Contestație decizie de concediere. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 958/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, - 4,. 1,. 24, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 228/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SA, cu sediul în comuna, DN 21, sat, jud. B - Punct de lucru B 1, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 4013/28.10.2008 emisă de societatea intimată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 228/25.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ROMANIA SA B, împotriva deciziei nr. 4013/28.10.2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2810/113/04.11.2008 contestatorul - a chemat în judecată pe intimata SC Romania SA Punct de Lucru B 1 pentru ca, prin hotararea care se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 4013/28.10.2008, reintegrarea sa în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, plata tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare precum și daune morale în sumă de 5000 lei.
În motivarea cererii contestatorul a arătat urmatoarele: decizia contestată precizează că ar fi încălcat art. 90 din Regulamentul Intern (RI), articol ce mentionează disponibilitatea geografică a angajatului dar în timpul anchetei disciplinare nu s-a pus în discuție încălcarea acestui articol; s-a reținut că ar fi încălcat art. 126 alin. 2 lit. c din RI, în care se mentionează încălcarea regulilor de confidențialitate în folosul propriu sau în favoarea unui terț, fapt neadevărat întrucât prețul unui produs aflat în promoție conform broșurii de publicitate cât și serviciul de acordare a diferenței de preț nu este o informație confidențială; s-a reținut că ar fi încălcat art. 50 lit. b din Regulamentul Intern în care se mentionează obligația angajatului de a îndeplini întocmai și la timp atribuțiile care îi revin, fapt total neadevărat întrucât în sarcinile sale de serviciu nu se menționează a face de "permanență" serviciu pe care l-a îndeplinit, precum și atribuțiile ce revin din îndeplinirea lui; conducerea intimatei nu a respectat termenele legale privind sesizarea abaterii și a desfășurării anchetei disciplinare din Regulamentul Intern; astfel managerul de departament are obligația întocmirii în cel mult 5 zile de la comiterea abaterii dar în cazul de față acesta a fost întocmit dupa 12 zile; convocatorul se trimite cu cel putin 5 zile înainte de data stabilită pentru ancheta comisiei dar acesta a fost trimis doar cu 2 zile înainte, contestatorul neavând timp suficient pentru pregatirea apărării; persoana care a intocmit (dl. ) nu are voie să participe decât ca invitat, dar acesta a avut calitatea de martor; dacă inițial a fost convocat întrucât s-a considerat că "s-a folosit de informații confidențiale cu scopul de a obține un câștig personal" în procesul-verbal s-a menționat că "s-a folosit de informații confidențiale cu scopul de a obține un câștig pentru un coleg de serviciu"; procesul-verbal trebuie avizat de reprezentantul juridic al unității dar nici procesul-verbal și nici Decizia nr. 4013/28.10.2008 nu au viza unui jurist. Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întampinarea depusă la data de 19.01.2009 intimata a solicitat respingerea contestației. Intimata a aratat că Decizia nr. 4013/28.10.2008 este emisă cu respectarea termenelor și condițiilor prevazute de art. 267 și art. 268 Codul muncii. Prevederile Regulamentului Intern nu pot modifica prevederile cuprinse în Codul muncii atât timp cât drepturile salariatului au fost respectate. Criticile contestatorului cu privire la încadrarea faptei sale în raport de prevederile Regulamentului Intern sunt neîntemeiate, fapta acestuia de a divulga informații confidențiale la care a avut acces în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, către terți (chiar și alți angajați ai societății) constituind o abatere gravă de la normele stabilite prin regulamentul de ordine interioară. În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 267-268 Codul muncii.
În cauza a fost administrată proba cu acte.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a retinut următoarele:
Prin Decizia nr. 4013/28.10.2008 a SC SA (fila 5-6 dosar fond) s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă al contestatorului în conformitate cu art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii. S-a reținut că acesta s-a folosit de informații confidențiale pentru a prejudicia marja departamentului, cu scopul de a obține câștig pentru un coleg. Astfel, la data de 19.09.2008, contestatorul, în timp ce se afla de permanență pe departamentul -, înlocuind managerul de departament, a aprobat o reducere de preț pentru un coleg care se afla în timpul serviciului, pentru a cumpăra un pachet de vin aflat în promoție, știind că prețul acestuia nu trebuia redus, din dispoziția directorului de magazin. S-a reținut că fapta săvârșită constituie abatere disciplinară conform prevederilor art. 263 alin. 2 Codul muncii, art. 50 lit. b, n și o, art. 90, art. 126 alin. 2 lit. c din Regulamentul Intern precum și pct. 5 din "Alte sarcini ale postului" din Fișa Postului.
