Contestație decizie de concediere. Decizia 957/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.957
Sedința publică din 18 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.592/18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 16 aprilie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civilă de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.592 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Dolja admis în parte contestația precizată de contestatorul împotriva intimatei Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și a fost anulată decizia nr.40/5.04.2006 emisă de intimată.
Au fost respinse capetele de cerere privind repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești.
A fost respinsă cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, materiale și morale.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Intimata Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Mad ispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.56 lit.e Codul Muncii, începând cu data de 10.04.2006, emițând în acest sens decizia nr.40/5.04.2006.
Pentru a dispune astfel, intimata a avut în vedere Decizia nr.346/17.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.2091/CM/2005.
Prin decizia menționată, a fost anulată dispoziția nr.25/22.04.2005 emisă de intimată, prin care contestatorul a fost reintegrat pe postul de medic veterinar gradul II la O începând cu data de 25.04.2005 și, totodată, concediat din postul de la O, ca urmare a desființării acestuia, de la aceiași dată.
La pronunțarea acestei hotărâri, Curtea de Apel Craiovaa reținut că Dispoziția nr.25/22.04.2005 a fost emisă de intimată cu încălcarea legii, neexistând un temei legal care să atragă obligația acesteia de a-l reintegra pe contestator. Mai mult, s-a reținut că, încă din anul 1999, activitatea de asistență sanitar veterinară a ieșit prin lege din competența intimatei Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M, astfel că aceasta nu mai putea dispune în acest sens fără a încălca normele legale în vigoare.
Temeiul de drept în baza căruia intimata a dispus încetarea raporturilor de muncă, în decizia contestată - nr.40/05.04.2006 - este art.56 lit.e din Codul Muncii.
Potrivit acestui text de lege, contractul individual de muncă, încetează de drept"ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească".
Prin reținerea acestui text de lege ca temei al încetării raporturilor de muncă, instanța constată că intimata a emis o decizie nelegală, nefiind făcută dovada constatării nulității contractului individual de muncă printr-o hotărâre judecătorească, în lipsa înțelegerii dintre părți în acest sens.
Pe de altă parte, pentru a putea constata nulitatea absolută a unui act, trebuie ca mai întâi acesta să existe.
Or, așa cum rezultă din protocolul încheiat la data de 28.04.1999, între Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și primăria O(act depus de intimată, la dosar) au fost transferate două posturi, respectiv personalul care ocupa aceste posturi la data transferului, din cadrul unității intimate, la Primăria O și postul de conducere"șef " ocupat de contestator.
În acest fel, începând cu data de 01.04.1999(conform Protocolului), între contestator și intimată au încetat să mai existe raporturi juridice de muncă, întemeiate pe un contract individual de muncă.
Lipsa raporturilor juridice de muncă a fost, de altfel reținută - cu putere de lucru judecat - și prin decizia nr.346/17.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.2091/CM/2005.
Instanța constată astfel, că la data emiterii deciziei contestate intimata nu mai avea calitatea de angajator al contestatorului și, în consecință, nici calitatea conferită de lege de a dispune cu privire la încheierea, executarea, modificarea sau încetarea raporturilor de muncă, cu acesta.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat întemeiată, sub acest aspect contestația, urmând a dispune anularea deciziei nr.40/5.04.2006 emisă de intimată.
În ceea ce privește cererile accesorii întemeiate pe dispozițiile art.78 alin.1 și 2 Codul Muncii formulate de contestator, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.78 alin.1 și 2 Codul Muncii, în situația în care constată netemeinică sau nelegală concedierea, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, dispunând, la cerere, și repunerea părților în situația anterioară.
În speță, însă, așa cum s-a reținut anterior, decizia de concediere s-a constatat a fi nelegală în lipsa unor raporturi juridice de muncă anterioare emiterii deciziei. S-a constatat că, în conformitate cu actele depuse la dosar, contestatorul nu mai era angajatul unității intimate încă de la data de 01.04.1999.
Ca urmare, instanța a constatat că nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire la dreptul său la muncă, ce ar trebui reparat, pentru asigurarea stabilității raporturilor de muncă, prin repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor bănești conform art.78 alin.1 din Codul Muncii.
În consecință, instanța a respins cererea contestatorului privind repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta.
Ca o consecință a respingerii cererilor accesorii contestației, instanța a respins și cererile contestatorului privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, morale și materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, contestatorul solicitând modificarea ei în parte în sensul de a se dispune și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, obligarea la plata despăgubirilor solicitate și la plata daunelor cominatorii.
Recursul nu a fost motivat în drept și în motivele de recurs s-a invocat că la pronunțarea sentinței nu s-au avut în vedere concluziile scrise depuse de contestator și că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că decizia civilă nr.1310/24.09.2001 pronunțată de Tribunalul Timiș nu a fost desființată și a dispus reîncadrarea sa existând autoritate de lucru judecat.
Decizia nr.346/17.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa încălcat autoritatea de lucru judecat, susține recurentul și conform dispozițiilor art.105 cod pr.civilă este lovită de nulitate, iar instanța de fond nu putea să-și întemeieze hotărârea pe efectele acesteia după cum și decizia de concediere nr.40/5.04.2006 este nulă absolut pentru aceleași motive.
Pârâta intimată Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Mad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului, în motivarea acesteia însușindu-si considerentele sentinței recurate și invocând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.346/17.02.2006 a Curții de Apel Craiova.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041cod pr.civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
Decizia nr.346/17.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este irevocabilă și principalul său efect este că dobândește puterea lucrului judecat.
Ori prin această decizie s-a stabilit cu putere de lucru judecat că raporturile de muncă ale contestatorului cu pârâta au încetat la momentul transferării la Primăria O, în anul 1999 și prin urmare nu se mai poate pune în discuție o restabilire a situației anterioare.
Instanța nu mai poate să pună în discuție legalitatea sau temeinicia unei hotărâri irevocabile astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.105 cod pr.civilă ci ale art.1201 cod civil referitoare la puterea lucrului judecat.
Tribunalul, prin sentința recurată a avut în vedere hotărârea irevocabilă de mai sus și a reținut că neexistând raporturi de muncă între părți nu se mai putea emite o decizie de către angajator și cu atât mai puțin se putea dispune reintegrarea și continuarea raporturilor de muncă.
Este adevărat că decizia nr.1319/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș este irevocabilă și nu a fost desființată, dar așa cum s-a reținut prin decizia nr.346/2006 această hotărâre nu a statuat cu privire la raporturile de muncă ale părților și nu constituie un titlu executoriu pentru reîncadrarea reclamantului.
În același timp, tot cu putere de lucru judecat, decizia nr.346/2006 a Curții de Apel Craiovaa înlăturat efectele deciziei nr.1319/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș și recurentul nu mai poate pretinde o reîncadrare în considerarea acesteia.
Pentru aceste considerente, recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.592/18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/16.05.2008
Tehnored./19.05.2008
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul Mehedinți
Judecători:;
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Biberea, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 9992/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 471/2009. Curtea de... → |
|---|
