Contestație decizie de concediere. Decizia 940/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 766/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 940R
Ședința public de la 22 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECTOR - - A -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.477R din data de 29.01.2010 pronunțate de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (numr în format vechi 4944/2009),în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal fcut în ședinț public, nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz instanței c, prin cuprinsul contestației în anulare, s-a solicitat judecarea cauzei în lips, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedur civil. De asemenea, prin serviciul registratur, s-au depus la dosar la data de 19.02.2010, de intimata SC SA, note scrise.
Curtea, având în vedere faptul c prin cuprinsul contestației în anulare și a notelor scrise, s-a solicitat judecarea cauzei în lips, conform art.242 alin.2 Cod procedur civil, constat cauza în stare de judecat și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia civil nr.477/R/29.01.2010, pronunțat în dosarul nr-, Curtea de Apel Bucure ști - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a respins, ca neîntemeiat, cererea formulat de petenta u, privind completarea, îndreptarea și lmurirea dispozitivului deciziei civile nr.6968R din data de 27.11.2009, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (numr în format vechi 4944/2009), în contradictoriu cu intimata
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut urmtoarele:
Prin sentința civil nr.5075 din data de 11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, a fost admis excepția perimrii și s-a constatat perimat acțiunea formulat de contestatoarea u, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de completare, îndreptare și lmurire a dispozitivului, precum și cerere de recurs reclamanta u.
Prin decizia civil nr.6968R din data de 27.11.2009, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, a fost respins recursul formulat de recurenta u, împotriva sentinței civile nr.5075 din 11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc, Asigurri Sociale, în dosarul nr.42972/3/LM/2006, în contradictoriu cu intimata SC SA, ca tardiv declarat, și a fost declinat competenta de soluționare a cererii de lmurire și completare a sentinței civile nr.5075 din 11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc, Asigurri Sociale, în dosarul nr.42972/3/LM/2006, în favoarea Tribunalului Bucure ști.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de recurs a reținut în ceea ce privește cererea de recurs c intimata a invocat excepția tardivitții declarrii acestuia, iar potrivit art.253 alin.3 pr.civ. hotrârea care a constatat perimarea este supus recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Or, sentința civil nr.5075, împotriva creia s-a declarat recurs, a fost pronunțat la data de 11 iunie 2009, data de la care curge termenul de recurs de 5 zile prevzut de art.253 alin.2 pr.civ.
Recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal la data de 03.07.2009, conform ștampilei aplicate pe plicul de la fila 8 dosarului de recurs, fiind astfel depșit termenul de 5 zile de la pronunțarea sentinței recurate.
Sancțiunea nerespectrii acestui termen este decderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art.103 pr.civ. care prevede c "neexercitarea oricrei ci de atac și neîndeplinirea oricrui alt act de procedur în termenul legal atrage decderea, afar de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește c a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei", în speț neexistând vreo dispoziție legal contrar, iar recurenta nefcând dovada vreunei împrejurri mai presus de voința sa.
În ceea ce privește cererea de completare, îndreptare și lmurire a dispozitivului sentinței civile nr.5075/11.06.2009, instanța de recurs a artat c aceasta este de competența instanței care a pronunțat hotrârea a crei completare, lmurire sau îndreptare se solicit, ceea ce rezult din modul de reglementare a acestor instituții.
