Contestație decizie de concediere. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.916/R-CM
Ședința publică din 11 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-, -.B,.53, sector 6, împotriva sentinței civile nr.249 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.55 din 30.04.2009, emisă de Baroul București -Cabinet individual, pentru recurentul-reclamant lipsă, și avocat, pentru intimata-pârâtă "" Râmnicu V, în baza împuternicirii avocațiale nr.43/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un borderou cu acte, care este comunicat și apărătorului intimatei-pârâte și care cuprinde, pe lângă alte înscrisuri, și Organigrama Departamentului Comercial al C SA din data de 01.03.2007. Precizează că a înțeles să depună această organigramă întrucât este diferită de cea prezentată de intimata-pârâta, aflată la fila 28 din dosarul de fond, în sensul că numărul persoanelor menționate este mai mare în cea aflată la fila 28 decât în cea depusă astăzi.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, precizează că înscrisul aflat la fila 28 din dosarul de fond este organigrama reală a societății-pârâte, cea depusă astăzi de recurentul-contestator este luată de pe internet, neputând fi depusă ca un înscris autentic, întrucât nu poartă semnătura și ștampila societății. Acest înscris fiind luat de pe internet putea fi modificat sau neactualizat.
Solicită ca instanță să aibă în vedere doar înscrisurile depuse de societatea pârâtă.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită ca instanța să verifice cele două organigrame prezentate de părți și să constate că cea depusă la acest termen de judecată, de recurentul-contestator, este cea reală. În organigrama prezentată de intimata-pârâtă apare menționată și numita, însă verificând contractul de muncă al acesteia se constată că aceasta este angajată după încetarea contractului de muncă al recurentului-contestator.
Precizează că nu înțelege să se înscrie în fals cu privire la acest act, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale.
De asemenea, în baza disp.art.172 alin.1 Cod procedură civilă, solicită ca intimata să depună la dosar următoarele înscrisuri:
- ultimul act adițional la contractul individual de muncă înregistrat
sub nr.15220 al numitei, pentru a face dovada că în cadrul Departamentului Comercial, pe același post pe care îl ocupa recurentul-contestator își desfășoară activitatea o altă persoană.
- actul adițional nr. 2 la contractul individual de muncă
înregistrat sub nr.15194 al numitei -.
- confirmările de comandă pentru comenzile de cumpărare,
pentru alte repere de robinătărie, în dovedirea faptului că recurentul-contestator se ocupa de desfacerea de produse pentru o gamă foarte largă de clienți.
- contractul individual de muncă al numite,
pentru a face dovada că la data de 21.04.2008 era angajată în cadrul Departamentului Comercial al intimatei, însă din organigrama depusă la fila 28 din dosar nu rezultă acest aspect. Depune și în scris această notă de probatorii.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea acestor probe, apreciind că aceste înscrisuri nu au relevanță în soluționarea cauzei de față. Menționează că pentru angajata nu există contract de muncă pe perioadă nedeterminată, actul adițional nr. 2 la contractul de muncă al numitei se află la dosar, iar numita era angajata societății la data concedierii contestatorului.
De asemenea, precizează că organigrama depusă, la acest termen de judecată, de recurentul-contestator este contrafăcută și că înțelege să se înscrise în fals.
Curtea, pentru a răspunde cererilor părților și pentru clarificarea tuturor aspectelor invocate, pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile, ce urmează a fi administrată în fața instanței de fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că este de acord cu administrarea probei pusă în discuție, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probei cu expertiză contabilă.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Râmnicu V, solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, a data de 16 mai 2008, petiționarul a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.54/21.04.2008, emisă de intimata solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acesteia, iar în temeiul art.78 alin.1 Codul muncii angajatorul să fie obligat la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la plata celorlalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii până la executarea efectivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că în perioada noiembrie 2006 - mai 2008 petentul a fost salariat în temeiul unui contract individual de muncă în cadrul Departamentului vânzări al, ocupând funcția menționată de Administrator, conform instrucțiunilor și organigramei unității, însă, ulterior, în urma reorganizării departamentului respectiv, a ocupat funcțiile de Asistent și, îndeplinindu-și o perioadă îndelungată responsabilitățile cerute, după care, pe postul a fost angajată o altă colegă, cu atribuții identice cu cele ale contestatorului.
A mai învederat că nu i-a fost comunicată vreo schimbare a statutului avut, urmând să-și desfășoare activitățile impuse de cele două funcții deținute, de Asistent, cât și cea de.
La data de 21.04.2008, a fost emisă Decizia nr.54 - prin care a fost concediat ca urmare a reorganizării societății, în considerentele sale făcându-se trimitere la referatul Departamentului vânzări nr.2635/21.04.2008, referat ce nu i-a fost comunicat.
