Contestație decizie de concediere. Decizia 9115/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9115
Ședința public de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 602 din 10.03.2008, pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal fcut în ședința public au rspuns recurent intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin consilier juridic și intimat contestator, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier ul de ședinț, dup care,
Curtea pune în discuția prților excepția competenței instanței, cu privire la ordinul prin care s-a desfcut contractul de munc al reclamantului, precum și excepțiile nulitții ori nemotivrii ordinului de sancționare disciplinar.
Consilier juridic pentru recurenta intimat MIRA, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți, arat c instanța creia îi revine competența de soluționare a prezentei cauze este Tribunalul Mehedinți. Avocat pentru intimatul contestator, faț de excepția invocat, consider c este competent Tribunalul Mehedinți.
Nemaifiind cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecat s-a acordat cuvântul prților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimat MIRA, expune motivele de recurs și solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțat de Tribunalul Mehedinți și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Avocat pentru intimat contestator pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legal și temeinic și legal a sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț:
Constat c la data de 30.08.2006, reclamantul a contestat Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.II/3504/31.07.2006, prin care i s-a desfcut contractul de munc în temeiul art.61 lit.a Codul muncii, art. 264 al. și art.264 al.1 Codul muncii, reținându-se c a svârșit abateri grave constând în absentarea nemotivat de la serviciu.
A motivat c msura dispus de angajator este nelegal, deoarece contractul su de munc era suspendat în temeiul art.51 al. lit.b Codul muncii și nu a fost efectuat ancheta administrativ din vina pârâtei, deoarece convocarea sa s-a fcut posterior datei fixate ( a fost convocat pentru data de 05.06.2006, orele 10,00 în vederea efecturii anchetei administrative, iar convocarea i-a fost remis la data de 05.06.2006, orele 13,00).
Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți faț de prevederile art.72 Legea nr.168/1999 și art.2 pct.1 lit.e civ.
Cod PenalUlterior, s-a susținut netemeinicia contestației, deoarece cererea de acordare a concediului fr plat pentru perioada 14.02.2006 - 28.02.2006 formulate de reclamant nu a fost aprobat, aspect de care reclamantul a avut cunoștinț și a absentat nemotivat începând cu data de 14.02.2006, ceea ce echivaleaz cu o abatere grav.
Referitor la cercetarea administrativ s-a susținut c au fost respectate prevederile art. 267 Codul muncii și deși reclamantul a fost citat în acest sens, nu s-a prezentat.
La data de 30 august 2006, reclamantul a contestat același ordin la Curtea de Apel Craiova, care prin SC nr. 761/7 decembrie 2006 declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, formându-se dosarul nr-.
Împotriva aceluiași ordin s-a formulat contestație la Curtea de Apel Bucure ști, care prin SC nr.4378/9 oct.2006 a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, dosarul fiind atașat la dosarul n-.
Ulterior, s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul de faț.
S-au depus copia Ordinului contestat și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.
Tribunalul Mehedinți prin SC nr.266/14 martie 2007 respins contestația formulat de reclamant împotriva Ordinului II/3504/31 iulie 2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Curtea de Apel Craiova prin DC nr. 2789/16 noiembrie 2007 casat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reținut prin decizia de casare, c instanța de fond nu a analizat relevanța prevederilor art.267 al.1 Codul muncii, prin verificarea susținerilor reclamantului, precum și incidența dispozițiilor art.49 Codul muncii.
S-a reținut c prima instanț a fcut o motivare sumar și neconvingtoare, fr a supune analizrii întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, ceea ce echivaleaz cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecrii, intimata a depus întâmpinare, invocând aceleași aprri ca în primul ciclu procesual.
Prin sentința civil nr.602 din 10 martie 2008, pronunțat în dosar nr-, Tribunalul Mehedinția admis contestația formulat de contestatorul; a constatat nulitatea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.II/3504/31.07.2006 și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținut anterior emiterii ordinului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urmtoarele:
Prin contractul individual de munc nr.179/2001, reclamantul a fost angajat ca expert la Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin Ordinul II/3504/31.07.2006 al Ministrului Administrației și Internelor, reclamantul a fost sancționat cu desfacerea disciplinar a contractului individual de munc în conformitate cu prevederile art.6.1 lit.a, art. 263 al.1 și art.264 al.1 lit.f Codul muncii, pentru faptul c a absentat nemotivat de la serviciu în perioada 15 februarie 2006 - 31.07.2006.
Examinându-se legalitatea ordinului, s-a constatat c în cauz sunt incidente dispozițiile art.267 Codul muncii.
Potrivit art.267 al.1 Codul muncii sub sancțiunea nulitții absolute, nici o msur cu excepția celei prevzute la art.264 al.1 lit.a ( AVERTISMENT) nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetri disciplinare, ori în cazul de faț nu a fost îndeplinit aceast cerinț imperativ a legii.
Așa cum prevede art.267 al.2 Codul muncii în vederea desfșurrii cercetrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicit de ctre angajator s realizeze cercetarea disciplinar, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea fcut în condițiile de mai sus, fr un motiv obiectiv d dreptul angajatorului s dispun sancționarea fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Conform procesului verbal din data de 5 iunie 2006 fost înmânat adresa artat mai sus la ora 13,00.
Ca atare, reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea administrativ din motive obiective, adresa fiindu-i înmânat dup data când urma s aib loc cercetarea și cum reclamantul își are domiciliul pe raza loc. Tr.S, iar sediul Ministrului este la B, reclamantul nu s-a putut conforma convocrii.