Prin urmare, a fost admis excepția de necompetenț material a Curții de Apel de B în soluționarea acestor cereri.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere privind completarea, îndreptarea și lmurirea dispozitivului, recurenta u, artând c instanța de recurs nu s-a pronunțat pe toate cererile acesteia. Contestatoarea nu a indicat, în concret, care anume sunt cererile pe care instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Analizând cererea de completare, îndreptare și lmurire a dispozitivului Curtea a constatat c, potrivit art.281 indice 2.pr.civ. "dac prin hotrârea dat instanța a omis s se pronunțe asupra unui capt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotrârii în același termen în care se poate declara, dup caz, apel sau recurs împotriva acelei hotrâri, iar în cazul hotrârilor date în fond dup casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
În speț, susținerile recurentei potrivit crora instanța de recurs nu a analizat toate cererile formulate de ctre aceasta sunt nefondate, în condițiile în care instanța era ținut s soluționeze cu prioritate excepția tardivitții recursului formulat de ctre intimat, deoarece potrivit art.137 pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedur și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cum excepția tardivitții recursului avea prioritate faț de discutarea aspectelor invocate prin cererea de recurs formulat împotriva sentinței civile nr.5075/11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, Curtea a procedat la soluționarea acesteia pronunțându-se în sensul respingerii recursului, ca tardiv declarat, și a declinrii competenței de soluționare a cererii de lmurire și completare a sentinței civile nr.5075/11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în favoarea Tribunalului Bucure ști.
Drept consecinț, în speț nefiind întrunite dispozițiile art.2812 pr.civ. Curtea a respins, ca neîntemeiat, cererea de îndreptare, completare, lmurire a dispozitivului deciziei civile nr.6968/R/27.11.2009, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști - Secția a VII-a Civil și pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (4944/2009).
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație in anulare contestatoarea u.
S-a artat, in motivare, ca instanța a constatat perimata cererea de chemare in judecata, constatri ce ignora realitatea demersurilor repetate ale contestatoarei si actele normative aferente materiei, acte normative reiterate repetat - cereri de disjungere, cereri de probatoriu si alte precizri la solicitarea instanței, concedierea nu se poate face in perioada concediului de odihna, sarcina probei revine angajatorului.
Cererea prin care s-a contestat decizia de concediere avea anexata si decizia de concediere a angajatorului, decizie emisa in perioada de concediu de odihna, concediu aprobat tot de angajatorul in discuție -înclcând dispozițiile art. 60. alin. 1, litera i) din Codul muncii.
Instanța retine ambiguu ca nu se știe cum se iau concediile de odihna - cu cerere scrisa, respectiv ca nu știe daca partea era in concediu in perioada emiterii deciziei de concediere.
Aceste aspecte au fost clarificate repetat, cci din rezoluția acordata de conducerea societții pe adresa nr. 4202/26.10.2006 - cerere pentru
acordarea concediului de odihna, prin care aceasta
(societatea) dorește sa demonstreze efectuarea zilelor de concediu de odihna - aferent anului 2005, situație subliniata de parata SC
SA si in întâmpinare rezulta, fara dubii, ca in data de 10.11.2006 aceasta a fost in concediul legal de odihna.
Se precizeaza înclcarea art. 6 paragraful 1 - dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 6 si art. 7 din Legea nr. 304/2004.
Intimata a depus note scrise, solicitând respingerea contestației in anulare formulata de contestatoarea-reclamanta ca nefondata, justificat de urmtoarele aspecte:
Din lecturarea contestației in anulare formulata de contestatoarea-reclamanta nu se înțelege care dispoziții cuprinse in codul d e procedura civila intre art, 317-321 au fost înclcate pentru a fi admisibila cererea formulata de contestatoare.
Se invoca inadmisibilitatea cererii, justificat de faptul ca nu se arata care este temeiul juridic de care se formuleaz aceasta contestație in anulare, nu se arata care dintre articolele din proc.civ. este cel ce ii permite sa formuleze o astfel de cerere, mai mult din cerere nu rezulta nici de aceasta data obiectul aceastei noi solicitri a contestatoarei.
Toate susținerile reclamantei sunt nefondate in condițiile in care recursul formulat de ctre aceasta in dosarul nr- a fost tardiv formulat.
S-a invocat tardivitatea recursului formulat de reclamanta, deoarece potrivit art. 253.proc.civ. hotrârea care constata perimarea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronunțare, or, asa cum rezulta din verificri, in prezenta cauza sentința civila nr. 5075/11.06.2009, prin care se constata perimarea cauzei ce a fcut obiectul dosarului nr- a fost pronunțata de in data de 11.06.2009, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucure ști in data de 28.07.2009, fiind astfel depșit cu mult termenul de 5 zile in care trebuia formulat recursul.
