Contestație decizie de concediere. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 871/R-CM
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata DISTRIGAZ SUD, împotriva sentinței civile nr.129/CM din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.75/2008, emisă de Cabinet individual- Baroul O l t, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-contestatoare arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, deoarece recurenta nu a făcut dovada că intimata ar fi părăsit locul de muncă în timpul programului de lucru.
Solicită obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.08.2008, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Distrigaz Sud B - punct de lucru C, solicitând anularea deciziei nr.390/23.07.2008, reintegrarea sa în funcția avută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești aferente acestei perioade și la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că prin decizia menționată i s-a desfăcut contractul individual de muncă, măsură pe care o consideră abuzivă întrucât în cei 22 de ani de activitate în cadrul societății intimate nu a avut nicio sancțiune, iar la acest moment este sancționată pentru că "a fost văzută în timpul programului de lucru deplasându-se cu colegul la sediul firmei Gaz Pitești al cărei asociat unic este și unde au întârziat în jur de 2-3 ore de fiecare dată".
Contestatoarea a mai subliniat că această faptă nu reprezintă o abatere disciplinară gravă, iar sancțiunea disciplinară trebuie aplicată gradual.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, întrucât concedierea disciplinară s-a făcut în urma cercetării disciplinare din data de 31.01.2008, ce a fost consemnată în procesul-verbal de cercetare disciplinară al Comisiei de disciplină a societății, iar după această dată contestatoarea a intrat în concediu medical, până în data de 23.07.2008.
Din cercetarea disciplinară reiese că, contestatoarea a fost văzută frecvent în timpul programului de lucru părăsind serviciul și mergând la firma Gaz, a cărei administrare se face de către aceasta, în calitate de asociat unic.
Contestatoarea se face vinovată de nerespectarea art.164 lit.b din contractul colectiv de muncă, care prevede obligația salariaților de a respecta programul de lucru stabilit de către unitate și să utilizeze integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, precum și de încălcarea art.165 lit.b din contractul colectiv de muncă, care prevede interdicția pentru salariați să părăsească locul de muncă înainte de sfârșitul programului normal aprobat, să scurteze timpul de lucru sau să doarmă în timpul serviciului.
A mai arătat intimata că în fața comisiei de disciplină contestatoarea nu a vrut să facă declarații cu privire la faptele ce-i erau imputate.
A solicitat intimata și respingerea cererii privind acordarea de daune morale deoarece nu sunt dovedite prin niciun mijloc de probă de către contestatoare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.129/CM din 26 ianuarie 2009, admis în parte contestația, a anulat decizia nr.390/23.07.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de la data 23.07.2008 până la reintegrarea efectivă, fiind respinsă solicitarea contestatoarei privind acordarea daunelor morale.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că petenta a fost salariata societății intimate, care la data de 23.07.2008 a emis decizia nr.390, prin care a sancționat-o disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data încetării cauzei de incapacitate temporară de muncă stabilită prin concediul medical.
Abaterea reținută în sarcina contestatoarei, care a atras și aplicarea sancțiunii, a fost aceea că a fost văzută în timpul programului de lucru deplasându-se cu colegul la sediul firmei Gaz Pitești al cărei asociat unic este și unde au întârziat în jur de 2-3 ore de fiecare dată, susținându-se de către intimată că ar fi fost încălcate dispozițiile art.164 lit.b și ale art.165 lit.b din contractul colectiv de muncă.
Decizia de concediere a avut la bază o cercetare disciplinară prealabilă, concluziile acesteia fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 31.01.2008.
Prima instanță a constatat însă că la dosar nu s-a găsit nicio dovadă din care să rezulte convocarea contestatoarei la efectuarea cercetării disciplinare, cu indicarea datei, orei și locului întrevederii, dar mai ales cu menționarea învinuirii pentru care aceasta era cercetată, pentru a putea formula eventuale apărări, însă în procesul-verbal al cercetării disciplinare s-a menționat că aceasta a participat la ședință, fără a avea ceva de declarat. Contestatoarea a susținut că această mențiune din procesul-verbal este incorectă, însă nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt.
Verificând temeinicia deciziei de concediere, tribunalul a constatat că în sarcina contestatoarei s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.164 lit.b și ale art.165 lit.b din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.164 lit.b din contractul colectiv de muncă, salariații intimatei au obligația să respecte programul de lucru stabilit de unitate și să utilizeze integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Art.165 lit.b din contractul colectiv de muncă stabilește pentru salariați interdicția de a părăsi locul de muncă înainte de sfârșitul programului normal aprobat, de a scurta timpul de lucru sau de a dormi în timpul serviciului.