În ceea ce privește situația de fapt instanța a reținut că în oferta pentru perioada 17.09.2008 - 29.09.2008 (fila 16 dosar fond) sortimentul "Vin alb demisec" avea un preț de 28,86 lei iar sortimentul "Vin roșu demidulce" un preț de 15,27 lei (pentru un pachet de 4 sticle se plăteau doar 3 sticle).
Această ofertă a fost rectificată în sensul că sortimentul "Vin alb demisec" avea un preț de 15,27 lei iar sortimentul "Vin roșu demidulce" un preț de 28,86 lei (filele 46-47 dosar fond).
În aceste condiții contestatorul a înțeles să vândă unor colegi de serviciu un pachet cu patru sticle "Vin roșu demidulce" la prețul de 45,81 lei iar nu la prețul de 86,58 lei (declarație contestator filele 63-64 dosar fond, declarație șef echipă raion filele 70-71 dosar fond și proces-verbal retur fila 72 dosar fond).
Instanța a reținut că, în acest caz, contestatorul nu s-a folosit de informații confidențiale pentru a obține un câștig în favoarea altor persoane întrucât produsul a fost vândut la prețul menționat în oferta care era publică (și anume 15,27 lei/sticlă).
Totuși, așa cum s-a observat din declarația existentă la filele 70-71 dosar fond, deși șeful de echipă i-a comunicat contestatorului că, în cazul în care un client insistă să cumpere produsul la prețul din catalog și nu la cel de la raft, să îi acorde diferența de preț dar numai în limita a cinci pachete, la întrebarea contestatorului dacă se poate acorda acestă diferență de preț și pentru doi angajați care se aflau la serviciu, șeful de echipă i-a răspuns negativ.
În aceste condiții contestatorul, desi i s-a adus la cunostință că angajații unității, în timpul programului de lucru, nu pot face cumpărături, a înțeles să acorde diferența de preț menționată în ofertă. Este greu de crezut că persoanele care au cumpărat aceste produse, angajați ai societății, aflați în timpul programului de lucru, nu cunoșteau despre rectificarea care a fost adusă ofertei în sensul că prețul sortimentului "Vin roșu demidulce" este în realitate mai mare decat cel din ofertă iar cu toate acestea, contestatorul a înțeles să le acorde acestora diferența de preț.
În conformitate cu art. 263 alin. 2 Codul muncii " Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici". Această dispoziție este reluată și de art. 125 din Regulamentul Intern al intimatei.
Față de cele reținute instanța a constatat că în cauză, contestatorul a săvârșit cu vinovăție o fapta prin care a încălcat dispoziția șefului de echipă raion și obligația de a fi loial față de angajator în exercitarea atribuțiilor de serviciu (dispozițiile art. 50 lit. b, n și o din Regulamentul Intern), motiv pentru care, în mod legal s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Faptul că în decizia atacată se face referire în mod greșit la dispozițiile art. 90 (privind mobilitatea) și art. 126 alin. 2 lit. c (privind informațiile confidențiale) din Regulamentul Intern, nu poate duce la anularea deciziei întrucât în conformitate cu art. 268 alin. 1 lit. d constituie motiv de nulitate nemenționarea temeiului de drept iar nu indicarea sa greșită.
De asemenea, faptul că nu s-ar fi respectat termenele prevăzute în "Procedura internă de lucru a departamentului" (pentru întocmirea notei interne de sesizare și pentru convocare) nu are relevanță în cauză, întrucât aceste termene nu sunt prevăzute în Codul muncii drept motive care pot duce la anularea unei decizii de sancționare. De altfel, contestatorul nici nu a dovedit faptul că ar fi suferit un prejudiciu real și concret prin nerespectarea acestor termene. Pentru aceleași considerente, au fost înlăturate și celelalte susțineri cu privire la nelegalitatea procedurii disciplinare. Mai mult decat atât, chiar dacă ar fi fost convocat pentru un alt motiv decât cel menționat în procesul-verbal nu are relevanță în cauză cât timp situația de fapt reținută nu este diferită, iar faptul că numitul, care a încheiat nota de sesizare, ar fi fost ascultat ca martor, deși nu era permis, nu are importanță, avand în vedere faptul că situația de fapt nu a fost contestată de către -, acesta afirmând doar că a avut dreptul să acționeze în acel mod.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că Decizia nr. 4013/28.10.2008 a fost emisă în mod legal și temeinic, motiv pentru care a respins prezenta contestație.
Întrucât contestația a fost respinsă, pe cale de consecință, instanta a respins și celelelate cereri cu privire la reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, plata tuturor drepturilor salariale și plata daunelor morale în sumă de 5000 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță nu a analizat temeinic documentele depuse la dosar și nu a observat că încălcarea art. 50 lit. b), n) și o) nu este menționată în decizia de desfacere a contractului de muncă.
