Contestație decizie de concediere. Decizia 923/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 923/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta de împotriva sentinței civile nr.216/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent și pârâta recurentă de.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care pârâta recurentă prezintă spre vedere Registrul de evidență a salariaților în original.
Instanța pune în vedere reprezentantei pârâtei recurente să depună la dosar până la sfârșitul dezbaterilor, în xerocopie, filele 25 și 26 din acest registru.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată că nu a fost efectivă concedierea acestuia -astfel cum se poate observa din Registrul de evidență a salariaților prezentat de pârâtă, societatea a efectuat angajări: - în luna martie opt persoane necalificate, iar până la sfârșitul anului au mai fost angajate încă unsprezece persoane -în data de 1 noiembrie un muncitor necalificat, la 22 februarie 2007 o altă persoană necalificată, încălcându-se prevederile art.65 din Codul muncii.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită a fi respins pentru motivele expuse în întâmpinare.
Depune la dosar concluzii scrise și prin Registratură Notă de cheltuieli la care anexează bilete de călătorie în cuantum de 41 lei. Solicită și obligarea pârâtei la plata taxei de expertiză.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de aceasta, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului, învederând că în data de 30 ianuarie 2008 i-au fost achitate reclamantului drepturile salariale.
Cu privire la recursul reclamantului solicită a fi respins ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că despre care face vorbire reclamantul s-au efectuat până în data de 6 martie 2006, anterior analizării activității societății care a avut loc la data de 8 martie 2006.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin decizia nr.544/2007, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, a fost admis recursul formulat de reclamantul, împotriva Sentinței Civile nr.1489/2006, pronunțată de Tribunalul Alba, casată sentința recurată și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată sub dosar nr-.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC de SA, pentru constatarea nulității deciziei de concediere nr.189/1.04.2006, reintegrarea în funcție deținută anterior, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariale indexate majorate sau reactualizate și alte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat și obligarea pârâtei la plata sumei de 546 lei cu titlu drepturi salariale neachitate pe perioada pe care a avut raporturi de muncă cu unitatea pârâtă.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond, la termenul din 26 septembrie 2007, încuviințat cererile în probațiune formulate de reclamant, în sensul efectuării unei adrese către ITM pentru a se vedea evoluția și fluctuația angajărilor/concedierilor de personal la societatea pârâtă pe perioada martie-mai 2007, la fel și efectuarea unei lucrări de expertiză tehnic-contabilă, care să stabilească drepturile salariale restante neachitate de societatea pârâtă reclamantului, anterior desfacerii contractului individual de muncă și stabilirea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost concediat.
Prin sentința nr.216/2008 Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă să îi plătească suma de 384 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr.289/1.04.2006, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă a reclamantului în temeiul art.65 Codul muncii, pentru a lua această hotărâre pârâta a avut în vedere hotărârea nr.1/8.03.2006 a Consiliului de Administrație privind restructurarea personalului prin desființarea unui nr. de 9 locuri de muncă de confecționer îmbrăcăminte și muncitori necalificați de la Secția. Această hotărâre a fost luată de Consiliul de Administrație ca urmare a analizei situației economico-financiare a societății pentru anul 2005, bilanțului contabil care a constatat o pierdere pentru anul 2005 la nivelul societății.
Potrivit art.65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de acesta, din motive fără legătură cu persoana acestuia. Instanța de judecată trebuie să verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă, potrivit aceluiași text de lege.
Conform adreselor 13.810/18.10.2007 și 50166/7.10.2007 ale ITM pârâta a concediat un număr de 14 salariați în perioada martie - mai 2006.
Dintre persoanele concediate doar patru persoane au beneficiat de ajutor de șomaj, concediate în intervalul martie - mai 2006, așa cum rezultă din adresa 1181/18.01.2008 a AJOFM Acest aspect este confirmat și prin cele două adrese ale ITM din care rezultă temeiul de drept al încetării contractului individual de muncă pentru cele 14 persoane, respectiv art.55 lit. b Codul muncii, ca urmare a acordului părților la data convenită, art. 61 lit. d Codul muncii " salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat"; art 61 lit- a Codul muncii -" pentru abatere gravă sau abateri repetate" și 4 persoane cu art. 65 alin.1 Codul muncii din motive ce nu țin de persoana salariatului, determinate de desființarea locului de muncă ocupata de salariat ca urmare a dificultăților economice, retehnologizării sau restructurării activității.
