Contestație decizie de concediere. Decizia 839/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 839/

Ședința publică de la 23 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu

JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță

Grefier șef sectie -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - - B, împotriva sentinței civile nr.891/M/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civilnr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 891/2008 a Tribunalului Brașovs -a dispus următoarele:

A admis contestația formulată de contestatorul -, domiciliat în B,-,.66, jud B, cu. ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul "-Societate Civilă de Avocați" din mun. B,-,. 3,. C,.2 în contradictoriu cu intimata - "-" - B, cu sediul în mun. B,- A, jud B, prin reprezentant legal, director general și în consecință:

- a anulat decizia nr. 5886/21.11.2007, emisă de intimată, privind concedierea contestatorului, ca nelegală și netemeinică

- a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere sens în care:

- a obligat pe intimată să îl reîncadreze pe contestator în locul de muncă și pe funcția avute anterior emiterii deciziei contestate, cu stabilirea salariului în condițiile art. 159 din Legea nr. 53/2002

- a obligat pe intimată să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat, precum și să acorde acestuia celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, respectiv a emiterii deciziei și până la data reintegrării efective.

A obligat pe intimată să vireze contribuțiile corespunzătoare, conform celor mai sus-arătate, pentru contestator către bugetele speciale ale statului, cu începere din 21.11.2007, astfel încât să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege.

A obligat pe intimata să plătească contestatorului 400 lei ron cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Contestatorul a fost angajatul intimatei - "-" - B, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 25.08.2006 în funcția de electrician, până la data de 21.11.2007 când s-a emis decizia nr. 5886/21.11.2007, prin care a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 21.11.2007.

Prin decizia contestată, intimata reține că "prin executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, a creat disfuncționalități în funcționarea stației, fapt ce a dus la arderea motoarelor electrice și întreruperea procesului de fabricație, creînd în acest fel pagube materiale societății și îngreunând munca celorlalți angajați. Când i s-a atras atenția, a avut o atitudine ostilă față de personalul stației și a refuzat să execute sarcinile care i s-au trasat, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 6 lit.a și d din " S-au mai avut în vedere "declarațiile angajaților de la stația de betoane, care sesizează că susnumitul a creat o serie de probleme tehnice în funcționarea stației, a produs pagube materiale din această cauză și că nu se pot înțelege cu susnumitul întrucât nu comunică cu ei și nici cu șeful de echipă sau cu șeful stației."

Modul de concepere a deciziei evidențiază în mod special consecințele faptei contestatorului și nu descrierea unei fapte care să se încadreze între cele prevăzute de Regulamentul Intern al intimatei.

În ceea ce privește descrierea faptei, aceasta este enunțată generic, neputându-se determina în ce a constat executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu care au condus la arderea motoarelor electrice și întreruperea procesului de fabricație.

Această descriere generică nu atrage însă nulitatea deciziei așa cum s-a solicitat de către contestator, ci doar nelegalitatea pentru faptul că intimata nu a indicat în mod expres sarcinile de serviciu pe care le-a încălcat contestatorul.

Nota de ședință formulată de unitatea intimată cuprinzând istoricul pretinselor abateri săvârșite de contestator și nici declarațiile angajaților în cursul anchetei administrative nu pot suplini aceste lipsuri în ceea ce privește descrierea completă a faptei.

Prin răspunsurile date la interogatoriu, unitatea intimată pretinde că, contestatorul nu ar fi îndeplinit sau ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile cuprinse în fișa postului acestuia, ca determinante în emiterea deciziei de concediere, respectiv acelea de la punctele (1)1, (2)2, (3)3, (5)4, (6)5, (8)6, (10)7, (12)8, fără însă a fi probată sancțiunea aplicată cu respectarea art. 35 lit.B al. 3 din Regulamentul intern, respectiv fără a fi probat caracterul repetitiv al abaterilor imputate, ca justificând aplicarea sancțiunii cu desfacerea contractului de muncă. De reținut este și faptul că până la data emiterii deciziei contestate,contestatorul nu a mai fost sancționat niciodată de către intimată.