În aceste condiții, instanța de fond greșit a respins contestația, apreciind că a încălcat dispozițiile legale sus-menționate, pentru care nu a fost cercetat prealabil și este vinovat.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
A arătat că angajatorul a emis corect convocarea pentru cercetarea disciplinară la data de 14.10.2008, obiectul fiind menționat ca fiind folosirea de informații confidențiale pentru a prejudicia marja departamentului, cu scopul de a obține un câștig pentru un coleg de serviciu.
Pe fond, a susținut că este vinovat contestatorul de abaterea reținută în sarcina sa, așa cum corect a reținut prima instanță.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În analiza vinovăției sau nevinovăției contestatorului recurent trebuie pornit de la fapta reținută de către angajator prin decizia contestată.
Astfel, în decizia nr. 4013/28.10.2008, angajatorul a sancționat pe contestator pentru faptul că s-a folosit de informații confidențiale pentru a prejudicia marja departamentului, cu scopul de obține un câștig pentru un coleg de serviciu.
Concret, la data de 19.09.2008, contestatorul, în timp ce se afla de permanență pe departamentul -, înlocuind managerul de departament, a aprobat o reducere de preț pentru un coleg care se afla în timpul serviciului, pentru a cumpăra un pachet de vin aflat în promoție, știind că prețul acestuia nu trebuie redus, din dispoziția directorului de magazin.
Deci, fapta reținută de angajator nu este nerespectarea unui ordin al directorului de magazin ci folosirea unor informații confidențiale, ceea ce reprezintă o contradicție cu motivarea în fapt a deciziei.
În aceeași decizie sunt indicate următoarele temeiuri de drept: prev. art. 263 alin. 2 din Codul muncii, art. 50 lit. b), n) și o), art. 90 și art. 126 alin. 2 lit. c) din Regulamentul intern, pct. 5 din Fișa Postului, rubrica "Alte sarcini ale postului".
Această situație de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță.
Însă considerentele expuse ulterior de către instanța de fond sunt contradictorii în condițiile în care:
- se reține inițial că nu s-a folosit contestatorul de informații confidențiale pentru a obține un câștig în favoarea unor altor persoane;
- se reține că fapta contestatorului este încălcarea dispoziției șefului de echipă raion și obligația de a fi loial în exercitarea atribuțiilor de serviciu și deci, legal s-a desfăcut contractul de muncă.
Practic, prima instanță schimbă însuși conținutul deciziei de sancționare și reține săvârșirea de către contestator a unei alte fapte decât cea reținută chiar de către angajator, încălcând astfel principiul disponibilității și natura actului juridic dedus judecății.
Instanța trebuia să se rezume la a cerceta dacă este vinovat contestatorul de fapta așa cum a fost reținută de către angajator și nu să aprecieze că, deși contestatorul nu a săvârșit fapta reținută, este totuși vinovat dar de o altă faptă, așa cum rezultă din probe.
Instanța de recurs apreciază că, într-adevăr, contestatorul nu este vinovat de fapta care a fost indicată de către contestator privind folosirea de informații confidențiale, cu atât mai mult cu cât temeiurile de drept arătate în decizia de sancționare se referă la o altă faptă. Astfel, pct. 5 din Fișa postului se referă la obligația de a respecta toate indicațiile legate de domeniul de activitate primite din partea superiorului direct și din partea conducerii societății, neavând nici o legătură cu folosirea de informații confidențiale. De asemenea, art. 50 lit. 8), n) și o) din Regulamentul intern se referă tot la respectarea ordinelor și dispozițiilor de serviciu. Art. 90 se referă la mobilitate și este indicat greșit în decizie. Singurul text indicat de angajator care se referă la informațiile confidențiale este art. 126 alin. 2 lit. c) din Regulament dar nu se aplică în speța de față, în condițiile în care oferta de preț nu avea un caracter confidențial ci era o ofertă publică.
Într-adevăr, fapta care trebuia reținută corect era nerespectarea unui ordin primit din partea conducerii însă indicarea corectă a unei fapte este atributul angajatorului și nu a instanței care este ținută să judece doar faptele cu care este sesizată.
Față de aceste considerente, decizia de sancționare se impunea a fi anulată întrucât contestatorul nu este vinovat de săvârșirea faptei așa cum a fost reținută, nefiind întrunite condițiile art. 263 din Codul muncii, sentința instanței de fond fiind netemeinică.
Urmează ca, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de contestator cu consecința modificării sentinței recurate și a reținerii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, pentru motivele arătate mai sus, se va admite contestația în parte.
