenul exact al preavizului. Daca angajatul a refuzat la acea data sa ridice vreun document al societatii (astfel cum declara martorii), atunci intimata avea obligatia de a comunica prin posta actele scrise, cu confirmare de primire, asa cum dealtfel a procedat cu Dispozitia nr 1/21.02.2008. Toate dispozitiile Codului muncii referitoare la instiintarea angajatilor despre masurile dispuse de angajator cu privire la executarea contractului de munca sunt in sensul ca, pentru o reala informare, conform art 8 alin 2 muncii, se impune comunicarea actului scris de dispozitie al angajatorului, iar in cazul refuzului de primire al actului, comunicarea se face prin posta, cu confirmare de primire (art 74, art 75, art 268 alin 4. muncii).
Necomunicarea scrisa a termenului de preaviz anterior datei de desfacere a contractului de munca echivaleaza cu nerespectarea de catre angajator a prevederilor art 73 alin 1 din C muncii si are ca si consecinta nelegalitatea masurii dispuse, conform art 76 din C muncii.
Actul constand in Decizia cu nr 3/22.01.2008 (pe care intimata il apreciaza ca fiind cel de desfacere a contractului de munca), atata vreme cat nu a fost comunicat in scris contestatorului astfel cum impun prevederile art 74 alin 1 muncii, nu este producator de efecte juridice. In acest sens, dispozitiile art 75. muncii stipuleaza: "decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului", iar alineatul 1 din art 74 muncii pevede in mod clar, imperativ, comunicarea "in scris" a actului, tocmai pentru a oferi salariatului posibilitatea reala de examinare a masurii dispune, a intreg continutului actului, eventual de contestare a acestuia in fata instanței.
Sustinerile intimatei referitoare la lipsa de interes in formularea prezentei contestatii, dat fiind raspunsul contestatorului dat la intrebarea ultima din interogatoriu, sunt neintemeiate, deoarece acel raspuns ilustreaza in esenta nemultumirea angajatului in legatura cu masurile dispuse de angajator. Desi contestatorul nu mai are intentia de a continua in viitor raportul de munca cu societatea intimata, acesta nu este de acord cu modul de incetare a contractului de munca, folosul practic urmarit prin prezenta contestatie il reprezinta inlaturarea masurii pe care contestatorul o apreciaza ca fiind nelegala.
Prima instanta a respins pretentiile reclamantului avand ca obiect acordarea de daune morale, retinand pe de o parte ca acest petit a fost formulat tardiv, cu mult dupa prima zi de infatisare si ca excede in acest fel cadrului procesual fixat in cauza (parata neavand posibilitatea de a formula aparari cu privire la fondul respectivei pretentii); pe de alta parte, daunele morale pot fi acordate salariatului numai daca acestea au fost reglementate prin contractul individual ori contractul colectiv de munca (in acest sens fiind practica ICCJ).
Împotriva hotrârii pronunțate de Tribunalul Covasnaa formulat recurs pârâta SC SRL Sf. G, iar prin motivele de recurs se arat c societatea și-a îndeplinit obligația legal de comunicare a termenului de preaviz, fapt ce rezult din declarațiile martorilor audiați în cauz și din rspunsurile reclamantului la interogatoriu.
În ceea ce privește dispoziția instanței de a obliga recurenta la plata ctre contestator a drepturilor salariale cuvenite acestuia începând din data de 21.02.2008 și pân la data reîncadrrii efective, este neîntemeiat.
Atâta timp cât concediatul nu s-a mai prezentat din data de 21.01.2008 la serviciu, aspect pe care-l recunoaște la interogatoriu, nu se justific în nici un fel plata vreunei sume cu titlu de salariu.
Mai mult, dup efectuarea concediului de odihn din perioada 23.01.2008 - 30.01.2008, aceasta începând cu data de 31.01.2008, ar fi trebuit s se prezinte la serviciu și s lucreze în continuare, în cazul în care nu ar fi avut cunoștinț de preaviz, îns acesta a absentat nemotivat. În consecinț, acesta aflându-se în culp, nu i se mai cuvine nici o sum de bani.
Recursul este fondat.
Reclamantul a fost angajat în calitate de operator calculator la societatea recurent în baza contractului individual de munc nr. -/15.11.2007. Deși inițial s-a estimat c activitatea de webhosting va fi profitabil, ulterior s-a constatat contrariul, astfel încât prin Hotrârea Adunrii Generale din 21.01.2008 s-a decis sistarea acestei activitți și desființarea postului deținut de reclamant.
Inițial societatea a emis decizia nr. 3/22.01.2008 prin care s-a desfcut contractul de munc al contestatorului îns aceast decizie nu a fost comunicat în scris salariatului. Ulterior a fost încheiat dispoziția nr. 1/21.02.2008 de desfacere a contractului de munc ce a fost comunicat contestatorului în scris, prin scrisoare recomandat, cu confirmare de primire, ceea ce înseamn c doar aceast dispoziție produce efecte juridice conform art 75 Codul muncii.
Instanța de fond a anulat dispoziția de concediere nr. 1 /2008 pentru nerespectarea dreptului la preaviz, considerându-se c indicarea în decizie a datei expirrii preavizului la data emiterii actului nu garanteaz respectarea acestui drept.
Curtea apreciaz c soluția instanței de fond este dat cu interpretarea eronat a prevederilor legale aplicabile întrucât prin instituirea dreptului la preaviz legiuitorul a avut în vedere ca acesta s fie acordat efectiv.
Din analiza probelor administrate în cauz rezult c, în fapt, contestatorul a beneficiat în mod efectiv atât de concediul de odihn cât și de dreptul la preaviz. Întrucât acordarea dreptului de preaviz constituie un fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de prob. În acest sens, din rspunsurile reclamantului la interogatoriul luat în fața primei instanțe rezult c la data de 22.01.2008 a avut loc o întâlnire cu asociatul firmei, iar cu respectiva ocazie i s-a dus la cunoștinț msura concedierii, iar ca o consecinț reclamantul nu s- mai prezentat la serviciu (întrebrile 5-8, fila 31 dosar fond). Martorul a participat personal la discuția din 21.01.2008 și a declarat c cu respectiva ocazie reclamantului i s-a adus la cunoștinț faptul c urmeaz s își efectueze zilele de concediu de odihn care vor fi urmate de cele 15 zile de preaviz.
Într-adevr, în decizia de concediere se menționeaz c raporturile de munc dintre prți înceteaz la data de 21.02.2008 " dat la care expir preavizul de 15 zile", iar pentru perioada 21.01.- 22.02.2008 reclamantul încasat drepturile salariale cuvenite. Prin urmare, curtea reține c din probele administrate în cauz rezult c societatea recurent și-a îndeplinit obligația legal de a comunica decizia de concediere dup expirarea concediului legal și a termenului de preaviz, iar reclamantul a beneficiat efectiv de acest din urm drept, astfel încât, în baza art 312 Cod procedur civil recursul societții va fi admis iar contestația reclamantului va fi respins în tot conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SRL Sf. G împotriva sentinței civile nr. 758/16.VI.2008 a Tribunalului Covasna pe acre o modific în parte în sensul c:
Respinge în tot contestația formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL Sf. G împotriva dispoziției nr. 1/21.02.2008 emis de pârât.
Menține restul dispozițiilor privind respingerea excepției tardivitții și a petitului privind daunele morale.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi 23 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CȘ 23.10.2008
Dact AG 5.10.2008/ 3 ex
Jud fond C /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 172/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 316/2008. Curtea de... → |
|---|