Intimata, prin probatoriul administrat în cauză cu ocazia efectuării anchetei administrative prealabile, respectiv declarațiile scrise ale angajaților, a arătat că prin activitatea desfășurată de contestator la stația de betoane, a cauzat amestecarea agregatelor necorespunzător rețelei sau supraîncărcarea agregatelor benzii transportoare, determinând oprirea acesteia sau suprasolicitarea motorului.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din întregul probatoriu administrat, rezultă că nu aceste aspecte au determinat emiterea deciziei de concediere, ci pretinsa nerespectare a obligațiilor stabilite prin art. 6 lit. a, din Regulamentul Intern, potrivit conținutului deciziei, cât și considerente de ordin subiectiv ce țin de persoana contestatorului, în special "nemulțumirea colegilor de serviciu" față de atitudinea contestatorului distantă și necomunicativă.

Din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că, contestatorul cunoaște modul de funcționare a stației de betoane și, în măsura în care starea tehnică a acesteia, de avansată uzură permitea, și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, inclusiv acelea relative la alimentarea și supravegherea funcționării stației. Repetatele disfuncționalități în procesul de producție nu au fost cauzate de pretinsa neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu, ci de avansata stare de uzură a agregatului, repetatele intervenții la componentele acestuia nefiind în măsură asigura o bună funcționare.

Este absolut firească înlocuirea unor componente ale stației de betoane veche de peste 30 de ani, stație pe care, de altfel, unitatea intimată a preluat-o după casare de la fostul, repunând-o în funcțiune. Defecțiunile apărute în procesul de fabricație au fost și sunt determinate de vechimea componentelor centralei de betoane (astfel cum a arătat contestatorul detaliat prin nota cuprinzând modul de concepere a fluxului de producție depusă la termenul din 29.04.2008), de faptul că benzile de ale acesteia sunt efectiv coapte, și, foarte probabil, cele originale, lipite și prinse cu sârmă, ca variante de reparație mai economice.

Pentru aceste motive, întrucât nu se poate reține în sarcina contestatorului încălcarea nici unui articol din Regulamentul Intern, instanța a admis contestația

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs intimata - - B, solicitând, în primul rând, repunerea în termenul de formula recurs, întrucât a primit cu întârziere hotărârea atacată din culpa agentului procedural care le-a răpit dreptul de a semna de primire.

Analizând cu precădere acest incident procedural, curtea reține că atât cererea de repunere în termenul de recurs cât și excepția tardivității, invocată de intimat prin întâmpinare sunt nefondate întrucât recursul societății a fost formulat în termen legal.

Astfel, hotărârea instanței de fond a fost comunicată societății recurente la data de 17.07.2008 ( conform dovezii de comunicare, 137 dosar fond), iar recursul a fost trimis prin poștă la data de 28.07.2008 ( fila 7 dosar recurs ). Prin urmare, recursul a fost declarat în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, termen special impus de prevederile art. 80 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

În ceea ce privește fondul cauzei, prin motivele de recurs sentința recurată este criticată în baza dispozițiilor art 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

Astfel, în opinia recurentei instanța de fond a interpretat subiectiv prevederile art. 262 pct. 2 lit. a Codul muncii, faptele comise de contestator fiind descrise destul de exact.

Mai mult, în decizie, la fila 3, se reține că din probatoriul administrat în cauză - dar fără a menționa de unde rezultă acest aspect, sau ce probe au condus instanța la această concluzie - contestatorul cunoștea modul de funcționare și și-a îndeplinit chiar meritoriu sarcinile de serviciu în condițiile în care stația are un grad avansat de uzură.

În condițiile în acre instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică privind starea de funcționare a stației de betoane, proba cu martori, etc. în speță fiind administrate doar proba cu înscrisuri și interogatoriul părților, este de neînțeles cum s-a ajuns la concluzia capacității profesionale a intimatului precum și la aprecierea stării de uzură a agregatului.

