Contestație decizie de concediere. Decizia 905/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 905/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.254/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar s-au înregistrat în data de 06 octombrie 2008 concluzii scrise formulate de reclamanta recurentă iar în data de 08 octombrie 2008 concluzii formulate de " "
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 octombrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- contestatoarea a solicita în contradictoriu cu intimata " " S, anularea deciziei nr.2.5828/07.09.2007 emisă de intimată, de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației sale contestatoarea susține că a fost angajata societății pârâtei, începând cu data de 01.08.2001 și că în data de 17.08.2007 în urma unei discuții contradictorii cu patronul societății și-a înainta demisia solicitând încetarea raportului de muncă la zi sau cu preaviz de 30 zile. Cu toate că administratorul societății i-a aprobat această demisie la zi, în data de 20.08.2007, totuși la 25.09.2007 i-a înmânat decizia de desfacere a contractului de muncă în temeiul art.61 lit.a muncii, pentru lipsă nejustificată de la serviciu.
În drept sunt invocate dispozițiile Codului Muncii.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele acte: decizia atacată, cerere demisie, situația de închidere de lună, notă lichidare, copie carnet de muncă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației, motivând că din data de 23.08.2007 contestatoarea nu s-a mai prezentat la locul de muncă și nu a răspuns convocării la cercetarea disciplinară. În privința cererii de demisie se arată că s-a revenit asupra aprobării lichidării la zi, astfel încât decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este justificată.
Prin precizarea de acțiune depusă la 31, contestatoarea solicită obligarea intimatei să opereze în carnetul de muncă mențiunile privitoare la temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă, conform art. 99 punct h.
Prin sentința civilă nr. 254/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins contestația formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata " "
A fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că decizia atacată a fost emisă cu legii, deoarece aprobarea demisiei a fost condiționată de finalizarea și predarea de către contestatoare a unei lucrării, condiție neîndeplinită de aceasta.
Împotriva acestei sentința declarat, în termenul legal recurs, contestatoarea, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să fie admisă contestația formulată în cauză, în sensul de a se dispune anularea dispoziției de concediere nr. 2.5828/07.09.2007 și a se constata încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 79 alin.1 coroborat cu art.55 lit. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința atacată ca nelegală și netemeinică, motivând, în esență, că instanța de fond nu a ținut cont de un element esențial al cauzei și anume acceptarea demisie la zi, începând cu 17.08.2007 de către patronul societății.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 indice 1, art. 304 punct 9. pr.civilă.
Prin întâmpinarea și concluziile scrise, depuse în această fază procesuală intimata " " S solicită respingerea ca neâtemeiat a recursului înaintat de recurenta și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, reiterând apărarea din fața instanței de fond.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform cerințelor art. 304 indice 1.pr.civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 pr.civilă, constată următoarele:
Recursul este fondat.
Demisia, așa cum este definită de art.79 alin.1, reprezintă "actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz"
Potrivit alin.7 al aceluiași articol de lege " contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preavizsau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv".
Din aceste textele de lege, reiese clar faptul că fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin simpla manifestare de voință a salariatului independent de voința angajatorului, iar termenul de preaviz este stipulat de legiuitor în favoarea angajatorului, acesta putând renunța la beneficiul lui.
În speță, recurenta, salariată a societății intimate " " S, prin cererea înregistrată la societate sub nr. 2.5288/17.08.2007 a solicitat " lichidarea la zi sau cu preaviz de 30 zile". Conform rezoluției conducătorului societății de pe această cerere la data de 17.08.2007 s-a aprobat, cu obligația prezentării închiderii de lună.(5). Informarea privind situațiile de închidere a centralizatoarelor de carburanți pe luna iulie 2007 fost depusă de contestatoare și aprobată de intimată la data de 20.08.2007-în acest sens înscris înregistrat sub nr. 2.5320/20.08.2007- 6.
Prin această rezoluție, practic, angajatorul a renunțat la termenul de preaviz de 30 zile, singura condiție pusă salariatului fiind depunerea situației închiderii de lună; condiție îndeplinită în cauză, așa cum s-a reținut mai sus.
În acest context, emiterea de către intimată, la data de 08.09.2007 a deciziei de concediere nr. 2.5828/2007, în temeiul art. 61 alin.1 muncii, reținând lipsa nejustificată a salariatei în cauză de la serviciu începând cu data de 23.08.2007 este total nelegală și netemeinică; la data emiterii acestei decizii raportul juridic de muncă încheiat între părții fiind încetat, conform prevederilor art. 79 alin. 7.
Soluția primei instanțe care a analizat decizia de concediere, doar prin prisma cerințelor art.267, ignorând probarea încetării, anterior emiterii acestui act, a raportului juridic de muncă derulat între părții, prin voința unilaterală exprimată de salariat prin înscrisul depus la dosar, în condițiile art. 79. reflectă o aplicare și interpretare greșită a legii, motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 punct 9.pr.civilă.
Ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, coroborat cu art. 304 punct 9.pr.civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, curtea va admite ca fondat recursul cu care a fost investită de recurenta contestatoare, va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și precizată și în consecință: se va anula decizia de concediere și se va constata încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.79 alin.7; se va dispune obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă conform celor de mai sus.
Urmare admiterii recursului, potrivit art. 274.pr.civilă, va fi obligată intimata să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, constând în onorariu avocațial probat cu chitanțele depuse la dosar-42 dosar fond și respectiv 23 dosar recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.254/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Modifică hotărârea atacată în sensul admiterii contestației formulată de reclamanta împotriva pârâtei S și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr.2.5828/7.09.2007 și constată încetarea raporturilor de muncă conform art.79 alin.7 Codul muncii.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored.M:
3 ex./24.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Ana Doriani, Ioana Cibu Mirea
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 689/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1859/2008. Curtea... → |
|---|