Din adresa întocmit de șeful serviciului inspecții în administrația public la data de 06.06.2006, în baza aceluiași ordin -/25.05.2006, reclamantul a fost convocat la data de 16 iunie 2006, orele 10,00 la sediul Ministrului Administrației și Internelor pentru efectuarea cercetrii disciplinare, îns nu exist dovada c a fost comunicat acestuia convocarea, ca atare în cauz nu sunt operabile dispozițiile art.267 al.3 Codul muncii.
Împotriva acestei hotrâri, a declarat în termen legal și motivat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, artând în esenț c în mod greșit instanța de fond a apreciat c neprezentarea salariatului la convocarea fcut în condițiile prevzute la alin.2, fr un motiv obiectiv, d dreptul angajatorului s dispun sancționarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile, întrucât una din adresele prin care era convocat s se prezinte la sediul MIRA pentru efectuarea cercetrii disciplinare a fost înmânat intimatului reclamant la data de 05.06.2006, orele 13,00, iar convocarea era pentru data menționat, îns la orele 10,00, iar pentru o alt adres prin care l-a convocat s se prezinte la data de 16.06.2006 orele 10,00, nu exist dovada c a fost comunicat intimatului reclamant, întrucât la data de 13.02.2006, i s-a solicitat reclamantului s întocmeasc un raport privind activitatea desfșurat în luna ianuarie 2006, în cadrul Corpului de Control, ce urma s fie verificat punctual, o lucrare ce avea termen pân la data de 15.02.2006.
S- mai artat c pentru a evita raportarea activitții desfșurate, reclamantul a solicitat conducerii corpului de control, la data de 14.02.2006, concediu fr plat, îns cererea nu i-a fost aprobat. Începând cu data de 15.02.2006, recurentul reclamant nu s-a mai prezentat la serviciu, acumulând astfel absențe nemotivate.
Susținerea instanței de fond potrivit creia în cauz sunt aplicabile dispoz.art.267 alin.1, nefiind incidente dispoz.alin.2 ale aceluiași articol, este netemeinic și nelegal întrucât deși dispoz.art.267 alin.1 reglementeaz faptul c nici o msur cu excepția celei prevzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispus înainte de efectuarea cercetrii disciplinare prealabile, alin.3 al aceluiași articol arat c angajatorul poate dispune sancționarea fr realizarea cercetrii disciplinare prealabile, în situația în care salariatul nu s-a prezentat la convocarea fcut, fr un motiv obiectiv.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezult cu claritate faptul c reclamantul a fost convocat de mai multe ori pentru a da relații în legtur cu lipsa de la serviciu, îns cu totul nejustificat a refuzat s se prezinte la sediul angajatorului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea a reținut urmtoarele:
Potrivit art.267 al. 1 Codul muncii, nici o sancțiune disciplinar, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Cercetarea prealabil a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale, înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinar, constituie o condiție esențial, a crei aducere la aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinar poate fi aplicat numai dac cerința legii a fost îndeplinit.
Prevederea legal are caracterul unei msuri de protecție, ce își gsește rațiunea în cazul desfacerii contractului de munc, care reprezint cea mai grav sancțiune disciplinar.
Decizia de sancționare disciplinar- Ordinul nr. II din 31.07.2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor - este lovit de nulitate absolut pentru lipsa cercetrii disciplinare prealabile.
Dispozițiile art.287 Codul muncii arat c, sarcina probei în conflictele de munc revine angajatorului, iar acesta nu a fcut dovada convocrii intimatului pentru efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor -/25.05.2006 a fost împuternicit șeful serviciului inspecții în administrația public din cadrul Corpului de Control al ministrului, s efectueze cercetarea disciplinar în legtur cu faptele reclamantului, sens, în care s-a solicitat Inspectoratului de Poliție al județului M înmânarea adresei reclamantului, care trebuia s se prezinte la sediul Ministerului Administrației și Internelor în data de 5 iunie, orele 10 în vederea efecturii cercetrii disciplinare.
Conform procesului verbal din data de 5 iunie 2006 fost înmânat adresa artat mai sus la ora 13,00( fila76 dosar).
De asemenea, Curtea reține c potrivit adresei întocmite de șeful serviciului inspecții în administrația public la data de 06.06.2006, intimatul trebuia s fie convocat pentru efectuarea cercetrii disciplinare pentru data de 16 iunie 2006, orele 10,00 la sediul Ministerului Administrației și Internelor, îns la dosar nu a fost depus dovada comunicrii convocrii ctre intimat.
Așadar angajatorul trebuie s dovedeasc faptul c a convocat în scris salariatul, prin semntura salariatului sau prin scrisoare recomandat, precizând obiectul, data, ora și locul întrevederii, condiție neîndeplinit în speța de faț.
Totodat se constat c au fost înclcate și dispozițiile art.268 al.1 lit.f Codul muncii care arat c, sub sancțiunea nulitții absolute, în decizia de sancționare se cuprinde în mod obligatoriu instanța competent la care sancțiunea poate fi contestat. Astfel, curtea reține c în Ordinul de sancționare contestat a fost menționat ca instanț competent Tribunalul Bucure ști, deși potrivit art. 284 al.2 Codul muncii competența aparține instanței în a crei circumscripției reclamantul își are domiciliul, respectiv Tribunalul Mehedinți.
Faț de considerentele de fapt și de drept artate mai sus, se constat c hotrârea instanței de fond este legal și temeinic, astfel c în baza art.312 pr. civ. urmeaz a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 602 din 10.03.2008, pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat contestator, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 21 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
13.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 317/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 10341/2008. Curtea... → |
|---|