S-a reținut că atât în procesul-verbal de cercetare disciplinară, cât și în decizia de concediere, nu se regăsește nicio mențiune despre data concretă sau despre intervalul de timp în care a fost săvârșită abaterea și nici nu se menționează cât de dese au fost deplasările la Gaz Pitești.
Susținerea acestei situații de fapt nu s-a făcut de către intimată prin nicio dovadă, neexistând indicat nici măcar un martor care să confirme săvârșirea acestei abateri reținută de către intimată, fapta fiind prezentată mult prea generic.
Din declarația martorului audiat în cauză, nu s-a putut reține că petenta lipsea din timpul programului de lucru sau că pleca mai devreme de terminarea programului de lucru.
Tribunalul a constatat astfel că în sarcina contestatoarei nu se poate reține săvârșirea faptei pentru care a fost concediată.
Întrucât concedierea a fost considerată netemeinică, potrivit art.78 alin.1 din Codul muncii, a fost anulată decizia nr.390/23.07.2008, iar conform alin.2 s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii.
Potrivit art.269 Codul muncii intimata a fost obligată să-i plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de la data 23.07.2008 până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei privind acordarea daunelor morale, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, "ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Astfel, instanța de fond a constatat că aceste daune pot fi acordate contestatoarei numai în cazul în care părțile au convenit prin contractul individual de muncă în acest sens. Întrucât în contractul individual de muncă încheiat între părți nu există o prevedere în acest sens, cererea a fost privită ca neîntemeiată, fiind respinsă.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs intimata Distrigaz Sud Rețele B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se susține că soluția instanței de fond este greșită, în condițiile în care desfacerea disciplinară a contractului de muncă s-a făcut urmare cercetării disciplinare din data de 31.01.2008, care a concluzionat că se impune această măsură întrucât contestatoarea pleca în timpul serviciului împreună cu șeful său direct la o altă firmă la care aveau interese comune.
Se arată că pentru părăsirea serviciului în favoarea firmei private Gaz Pitești contestatoarea a fost cercetată disciplinar, iar comisia întrunită în acest scop a concluzionat că aceasta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art.164 lit.b și art.165 lit.b din contractul colectiv de muncă, care se referă la obligația stabilită în sarcina salariaților, de a respecta și utiliza integral timpul de muncă.
Recurenta mai susține că, inițial în cadrul contestației formulate, contestatoarea nici nu a negat clar și categoric că părăsea locul de muncă împreună cu șeful său, pentru a merge la firma privată pe care o aveau, ci a apreciat că această măsură de sancționare a fost dată în scopul răzbunării pe șeful său,.
De asemenea, intimata a arătat că declarațiile date de, în calitate de martor, nu pot fi luate în calcul, fiind lipsite de obiectivitate și făcute în interesul contestatoarei, cu referire la faptul că nu a făcut niciodată un referat de părăsire a locului de muncă de către contestatoare și respectiv de sancționare disciplinară.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea contestației, cu consecința menținerii deciziei de concediere nr.390/23.07.2008 ca legală și întemeiată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.268 alin.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare sunt prevăzute un număr de mențiuni și precizări pe care trebuie să le conțină acest act, cu scopul asigurării stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp, aceste mențiuni asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raporturilor de muncă.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și în mod special încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă, riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Angajatorul este cel care deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă și trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acestei măsuri.
Verificând decizia nr.390/23.07.2008 emisă de recurentă, se constată că nu este precizată data săvârșirii faptei imputate sau perioada în care abaterea a fost săvârșită, astfel încât nu a fost respectată cerința prevăzută în art.268 alin.2 lit.a) din Codul muncii.
Conform textului de lege citat, încălcarea acestei prevederi legale este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei, ce derivă din nerespectarea formei deciziei de concediere, întrucât instanța nu poate verifica prescripția și temeiul sancțiunii aplicate.
Mențiunile și precizările la care s-a făcut referire în cele ce preced sunt necesare pentru instanța judecătorească, tocmai în vederea soluționării legale și temeinice a litigiului determinat de actul angajatorului.
În mod corect a stabilit prima instanță că angajatorul este cel obligat să facă dovada temeiniciei și legalității sancțiunii aplicate, care în speță nu a fost probată.
Față de considerentele prezentate, este de prisos analizarea celorlalte susțineri invocate de recurentă.
Cu această suplinire de motivare sentința atacată este legală și temeinică și în consecință recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenta a căzut în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 10, 11 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata DISTRIGAZ SUD REȚELE B, împotriva sentinței civile nr.129/CM din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea .
Obligă pe recurenta-intimată Distrigaz Sud Rețele la plata către intimata-contestatoare a cheltuielilor de judecată de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1742/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