Pe fondul cauzei, recurenta susține ca, cauza ce a fcut obiectul dosarului nr- nu se poate perima, deoarece sarcina probei revenea intimatei, in calitate de angajator.
Potrivit art. 248 din proc.civ. orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare se perima de drept daca a rmas in nelucrare din vina partii timp de un an.
de cele artate anterior, nu se face distincție intre cine avea ori nu sarcina probei intr-o anume cauza.
In cauza pentru care instanța a constatat perimarea nu se ajunsese ca stadiu procesual nici mcar in faza propunerii de probe, astfel ca nu se poate discuta despre administrarea acestora.
Asa cum a constatat si instanța de fond in sentința civila nr. 5075/11.06.2009, la primul termen de judecata la dosarului nr-, instanța a pus in vedere contestatoarei sa-si precizeze cererea de chemare in judecata pe capetele de cerere pe care aceasta le-a marcat ca fiind punctul Bl si punctul III. al contestației, sub sancțiunea prevzut a de art. 155 indice 1.proc.civ.
Contestatoarea u nu a respectat solicitrile instanței, astfel ca cererea sa a fost suspendata in temeiul art. 155 indice 1.proc.civ.
Pentru aceasta situație, singura responsabila este chiar contestatoarea.
La cel de-al treilea termen de judecata, respectiv 12.04.2007, contestatoarea a solicitat repunerea pe rol, fara insa ca acesta sa formuleze precizrile solicitate de instanta, situație in care cererea de repunere pe rol a fost respinsa.
Dupa respingerea cererii de repunere pe rol, împotriva incheierii din data de 12.04.2007 (prin care se respinsese cererea de repunere pe rol) contestatoarea-reclamanta a formulat recurs, care insa a fost respins prin decizia civila nr. 3042/27.09.2009.
Reclamanta a exercitat impotriva deciziei civile nr, 3042/27.09.2009 cai de atac in retractare, respectiv contestație in anulare si revizuire, insa toate aceste cereri au fost respinse.
In situația in care toate caile de atac formulate de reclamanta-recurenta in prezenta cauza, impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, au fost respinse de instanțele competente sa soluționeze aceste cereri, nu se poate discuta despre întreruperi ale cursului perimrii, astfel ca prevederile art. 249.proc.civ. nu sunt incidente in cauza, iar in atare situație cauza ce a fcut obiectul dosarului nr- a fost suspendata in temeiul art. 155 proc.civ. rmânând in nelucrare din vina reclamantei mai bine de 2 ani, pana ia constatarea perimrii.
Examinând contestația în anulare, dedus judecții, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauz, Curtea o apreciaz ca fiind neîntemeiat, urmând aor espinge ca atare, pentru considerentele ce urmeaz:
In baza rt. 317 din Codul d e procedura civila, hotrârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare, pentru motivele artate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a parții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii;
2. când hotrârea a fost data de judectori cu clcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta. Cu toate acestea, contestatia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, in cazul cand aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
In temeiul art. 318 din Codul d e procedura civila, hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Astfel, contestația în anulare reprezint o cale extraordinar de atac prin care instanța își poate retracta propriile hotrâri în cazuri strict reglementate de lege, nefiind o cale devolutiv prin care s se rejudece întreg litigiul.
Instanța de recurs a rspuns motivat criticilor contestatoarei, potrivit crora instanța de recurs nu a analizat toate cererile formulate de ctre aceasta, care au fost considerate drept nefondate, în condițiile în care instanța era ținut s soluționeze cu prioritate excepția tardivitții recursului formulat de ctre intimat, deoarece potrivit art.137 pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedur și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Cum excepția tardivitții recursului avea prioritate faț de discutarea aspectelor invocate prin cererea de recurs formulat împotriva sentinței civile nr.5075/11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, Curtea a procedat la soluționarea acesteia pronunțându-se în sensul respingerii recursului, ca tardiv declarat, și a declinrii competenței de soluționare a cererii de lmurire și completare a sentinței civile nr.5075/11.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în favoarea Tribunalului Bucure ști.
