Contestație decizie de concediere. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 910/R-CM
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata SC SA, Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii nr.4729/07.05.2009 și avocat B pentru intimata-contestatoare -a, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/02.05.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare.
Apărătorul intimatei-contestatoare depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii disciplinare aplicată contestatoarei.
Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în concluziile depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2008, contestatoarea -a a formulat contestație împotriva deciziei nr.1220/4.08.2008 emisă de intimata "", solicitând anularea deciziei și obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că a fost salariata intimatei în funcția de - istă la serviciul de vânzări polieteri (marca 24019 ).
Prin decizia contestată intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art.264 lit f Codul muncii și ale art.22 alin.2 lit.f din Regulamentul de ordine interioară, având în vedere că nu a verificat cantitatea de poliol din autovehiculele cu nr.76. și 82. înainte de întocmirea avizului de însoțire a mărfii și a certificatului de calitate și a creat condiții de sustragere de bunuri din gestiunea unității, fapt constatat mai târziu la punctul vamal, după ce marfa părăsise incinta societății.
Contestatoarea a invocat netemeinicia și nelegalitatea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă pentru considerentul că nu a săvârșit abaterea disciplinară reținută în actul sancționator.
De asemenea, s-a invocat nerespectarea de către intimată a dispozițiilor art.266 Codul muncii privind individualizarea sancțiunii disciplinare în condițiile în care nu au fost avute în vedere împrejurările confuze referitoare la fapta săvârșită, consecințele aplicării sancțiunii, comportarea generală în serviciu a contestatoarei și situația materială și familială a acesteia.
S-a precizat și faptul că toți ceilalți salariați implicați în aceleași împrejurări în virtutea cărora a fost sancționată contestatoarea au fost sancționați doar cu diminuarea drepturilor salariale pe timp de o lună.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:
La data de 09.07.2008 a avut loc incidentul privind încărcarea în plus cu petol PZ 480-4 a autovehiculelor cu nr.76 și 82 față de solicitarea clientului.
Potrivit dispozițiilor art.267 Codul muncii, angajatorul a procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile a contestatoarei care a fost convocată în fața comisiei de disciplină pentru a-și susține apărările cu privire la încărcarea cu cantitatea de 18,06 tone petol PZ 480-4 pentru Rusia.
Astfel, la data de 16.07.2007, comisia disciplinară a analizat aspectele menționate în referatul întocmit de către șeful Serviciului, aspectele care privesc condițiile în care au fost încărcate autocamioanele cu numerele mai sus menționate cu cantitatea de 22 de paleți ( 88 butoaie cu petanol PZ 480-4 ) în loc de 21 de paleți, astfel cum a solicitat clientul.
Contestatoarea a declarat în nota explicativă, că în data de 09.07.2008, în jurul orei 20,40, au sosit la autocamioanele cu nr.76. și nr.B-82. în vederea încărcării cu PZ 480-4, respectiv 84 de butoaie, pentru firma din Rusia. După ce autovehiculul a ajuns la biroul desfacere însoțit de delegată, au fost prezentate dispoziția de livrare și fișa de însoțire a mașini, a fost semnată fișa auto la rubrica " repartizare auto la frontul de încărcare " poziția 5 din formularul atașat la fișa auto și a fost anunțată secția de sosire a mașinii și încărcarea ei conform dispozițiilor de livrare. Autovehiculul s-a deplasat la rampa de încărcare - Secția Sinteze împreună cu delegata, unde maistrul a preluat dispoziția de livrare și a confirmat repartizarea mașinii pentru încărcare începând încărcarea, lotul fiind pregătit.