Se va anula decizia nr. 4013/28.10.2008 emisă de intimată și, potrivit disp. art. 78 din Codul muncii, se va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare.
Se va respinge cererea privind daunele morale întrucât nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral.
Reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale la zi reprezintă o suficientă reparație morală iar facturile depus la dosar prin care se face dovada plății unor utilități nu au nici o relevanță pentru justificarea unui prejudiciu moral, prin acțiunea introductivă argumentele fiind deteriorarea imaginii în unitate.
Simpla afirmație că a fost suferit un prejudiciu moral nu poate constitui un argument juridic pentru acordarea unor daune morale, acest prejudiciu trebuie dovedit sub toate aspectele (art. 998 - 999 Cod civil) inclusiv prin prima legăturii de cauzalitate între fapta culpabilă a angajatorului și prejudiciul moral, care, în speța de față, nu există.
Se apreciază că prin anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și restabilirea situației anterioare cu repunerea în drepturi a contestatorului s-a realizat o reparație integrală, echitabilă, suficientă pentru repararea oricărui prejudiciului moral ce ar fi fost suferit nefiind nevoie și de reparație pecuniară suplimentară.
Acest aspect al daunelor morale, a fost evidențiat chiar și prin decizia din 17 decembrie 2004 Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Cumpănă și împotriva României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, - 4,. 1,. 24, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 228/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în t o sentința recurată și, în rejudecare:
ADMITE contestația formulată de reclamantul - în parte.
Anulează decizia nr. 4013/28.10.2008 emisă de pârâta SC ROMANIA SA, cu sediul în comuna, DN 21, sat, jud. B - Punct de lucru B 1.
REINTEGREAZĂ pe reclamantul - în funcția deținută anterior și OBLIGĂ pe pârâta SC ROMANIA SA la plata tuturor drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare.
Respinge cererea privind daunele morale ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică |
Grefier,
-
opinie majoritară: - -/05.11.2009
: 4 ex.//30.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//___________
Cu opinia separată a domnului JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu în sensul:
RESPINGERII ca nefondat a recursului declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, - 4,. 1,. 24, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 228/25.03.2009 Tribunalului Brăila.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, din următoarele considerente:
Dispozițiile art. 263 alin. 2 Codul muncii definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului intimatei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 288 alin. 1 și 2 Codul muncii, angajatorul dispune asupra aplicării sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință după săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, decizie care să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
În speță, prin decizia nr. 4013/28.10.2008 emisă de intimata SC ROMANIA SA s-a reținut în sarcina recurentului-contestator - fapta acestuia din data de 19.09.2008 când, în timp ce se afla de permanență pe departamentul - înlocuind managerul de departament, a aprobat o cerere de preț pentru un coleg care se afla în timpul serviciului, pentru a cumpăra un pachet de vin aflat în promoție, știind că prețul acestuia nu trebuia redus, din dispoziția directorului de magazin.
Contrar susținerilor recurentului-contestator fapta comisă reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu înscrise în prevederile art. 50 lit. b, n și o din Regulamentul Intern al SC ROMANIA SA în referire la îndeplinirea întocmai și la timp a atribuțiilor ce îi revin potrivit fișei postului și a ordinelor și dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhică cât și a respectării obligației de loialitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, coroborate cu prevederile art. 126 din același regulament și pct. 5 din capitolul "Alte sarcini ale postului" din fișa postului anexată la contractul individual de muncă.
Cu ocazia convocării din data de 22.10.2008 în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile recurentul-contestator a fost înștiințat asupra obiectului, datei, orei și locului întrevederii, fiind întocmit proces-verbal semnat cu obiecțiuni de către recurentul-contestator și anexată declarația acestuia.
De menționat faptul că, așa cum rezultă din cercetările efectuate, deși cunoștea faptul că pentru produsul în discuție se produsese o eroare în catalogul de prezentare în referire la prețul în cauză, a aprobat acordarea diferenței de preț către un coleg de serviciu cu încălcarea dispozițiilor date de șef echipă raion lichide, departament -.
Procedura de rambursare a diferenței de preț se aplica doar pentru clienții din afara societății în limita a 5 pachete, o asemenea modalitate în mod unilateral și cu încălcarea ordinului superiorilor ierarhici fiind apreciată ca fiind discriminatorie de către recurentul-contestator.
În consecință, am apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică opinând asupra respingerii recursului declarat în cauză ca fiind nefondat.
Judecător, |
Grefier, - |
opinie separată:
- -/10.11.2009
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 621/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1231/2008. Curtea... → |
|---|