Contestatoarea nu a invocat și nici nu s-a dovedit faptul c ar fi fost nelegal citata la judecata recursului sau c hotrârea s-ar fi pronunțat cu înclcarea competenței materiale a instanței pentru a fi incidente dispozițiile art.317 din Codul d e procedura civil.
De asemenea, contestatoarea nu a dovedit faptul c instanța de recurs ar fi omis s analizeze vreunul dintre motivele de modificare sau casare prevzute de art.304 din Codul d e procedura civil sau c hotrârea pronunțat este rezultatul unei greșeli materiale.
Se susține ca litigiul ce a fcut obiectul dosarului nr- nu se poate perima, deoarece sarcina probei revenea intimatei, in calitate de angajator.
Potrivit art. 248 din Codul d e procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare se perima de drept daca a rmas in nelucrare din vina partii timp de un an, fara a se distinge intre cine avea ori nu sarcina probei intr-o anume cauza.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, retinut dispozitiile "care prevad calea de atac a recursului impotriva hotararii care constata perimarea si conditiile folosirii acestei cai de atac, nu numai ca nu contravin textului constitutional invocat, ci, dimpotriva, constituie tocmai o reglementare a exercitarii dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si a intereselor sale legitime, drept fundamental prevazut la art. 21 din Constitutie."
Cu acelasi prilej, Curtea a mai aratat ca aceeasi prevedere legala nu incalca nici dreptul la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutie, intrucat, potrivit art. 252 alin. (1), partile sunt incunostintate din timp despre judecata si, prin urmare, au posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare.
Totodata, cu privire la art. 129 din Legea fundamentala, referitor la folosirea cailor de atac, Curtea a mai statuat ca acest text confera legiuitorului ordinar atributia exclusiva de a stabili conditiile legale de exercitare a cailor de atac, o asemenea reglementare fiind, deci, de nivelul legii, si nu al Constitutiei.
De altfel, a mai mentionat Curtea in aceeasi decizie, Codul d e procedura civila prevede si alte situatii, cum ar fi art. 582 referitor la recursul impotriva ordonantei presedintiale, in care termenul de recurs curge de la pronuntarea hotararii pentru partile citate, si de la comunicare, pentru partile care nu au fost citate.
Curtea Constitutionala constat, de asemenea, c nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la înclcarea art.6 pct.1 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, privind dreptul oricrei persoane la un proces echitabil, și, ca urmare, nici cele privind înclcarea art.20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Astfel, conform art.6 pct.1 din convenție, orice persoan are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de ctre o instanț independent și imparțial, instituit de lege. Or, art.253 alin.2 din Codul d e procedur civil nu conține nici o dispoziție contrar acestor prevederi, ci reglementeaz doar existența unei ci de atac împotriva hotrârii care constat perimarea (recursul), precum și modul de exercitare a acesteia (în termen de 5 zile de la pronunțarea hotrârii care constat perimarea), prevedere care nu poate fi considerat contrar pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Nici un text al Convenției pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale nu prevede c termenul de exercitare a unei ci de atac curge de la comunicarea hotrârii judectorești. Dimpotriv, este recunoscut dreptul statelor semnatare ale convenției de a-și stabili propriile ci de atac, Curtea European a drepturilor omului neputând fi sesizat decât dup epuizarea cilor de recurs interne, așa cum este stabilit conform principiilor de drept internațional general recunoscute (art.35 din convenție).
Faț de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 din Codul d e procedura civil, va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, contestația în anulare formulat de contestatoarea împotriva deciziei nr. 477R/29.01.2010 pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex
25.02.2010
Jud.:
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1/2009. Curtea de... → |
|---|