Din probele administrate a rezultat că societatea pârâtă nu a procedat la o concediere colectivă, raportat la numărul de salariați, iar măsurile luate se încadrează în disp.art.65 alin. 2 Codul muncii.
Conform adresei nr.2225/21.02.2008 a ITM A, societatea pârâtă a efectuat în luna martie în intervalul 1-6 martie 2006, un număr de nouă angajări, pentru muncitor necalificat, persoanele angajate sunt femei, iar din apărarea pârâtei rezultă că acestea urmau să lucreze ca și confecționer. Din cei nouă angajați, un număr de cinci angajați au încheiat contract individual de muncă pe o perioadă determinată. Pentru a răspunde la această adresă ITM Aal uat în analiză toate contractele individuale de muncă depuse de pârâtă începând cu martie 2006 până în 31.01.2008, rezultând astfel că după data de 6 martie 2006 pârâta nu a mai efectuat angajări.
efectuate de pârâtă în perioada 1-6 martie 2006 s-au efectuat anterior analizării activității societății care a avut loc în 8.03.2006 și care a dispus desființarea unui număr de nouă locuri de muncă de confecționer îmbrăcăminte și muncitori necalificați. După data luării acestei hotărâri societatea pârâtă nu a mai angajat alt personal
Față de acestea instanța a apreciat ca nefondată acțiunea reclamantului în ce privește constatarea nulității deciziei de concediere, urmând a fi respins acest capăt de cerere.
Prin respingerea acestui capăt de cerere instanța a reținut că rămân fără obiect capetele de cerere privind reintegrarea reclamantul în funcția deținută anterior concedierii și plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Din conținutul lucrării de expertiză contabilă efectuată în cauză a rezultat că, raportat la prevederile contractului individual de muncă, reclamantului nu i s-a achitat suma de 384 lei RON - drepturi salariale cuvenite pe perioada anterioară încetării raportului de muncă cu societatea pârâtă.
Sub acest aspect acțiunea reclamantului a fost considerată întemeiată urmând a fi obligată pârâta la plata sumei datorate cu titlu drepturi salariale în cuantum de 384 lei RON.
În baza art.274 cod proc.civ instanța a apreciat că reclamantului i se cuvin cheltuieli de judecată, în măsura admiterii acțiunii, respectiv suma de 447,5 lei, taxă expertiză judiciară și cheltuieli de transport.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul și pârâta.
În recursul său reclamantul a solicitat modificarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost pronunțată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a reținut caracterul legal al concedierii, considerând că după luna martie a anului 2006 nu au mai fost făcute angajări.
Prin recursul său pârâta a solicitat modificarea soluției în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În acest sens se arată că la data pronunțării hotărârii debitul constatat prin expertiză era deja achitat. În acest sens fiind depusă și chitanța la dosar, fila53.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea recursului reclamantului arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu a mai operat angajări după concedierea reclamantului.
Reclamantul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului pârâtei susținând că suma stabilită prin hotărâre judecătorească i-a fost plătită doar după pronunțarea instanței de fond.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantului acesta este nefondat.
În fața instanței de recurs a fost prezentat spre vedere Registrul de intrări al salariaților și o copie a acestui document pentru perioada relevantă a fost depusă și la dosar (fila 28- 29). Din acest documente ca și din înscrisurile depuse în fața instanței de fond rezultă fără dubiu că după concedierea reclamantului unitatea nu a mai făcut angajări pe posturi de aceeași natură cu cel ocupat de reclamant.
În consecință soluția de menținere a deciziei de concediere este legală și temeinică.
Nici recursul pârâtului nu este întemeiat.
În fața instanței de fond acesta a depus copia unui ordin de încasare în numerar, cusut la dosar la fila 53, însă acesta nu este pentru reclamant ci pentru numita.
Copia ordinului de plată emis pe numele reclamantului a fost depusă de acesta la dosarul de recurs ( fila 12) și din aceasta rezultă că suma datorată de unitate a fost plătită la 07 03 2008, deci după pronunțarea soluției de către prima instanță.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefundat recursurile declarate în cauză.
Întrucât ambele părți au fost în culpă procesuală nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.216/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -, cât și recursul declarat de pârâta de împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 803/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 35/2010. Curtea de... → |
|---|