Recursul este fondat.

Contestatorul fost angajatul societății recurente în funcția de electrician, iar potrivit fișei postului răspundea de buna funcționare și întreținere a instalației electrice de la stația de betoane, repararea defecțiunilor care apăreau la instalația electrică a stației, etc.

În urma numeroaselor reclamații ale celorlalți angajați s-a constatat că acesta își îndeplinea defectuos sarcinile de serviciu creând disfuncționalități în funcționarea stației de betoane, fapt ce a dus la arderea motoarelor electrice ale stației și întreruperea procesului de fabricație. Toate acestea au avut drept efect producerea unor mari pagube societății, îngreunarea muncii celorlalți salariați cu riscul punerii chiar în pericol a vieții și sănătății acestora. Societatea recurentă a efectuat o anchetă administrativă cu privire la activitatea contestatorului și cu acea ocazie au fost audiați opt colegi de serviciu care au declarat că în mod frecvent contestatorul amesteca sorturile de agregat pe silozul din care se fabrică betonul", fapte ce duceau la " încetinirea bunului mers a stației de betoane" sau chiar " întreruperea preparării betonului". Toate aceste probe avute în vedere la cercetarea disciplinară, au fost înlăturate de instanța de fond, iar probele solicitate de părți au fost respinse( expertiză, proba testimonială).Cu toate acestea, instanța de fond a concluzionat că în fapt contestatorul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în mod regulamentar însă stația de betoane avea un grad avansat de uzură. Această concluzie care a stat la baza admiterii contestației nu este susținută de nici o probă concludentă, iar condițiile respingerii probei cu expertiza tehnică privind starea de funcționare a stației de betoane nu se poate face o apreciere certă cu privire la starea de uzură a agregatului.

Pe lângă aceste considerente de fapt instanța de fond a avut în vedere și vicii de fond ale deciziei de concediere arătându-se că fapta nu este descrisă și totodată, nu au fost indicate sarcinile de serviciu încălcate de contestator.

Analizând decizia de concediere nr. 5886/21.11.2007, curtea reține că aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 268 Codul muncii. Astfel, sunt descrise chiar dacă pe scurt, faptele ce constituie abateri, sunt precizate prevederile art. 6 alin lit. și d din Regulamentul Interior, încălcate de contestator, temeiul sancțiunii: Contestatorul a declarat că nu recunoaște faptele imputate și consideră că nu are ce îndrepta, acest fapt fiind de asemenea menționat în decizia de concediere.

Raportul efectuat de ICECOM la data de 15.06.2007 nu este relevant în analiza faptelor contestatorului în condițiile în care la fond nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte starea de uzură a agregatului la data săvârșirii faptei și nici legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite de contestator și starea de uzură a stației de betoane.

Dimpotrivă, din probele administrate în faza cercetării disciplinare, singurele probe administrate în legătură cu faptele contestatorului, curtea reține că acesta nu își îndeplinea corespunzător sarcinile de serviciu, respectiv nu aplica corespunzătore tehnologiile și instrucțiunile referitoare la desfășurarea procesului de producție ( " amesteca sorturile de agregat", "întrerupea prepararea betonului" etc.), fapte ce constituie o încălcare a prevederilor art 6 lit a și d din Regulamentul intern al societății ( fila 47 dosar fond).

Față de aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond este în contradicție cu probele administrate în cauză, astfel încât, în baza art. 304 ind. 1 și 312 Cod procedură civilă recursul societății va fi admis, iar contestația formulată de contestator împotriva deciziei de concediere va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs precum și excepția tardivității recursului.

Admite recursul formulat de recurenta - - B împotriva sentinței civile nr. 891/M/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:

Respinge contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 5886/21.11.2007 emisă de intimata - - B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 23 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef sectie,

-

Red CȘ 2.10.2008

Dact AG 22.10.2008/ 3 ex

Jud fond CT /

Președinte:Nicoleta Grigorescu
Judecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 839/2008. Curtea de Apel Brasov