Contestatorul consideră că măsura luată este nelegală și netemeinică, iar desființarea locului de muncă nu este efectivă și neavând o cauză reală și serioasă, cerință impusă de art.65 alin.2 din Codul muncii.
Pe de altă parte, cauza concedierii sale nu este reală și nu are un caracter obiectiv deoarece, în speță, nu a fost impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, încât, în opinia acestuia, se impune anularea deciziei.
Prin întâmpinare, intimata Rm.V a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, formulând apărări în sensul că, în cazul în speță, desființarea postului s-a produs ca urmare a deciziei luate de Consiliul de Administrație al societății din 5.03.2008, în ședința organului de conducere respectiv aprobându-se o nouă organigramă și, ca urmare a modificării acesteia, s-a hotărât suprimarea anumitor posturi în următoarele trei luni, după cum urmează: - 2 posturi de inginer și 14 operatori la Departamentul Întreținere, - 1 post de reprezentant tehnic și comercial la Departamentul Comercial și - 1 post de tehnician și - 1 post de inginer la /mecanic, cu mențiunea că urmare acestei organigrame s-a desființat și postul deținut de către contestator.
Mai arată intimata că, suprimarea postului petentului s-a făcut ca urmare a faptului că activitatea desfășurată în segmentul / de nu reprezenta un potențial viabil de dezvoltare pentru Rm.V, deoarece clientela era reprezentată de o singură societate care nu aparține Grupului potențial de dezvoltare limitat acesteia, de necesitatea de acoperire financiară cât și de dificultățile în derularea contractelor din ultimii ani, care au condus la concluzia suspendării acestui segment de piață, astfel că desființarea postului petentului este una efectivă și datorată restrângerii activității Departamentului Comercial, în cadrul societății neexistând un alt post de natura celui ocupat de reclamant, care să-i fi putut fi redistribuit acestuia.
Prin sentința civilă nr.249/3 martie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația formulată de petiționar și l-a obligat la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată față de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, din actele dosarului, că petiționarul - contestator, fost salariat al societății pârâte, a fost concediat începând cu data de 22.05.2008, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr.54/21.04.2008, în aplicarea dispozițiilor art.176 lit.a din și, respectiv, în temeiul dispozițiilor art.65 alin.(1) din Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru desființarea postului ocupat, acela de Reprezentant tehnic comercial din cadrul departamentului vânzări al unității, începând cu data de 22.04.2008.
Această măsură, contrar celor învederate de către petentul - contestator, a operat în mod efectiv, ca și efect al reorganizării societății pârâte, fiind în concordanță cu prevederile imperative ale art.65 alin.(1) din Codul muncii.
În speță, pârâta a făcut dovada cu înscrisurile prezentate că, în contextul dificultăților economico - financiare, cât și de asigurare a posibilității desfacerii produselor unității pe piața liberă, desființarea locului de muncă, respectiv a postului ocupat de cel în cauză, este cu adevărat una efectivă și are la bază o cauză reală și serioasă, fiind determinată tocmai de transformările tehnologice impuse de reorganizarea activității, ceea ce conduce la aprecierea că măsura dispusă era imperios necesară și în consens cu reglementarea cuprinsă în art.65 alin.(2) Codul muncii și
În atare condiții, nu se impunea ca unitatea să comunice salariatului și referatul nr.2635/21.04.2008 odată cu decizia contestată și nici organigrama, documente interne depuse pe parcursul judecății în dosar și care atestă că suprimarea postului ocupat anterior de către petent s-a impus ca urmare a faptului că activitatea desfășurată în compartimentul / de al societății nu mai reprezenta la acel moment un potențial de dezvoltare viabil pentru, pentru care s-a și decis reorganizarea Departamentului și desființarea unui post de Reprezentant Tehnic - comercial, post ocupat chiar de către reclamantul, iar în cadrul societății pârâte nu a existat vreun alt post de natura celui ocupat de petent, pe care salariatul să fi putut să fie redistribuit la încetarea contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Soluția este dată cu încălcarea dispozițiilor art.65 din Codul muncii, deoarece desființarea locului de muncă nu a fost efectivă, iar în cadrul Departamentului comercial, pe același post pe care îl ocupa, cu aceleași atribuții, își desfășoară activitatea o altă persoană, în baza contractului individual de muncă pe durată determinată cu nr.15220/21.01.2008. La data emiterii deciziei de concediere, a început să-și producă efecte actul adițional nr.1/19.04.2008, prin care se prelungește acest contract pentru o perioadă de 3 luni, iar prin actul adițional nr.2/18.07.2008 se prelungește încă odată pentru o perioadă de 4 luni.