A menționat de asemenea, că nu a putut asista la încărcare pentru că mai avea un autovehicul pentru export și la rampa de încărcare poliol 48 - 3 MB, iar în jurul orei 22 s-a deplasat la Secția Sinteze ca să vadă în ce stadiu se află încărcarea și, pentru că nu se finalizase, s-a reîntors la birou pentru a întocmi raportul de tură și documentele de însoțire a mărfii. La ora 22,55 fost anunțată telefonic de către maistrul că s-a terminat încărcarea mașinii cu poliol, drept urmare a anunțat telefonic șeful de pază să se prezinte la rampă în vederea verificării mărfii și a sigilării mașinii. Acesta s-a prezentat și împreună cu colega contestatoarei, căreia i se predase schimbul III, s-a deplasat la mașină pentru a realiza operațiunea de verificare și sigilare. La ora 23,10 părăsit biroul urmând ca operațiunea de eliberare a documentelor să se efectueze în schimbul III.
Prin întâmpinare intimata a susținut că s-a concluzionat de către comisia de disciplină că au fost înlăturare apărările contestatoarei, deoarece aceasta avea obligația ca înainte de întocmirea avizului de însoțire a mărfii să verifice, prin numărare, cantitatea care a fost încărcată și să nu întocmească actele pe baza dispoziției de livrare, nerespectându-și astfel responsabilitățile din fișa postului.
Intimata a invocat faptul că neverificarea cantității de poliol de către contestatoare înainte de întocmire a avizului de însoțire a mărfii și a certificatului de calitate a creat condițiile de sustragere de bunuri din gestiunea unității, fapt constatat mai târziu la punctul vamal, după ce marfa părăsise incinta unității.
Intimata a mai susținut prin întâmpinare că decizia dedusă judecății a fost întocmită cu respectarea în totalitate a dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr.128 din 9 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis în parte contestația și a înlocuit sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei prin decizia nr.122/4.08.2008 emisă de intimată, respectiv sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă al contestatoarei, cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de trei luni, cu 10 %, în temeiul dispozițiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajata societății intimate, potrivit contractului de muncă depus la dosar.
Prin decizia nr.1220/4.08.2008, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul prevederilor art.264 lit.f Codul muncii și ale art.22 alin.2 lit.f din Regulamentul de ordine interioară.
Pentru a aplica această sancțiune disciplinară, intimata a reținut prin decizia contestată următoarele:
Prin procesul verbal întocmit la data de 16.07.2008, comisia de disciplină formată din ing. -Director Direcție Marketing, ec. - Sef serviciu vânzări, ing..- adj. Sef secție Sinteze, ec. - - șef serviciu resurse umane și ec. - Serviciu organizare, Salarizare, a analizat aspectele menționate în referatul întocmit de către șeful serviciului, aspecte ce privesc condițiile în care a fost încărcat autocamionul nr.76./82. cu cantitatea de 22 paleți (88 butoaie - cu petanol PZ 480-4 ) în loc de 21 paleți, așa cum a solicitat clientul. Contestatoarea -a, -ist Serviciul, a fost convocată în fața comisiei de disciplină pentru data de 16.07.2008, iar în nota explicativă declară că în data de 09.07.2008, în jurul orei 20,40 sosit la auto 76. și 82 în vederea încărcării cu poliol (PZ 480-4 )- respectiv 84 butoaie pentru firma -RUSIA, produs furnizat de Secția Sinteze organice. După ce autocamionul a ajuns la biroul desfacere însoțit delegată au fost prezentate dispoziția de livrare și fișa de însoțire a mașinii, a fost semnată fișa auto la rubrica "Repartizare auto la frontul de încărcare" - poziția 5 din formularul atașat la auto și a fost anunțată secția de sosire mașini de încărcarea ei conform dispoziției de livrare. D-na -a a menționat că auto s-a deplasat la rampa de încărcare Secția Sinteze organice, împreună cu delegata, unde maistrul a preluat dispoziția de livrare și a confirmat repartizarea mașinii pentru încărcare, lotul fiind pregătit. De asemenea, contestatoarea a menționat că nu a putut asista la încărcare pentru că mai avea un auto pentru export și la rampa de încărcare poliol 48-3 MB.
