Contestație decizie de concediere. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Parau Sorina Ciobanu
: - -
GREFIER: - -
*****************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.699 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul asistat de avocat, avocat pentru intimata pârâtă. -
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Constată instanța că recursul este declarat în termen, motivat legal scutit de taxă de timbru și că la dosar s-a depus o întâmpinare a cărei copie se înmânează și recurentului prin apărător.
Apărătorul recurentului arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri. -
Avocat pentru recurent având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea și obligarea intimatei la plata despăgubirilor către contestator de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare. - Arată că până în prezent acesta nu a primit nici o sumă de bani.
Deasemeni a se admite recursul așa cum a fost formulat și în ce privește cheltuielile de judecată. Solicită obligarea intimatei la cheltuieli de judecată inclusiv cheltuieli de transport conform chitanței de la dosar.
Avocat pentru intimată solicită respingerea recursului ca fiind nefundat,susținând că în raport de probele dosarului, hotărârea dată este legală și temeinică. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că acestea nu se justifică, cere respingerea motivului de recurs cu privire la cheltuieli. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.-
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.699 din 24.10.2007 pronunțată de Tribbunalul N,în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei de interes invocată de către intimata - - - SRL ca nefondate.
S-a respins contestația precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - - - SRL împotriva deciziei interne nr.1/01.10.2007,deciziei nr.16/01.10.2007 și a deciziei nr.110/15.09.2008 ca fiind rămasă fără obiect.-
A fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată suma totală de 2198 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul, a chemat în judecată pe pârâta - SRL B, solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 1 din 01.10.2007, reintegrarea pe postul deținut, plata drepturilor salariale începând cu luna septembrie 2007 și până la reintegrarea în muncă, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 26.09.2008, intimata a arătat că decizia de concediere disciplinară a contestatorului a fost revocată, fiind emisă în acest sens decizia nr. 110 din 15.09.2008.
Față de această situație de fapt, a invocat excepția lipsei de interes, arătând că prin decizia nr.110/15.09.2008 s-a revocat decizia de concediere disciplinară a contestatorului, indiferent de numărul care îl poartă decizia 1 sau 16.
Analizând cu precădere excepția invocată, instanța a constatat că aceasta este nefondată, respingând-o, ca atare, motivat de faptul că petentul își justifică legitimitatea formulării contestației, invocând drepturi ce decurg din calitatea sa de salariat ce i-au fost lezate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia internă nr.1 din 01.10.2007 s-a dispus de către intimată în baza art. 264 din codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 01.10.2007.
Această decizie, comunicată contestatorului, a fost urmată de emiterea de către intimată a unei noi decizii nr.16 cu aceeași dată (01.10.2007), necomunicată contestatorului, însă menționată(înscrisă) în carnetul de muncă.
După luarea la cunoștință despre existența acestei de-a doua decizii, contestatorul și-a completat contestația, solicitând anularea ambelor decizii.
La data de 26.09.2008, aceeași intimată (care între timp și-a schimbat denumirea în - - filele 37-48) emite decizia nr. 110/15.09.2008, prin care revocă decizia nr.16 din 01.10.2008 de concediere disciplinară a salariatul.
Cum prin revocarea dispoziției de concediere părțile sunt repuse în situația anterioară emiterii actului de concediere, ca și cum acesta nu ar fi existat, instanța nu a putut reține ca pertinente susținerile reclamantului cu privire la reintegrarea formală și neplata drepturilor salariale restante, acestea urmând a fi făcute ca urmare a revocării deciziei de concediere.
Față de această situație, instanța respins contestația formulată ca fiind rămasă fără obiect.
Cât privește cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, s-a constatat că potrivit dispozițiilor art.275/CPC: "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Recunoașterea pretențiilor reclamantului în faza procesuală a judecății, ulterior primei zile de înfățișare, nu înlătură obligația impusă prin art.274 alin.1/CPC. Pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului în sensul că a emis în cursul procesului o nouă decizie prin care a dispus revocarea concedierii și plata drepturilor salariale restante, cu depășirea substanțială a primului termen de judecată.
Față de considerentele reținute, instanța a apreciat că pârâtul se află în culpă procesuală, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin.1 CPC, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, respectiv plata sumei 2198 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
S-a criticat soluția Tribunalului Neamț prin prisma mai multor considerente:
- în mod greșit s-a respins contestația ca rămasă fără obiect atât sub aspectul reintegrării, cât și sub aspectul acordării drepturilor salariale restante;
- în mod nejustificat nu s-au acordat toate cheltuielile de judecată.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea actelor dosarului se constată că prin decizia nr.110 din 15.09.2008 ( fila 52 dosar fond) societatea intimată - - - - SRL în baza principiului revocabilității actelor juridice unilaterale a decis: 1) revocarea deciziei nr.16 din 01.10.2007 prin care a fost concediat recurentul - contestator; 2) reintegrarea în muncă a acestuia în postul deținut anterior concedierii; 3) acordarea corespunzătoare a tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cât contractul său de muncă cu angajatorul a fost desființat.
Or, atâta timp cât obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea deciziei nr.16/2007 și acesta a fost revocată, în mod corect prima instanta a respins ca rămasă fără obiect contestația.
Va fi înlăturat așadar prin prisma acestor considerente, motivul de recurs referitor la nelegalitatea sentinței sub aspectul respingerii contestației ca rămasă fără obiect. Susținerile recurentului contestator referitoare la nepunerea în practică a deciziei nr.110/2008- respectiv că nu a fost reintegrat și nu i -au fost achitate drepturile salariale restante depășesc cadrul procesual.
Va fi înlăturat și motivul de recurs referitor la neacordarea în totalitatea a cheltuielilor de judecată.
Aceasta întrucât prima instanță a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă, obligând partea căzută în pretenții- în speță intimata- să plătească cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar (filele 62 - 69 ) reprezentând onorariul de avocat de 1000 lei ( chitanța nr.168/2008) și cheltuieli de transport ( 6 bonuri fiscale).
De altfel cuantumul cheltuielilor acordat de instanță corespunde întru totul cu cele din nota de cheltuieli de judecată depusă de apărătorul contestatorului ( fila 61).
Pentru considerentele sus - arătate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură Civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.699 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
red.sent.,
red.dec.rec.-/19.02.2009
Tehn.red.EG/26.02.2009.
Ex.2
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Parau Sorina Ciobanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 132/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 463/2009. Curtea de... → |
|---|
