Contestație decizie de concediere. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1481 din 2.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimata Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, admiterea contestației și repunerea clientului său în situația anterioară. Arată că invocă, ca motiv de nulitate absolută a deciziei de concediere, lipsa acordului consiliului local la această concediere deoarece s-a impus de legiuitor o condiție ad validitatem în acest sens. Precizează că acest aspect nu a fost verificat de către instanța de fond deoarece acesta nu fost invocat la fond. Rațiunea acestei condiții este faptul că contabilul șef era chemat prin lege să facă controlul financiar preventiv și trebuia să aibă o anumită independență. De asemenea acesta era singurul care putea să facă refuz scris în cazul cheltuielilor nejustificate. Mai arată că textul legal face referire la contabilul șef, dar astăzi nu se mai găsește această titulatură. Însă în veche organigramă din 1999 era trecută funcția de contabil șef. funcția de contabil șef se numește director economic, la fel cum cea de inginer șef a devenit director tehnic. Mai precizează că recurentul a fost contabil șef din anul 1990 la aceeași regie, iar acum era director economic. Indică faptul că se susține de instanța de fond că s-au respectat dispozițiile art.66 Codul Muncii pentru că i s-a oferit un alt post, dar din statul de funcții depus la dosar nu rezultă ce post era vacant. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, factura seria - nr.8 din 26.01.2010, extras de cont și chitanța seria - nr.2 din 26.01.2010.
Avocat pentru intimata Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă P solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr.- din 24.11.2009 în valoare de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1481 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă P și a fost obligat contestatorul să achite intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 21/21.04.2009 emisă de P, solicitând constatarea nulității și temeiniciei acesteia.
Contestatorul a invocat nulitatea deciziei de sancționare susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 268 al.2 lit. b și c având în vedere faptul că nu se face nici o trimitere expresă la prevederile solicitate în mod expres și că cercetarea prealabilă s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale în cuprinsul acesteia nefiind indicat motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat;
A mai susținut contestatorul că decizia a fost dată cu încălcarea art. 267 al.1, măsura disciplinară fiind dispusă fără a avea loc o cercetare disciplinară prealabilă, salariatul fiind convocat "în vederea evaluării profesionale",iar obiectivele menționate în cuprinsul convocării nu au făcut obiectul discuțiilor la întâlnirea din 12.02.2009 nefiind indicat obiectul cercetării;
Contestatorul a mai invocat și încălcarea art. 64 al.1 întrucât intimata dispunea de un loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului,precum și încălcarea art. 62 al.1 dat fiind faptul că termenul de 30 zile prevăzut de legiuitor a fost încălcat angajatorul luând cunoștință despre pretinsa cauză a concedierii la 12.02.2009 iar decizia fiind emisă la 17.03.2009.
Totodată contestatorul a susținut că unitatea nu a respectat Hotărârea 26/04.11.2008 emisă de Consiliul de administrație a RAGCL P, pct.2:,în contextul în care nu a existat nici o hotărâre de aprobare a organigramei și a statului de funcții.
În ceea ce privește fondul cauzei contestatorul susținut că persoanele ce au făcut parte din comisia de examinare nu aveau competența profesională de a-i evalua activitatea aceștia neavând studii de specialitate.
Contestatorul continuă apoi prin analizarea fiecărui punct avut în vedere de comisie, contestând concluziile acesteia punctual.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestației,arătând că decizia de concediere respectă toate dispozițiile în materie cu privire la modalitatea emiterii, forma acesteia, precum și aducerea la cunoștința salariatului.
A mai susținut intimata că în cauză nu se pot invoca dispozițiile art. 267 al.1 nefiind vorba de nici o sancțiune sau cercetare disciplinară astfel că nulitatea invocată de contestator raportat la art. 64 al.1 nu are legătură cu cauza.
Intimata a susținut că nici pe fond contestația nu este admisibilă, reluarea examinării și interpretarea contestatorului prin justificări de natură a denatura realitatea, neavând nici un suport legal.