În jurul orei 22,30 s-a deplasat la Secția Sinteze organice ca să vadă în ce stadiu se află încărcarea și pentru că nu se finalizase s-a întors la birou pentru a întocmi raportul de tură și documentele de însoțire a mărfii, plus certificatul de calitate. La ora 22,55 fost anunțată telefonic de către maistrul că s-a terminat încărcarea mașinii cu poliol, drept urmare a anunțat telefonic pe d-l G- pază să se prezinte la rampă în vederea verificării mărfii și sigilarea mașinii. Acesta s-a prezentat și împreună cu colega acesteia, d-na, căreia i se predase schimbul, s-au deplasat la mașină pentru a realiza operațiunea de verificare și sigilare. La ora 23,10 părăsit biroul, urmând ca operațiunea de eliberare a documentelor să se efectueze la schimbul III. Apărările salariatei au fost înlăturate, întrucât contestatoarea - avea obligația ca înainte de a întocmi avizul de însoțire a mărfii să verifice prin numărare cantitatea ce a fost încărcată și nu să întocmească actele de bază dispoziției de livrare, nerespectându-și astfel responsabilitățile din fișa postului - capitolul 4, pct.4.4, potrivit cărora "urmărește ca livrarea produselor să se facă conform comenzilor și dispozițiilor primite de la șeful de serviciu și pct.4.10 "cantitățile care sunt înscrise în avizul de însoțire a mărfii în cazul produselor ambalate, sunt stabilite prin numărare", se face vinovată de încălcarea prevederilor art.10 alin.12 din, neîndeplinindu-și sarcinile de serviciu, stabilite prin fișa postului, cât și de încălcarea prevederilor art.26 alin.3 având în vedere că nu a verificat cantitatea de poliol din auto nr.76. și 82, înainte de a întocmit avizul de însoțire a mărfii și certificatul de calitate și a creat condițiile de sustragere de bunuri din gestiunea unității, fapt constat mai târziu la punctul vamal după ce marfa părăsise incinta unității.
Potrivit prevederilor art.263 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câtre ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Prin dispozițiile art.264 alin.1 Codul muncii au fost reglementate sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă reprezintă cea mai severă dintre sancțiunile disciplinare pe care angajatorul le poate aplica.
Codul muncii cuprinde reglementări în art.266 în ceea ce privește stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În raport de aceste prevederi legale, precum și de situația concretă în care, fără putință de tăgadă, s-a săvârșit de către contestatoare abaterea disciplinară care i-a fost reținută în sarcină prin decizia dedusă judecății, tribunalul a reținut că în cauză gradul de vinovăție a contestatoarei nu a fost atât de mare încât să fi impus aplicarea celei mai severe dintre sancțiunile disciplinare prevăzută de legislația muncii.
În acest context, tribunalul a reținut că la verificarea care fost făcută atunci când s-a încărcat autovehiculul cu paleți care urmau să ajungă la clientul din Rusia au participat mai multe persoane, în condițiile în care verificarea se făcea la sfârșitul programului de lucru al contestatoarei și la începutul turei de lucru al colegei sale,.
Mai mult decât atât, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în data de 09 iulie 2008, când s-a săvârșit fapta reținută drept abatere disciplinară în cauză, contestatoarea avea de îndeplinit într-un timp scurt mai multe sarcini de serviciu, fiind nevoită să verifice mijloace de transport aflate la rampe diferite.
Față de numărul mare de paleți care trebuia să fie numărați pentru transportul către clientul din Rusia, a fost posibil, în contextul în care contestatoarea avea mai multe verificări de făcut, să se producă, din neglijență, o numărătoare incompletă a acestora.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și gradul de vinovăție a contestatoarei, nu impuneau aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare, aceasta având în vedere și faptul că celelalte persoane salariate ale intimatei care au desfășurat activitate și au fost implicate în încărcarea autovehiculului în litigiu au fost sancționate mai puțin sever față de contestatoare.
Sancțiunea disciplinară este menită să se raporteze și la situația concretă, individuală a fiecărei persoane, alegerea acesteia fiind necesar să corespundă gravității mai mici sau mai mari a faptei săvârșite.
Tribunalul a reținut că nu ar fi echitabil în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și de toți participanții la aceasta ca să i se aplice contestatoarei o sancțiune mult mai severă față de ceilalți angajați ai intimatei.