În acest context, este evident că locul de muncă în care era încadrat reclamantul se regăsește încă în organigrama societății - Departamentul comercial, nefiind respectate dispozițiile art.65 alin.2 Codul muncii.
Mai mult decât atât, cauza emiterii deciziei contestate nu este reală, având un caracter pur subiectiv, iar locul de muncă înțeles drept funcție/post nu a dispărut ca necesitate funcțională, desființarea acestuia nefiind efectivă, astfel încât, decizia luată de către angajator este una nelegală.
Intimata nu a făcut nici o dovadă a faptului că unitatea trece printr-o perioadă de reorganizare datorată unor probleme de ordin economic și tehnologic, ci doar a dificultăților în derularea contractelor cu singurul client al intimatei în ceea ce privește vânzarea produselor de robinetărie și a faptului că acest segment nu reprezintă un potențial viabil de dezvoltare.
Mai mult, ulterior emiterii deciziei de concediere menționate anterior, intimata și-a manifestat intenția de a angaja o nouă persoană cu aceleași aptitudini profesionale cu cele ale reclamantului, conform extrasului informatic depus la dosarul cauzei la fila 105, așa încât este evident faptul că desființarea locului de muncă nu este efectivă.
În susținerea recursului, recurentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, solicitând a se depune la dosar: ultimul act adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.15220 al numitei, actul adițional nr.2 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.15994 al numitei, confirmări de comandă pentru mai multe comenzi de cumpărare și contractul individual de muncă al numitei, și a depus următoarele: organigrama Departamentului comercial al din 1.03.2007, diploma de inginer seria F nr.-, supliment la diplomă care atestă cunoștințele profesionale și diploma de master (filele 24-30 dosar recurs).
Intimata a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de, ca nefondat (filele 17-19).
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, înscrisurile depuse în recurs, precum și cele învederate instanței cu ocazia dezbaterilor, Curtea constată că, recursul este fondat, urmând a fi admis și casată sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Astfel, potrivit art.65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
În contextul în care a fost contestată măsura concedierii, instanța de fond era ținută a stabili dacă intimata a dat o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor art.65 alin.1 și 2 și art.78 din Codul muncii, respectiv de a stabili dacă la baza măsurii concedierii contestatorului a stat o reorganizare și o restrângere reală impusă de nevoile societății, iar aceasta a avut o cauză serioasă, fiind dispusă cu bună-credință de angajator.
de specialitate și practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că, în ceea ce privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de acesta ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză serioasă și reală.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai găsește în organigrama acesteia sau în statul de funcții, prin urmare, pentru a se putea constata desființarea locului de muncă în mod efectiv, trebuie cercetate statul de funcții sau organigrama societății, problematică asupra căreia prima instanță nu s-a aplecat suficient, concluzionând fără o analiză temeinică a probelor administrate, că s-a făcut dovada reducerii efective a postului acestuia.
În speță, se constată, față de înscrisurile aflate la dosarul de fond și cele depuse în recurs, potrivit art. 305 Cod procedură civilă, inclusiv în ședința publică din data de 11 mai 2009 precum și față de susținerea că o altă persoană ar desfășura activitate similară, în baza unui contract pe perioadă determinată, prelungit prin act adițional, că au fost încălcate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, respectiv nu s-a clarificat aspectul caracterului efectiv al desființării locului de muncă al recurentului, precum și a caracterului real și serios a cauzei concedierii acestuia.
În acest sens, se impune suplimentarea probatoriului cu o expertiză de specialitate prin care, având în vedere toate evidențele societății intimate, se va stabili dacă pe postul de reprezentant tehnic comercial din cadrul Departamentului vânzări al, ocupat de recurent și despre care se susține că ar fi fost desființat ca urmare a reorganizării activității, a fost angajată vreo altă persoană, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată ori determinată-prelungit ulterior prin act adițional, în perioada în care recurentul fost concediat, sau anterior ori ulterior concedierii.
Expertul desemnat în acest sens va avea în vedere atât înscrisurile depuse de ambele părți la dosarul cauzei, cât și cele care rezultă din evidențele intimatei, dată fiind contradicția reclamată de recurent între cele două organigrame depuse de părți la dosar, precum și actele solicitate de recurent a fi depuse de către intimată la termenul din 11 mai 2009 și care se regăsesc enumerate în practicaua hotărârii, întocmită cu acea ocazie.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va admite recursul petentului, va casa sentința civilă nr.249 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care va avea în vedere la soluționare și celelalte critici invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.249 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta RÂMNICU.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./22.05.2009
GM/GT/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 278/2010. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