Tribunalul a reținut și situația specială în care se află contestatoarea care, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, are un copil minor în întreținere și are contractate de credit la societăți bancare, iar desfacerea disciplinară a contractului de muncă al acesteia ar reprezenta o împovărare suplimentară a situației financiare a contestatoarei, mai ales că din adresa nr.48/15.01.2009 eliberată de Asociația de proprietari -7,.A, PT l, rezultă o sumă importantă de bani pe care contestatoare o are de plătit drept în restanță reprezentând cotă lunară de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.
În aceste condiții, apreciindu-se că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei este mult prea severă față de fapta pe care a săvârșit-o, a fost admisă în parte contestația și s-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicată prin decizia nr.1220/4.08.2008 emisă de intimată, cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de trei luni, cu 10 %, în temeiul dispozițiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii.
Împotriva sentinței civile nr.128/09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, intimata "" Râmnicu V, care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate în sensul că în mod greșit instanța de fond a interpretat actul juridic dedus judecății, în speță fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Dezvoltând recursul, s-a arătat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica potrivit art.263 alin.1 Codul muncii sancțiuni disciplinare salariaților care au săvârșit o abatere disciplinară.
Se arată că instanța de fond nu putea schimba natura sancțiunii disciplinare, deoarece competența pentru acest lucru revine exclusiv angajatorului, astfel că în mod nelegal s-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, conform art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii.
Tot în motivele de recurs s-a precizat că în mod legal a fost sancționată contestatoarea cu desfacerea contractului individual de muncă în raport de atribuțiile acesteia de serviciu și conform Procedurii Generale privind livrarea produselor în mijloacele de transport auto, în condițiile în care aceasta a favorizat ieșirea pe poarta societății recurente a autovehiculului încărcat cu 4 butoaie în plus, aproximativ 860 kg. produs chimic, față de comanda clientului.
Recurenta a apreciat că în mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere că angajatorul a aplicat o sancțiune corectă în raport de situația de fapt reținută în sarcina contestatoarei, iar tribunalul a ținut cont de situația financiară și familială a contestatoarei, ce nu are legătură cu speța și cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale petentei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond menținerea sancțiunii disciplinare aplicată contestatoarei -
Intimata-contestatoare -a a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Verificând sentința civilă atacată în raport de critica formulată în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, întrucât este atributul acesteia să verifice dacă sancțiunea disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei este proporțională și legală în raport cu situația de fapt reținută în speță, ținând cont de sancțiunile aplicate celorlalți angajați și dacă contestatoarea a mai fost sancționată anterior.
Tribunalul nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu l-a schimbat, ci a analizat în fapt și în drept, conform probelor de la dosar, obiectul cauzei în limitele investirii.
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și anume, că petenta, din neglijență și datorat faptului că trebuia să verifice mijloace de transport aflate la rampe diferite, într-un termen scurt, a numărat incomplet paleții și a fost încărcat un autovehicul cu 4 butoaie produs chimic mai mult decât solicitarea clientului.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că ceilalți angajați care s-au făcut vinovați de această situație nedorită le-au fost aplicate sancțiuni de reducerea salariului de bază cu 10% de către angajator.
Ca urmare, având în vedere că petenta se află la prima abatere disciplinară, că ceilalți colegi care s-au făcut vinovați de evenimentul prezentat mai sus au fost sancționați cu reducerea salariului de bază cu 10% de către angajator, că prejudiciul a fost recuperat și că în speță trebuie avut în vedere și principiul proporționalității, Curtea reține că instanța de fond în mod legal a înlocuit sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei -a cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, în temeiul dispozițiilor art.264 alin.1 lit.d Codul muncii.
În concluzie, în speță nu operează prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata "" Râmnicu împotriva sentinței civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata "", cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr.128 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimată-contestatoare fiind, domiciliată în Râmnicu V, Cartier,-, -.A, etaj.3,.16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/12.05.2009.
Jud.fond:.
-.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 213/2009. Curtea de... | Completare carnet de muncă. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