Pe baza probatoriului administrat instanța de fond a reținut că la data de 21.04.2009 s-a emis de către intimată decizia de concediere nr. 21 prin care s-a dispus, în baza art. 61 lit.d, încetarea la data de 22.05.2009, a contractului individual de muncă încheiat cu, dată la care expira și preavizul de o lună de zile.
La punctul 2 din decizie s-a menționat faptul că nu există locuri de muncă corespunzătoare pregătirii profesionale și capacității de muncă a acestuia precum și faptul că s-a înaintat notificare către Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă
În cuprinsul deciziei s-a mai arătat faptul că necorespunderea profesională a contestatorului a fost reținută de unitate în raport cu atribuțiile din fișa postului,unitatea invocând lipsa de competența a acestuia pentru postul de director economic, lipsa de preocupare și interes privind munca pentru care era retribuit, necunoașterea atribuțiilor ce-i reveneau potrivit fișei postului, precum și neexecutarea obligațiilor asumate sau executarea acestora în mod defectuos, fapte care denotă lipsă de instruire și pregătire corespunzătoare în domeniul conducerii și organizării activității economice la nivelul regiei. S-a făcut trimitere la referatul nr. 1534/27.02.2009 și rezultatul reexaminării înregistrat sub nr. 2235/12.03.2009.
Analizând motivele invocate de către contestator instanța a reținut că potrivit art. 61 lit. d M, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului,
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este încadrat."
A mai reținut instanța că dispozițiile art. 268 al.2 invocate de contestator nu sunt aplicabile în cauză, art. 61 al.1 ind.1 M prevăzând, în mod expres, faptul că doar în prima situație prevăzută de art. 61 (litera a) sunt aplicabile aceste dispoziții.
A mai reținut prima instanță că cercetarea disciplinară prealabilă este prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 63. în cazul concedierii pentru săvârșirea unor abateri grave sau repetate de la regulile de disciplină a muncii. Ori,în cazul de față sunt aplicabile dispozițiile al.2 ale aceluiași articol: "Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai după evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unități, precum si prin regulamentul intern.
La dosar s-a depus Contractul Colectiv De Muncă pe anul 2008, în cuprinsul căruia nu se prevede procedura evaluării, astfel încât instanța a verificat respectarea art. 63. raportat la art. 77 CCM național 2007-2010.
Din cuprinsul acestuia instanța a verificat dacă au fost respectate condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă existat o comisie numită de angajator, comisie din care va face parte și un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză. Ori,instanța a constatat că în cauza de față contestatorul nu a făcut dovada faptului că este membru de sindicat.
Instanța a verificat și dacă s-a făcut convocarea salariatului și comunicarea către acesta, cu cel puțin 15 zile înainte, a datei, orei, locului întâlnirii, a modalității în care se va desfășura examinarea și a constatat că și aceste dispoziții au fost respectate față de convocarea depusă la filele 181, 182 dosar.
Instanța a mai reținut că examinarea poate avea ca obiect activitățile prevăzute în fișa postului salariatului în cauză, condiție ce a fost îndeplinită după cum rezultă din cele două acte depuse la filele 48-51 și din raportul comisiei depus la filele 85-96 dosar, din acestea rezultând că au fost respectate și obiectivele menționate în cuprinsul convocării notificate angajatului.
A mai reținut prima instanță că necorespunderea profesională poate fi susținută de comisie și prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică și alte probe, condiție ce a fost îndeplinită în cauză conform documentației depuse la dosar.
Totodată instanța a mai constatat că atâta timp cât cererea de reexaminare a hotărârii comisiei de evaluare a fost în momentul contestării de către salariat a fost respinsă,angajatorul are posibilitatea emiterii deciziei de concediere.
În ceea ce privește art. 64 al.1 instanța a reținut faptul că intimata a făcut dovada faptului că nu dispune de alte locuri vacante în unitate compatibile cu pregătirea profesională a angajatului, prin depunerea organigramei și a statului de funcții,astfel încât, în aceste condiții, în mod corect, intimata s-a adresat către Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă P, în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii sale profesionale și capacității de muncă.
Instanța a reținut că potrivit art. 62.:" (1) In cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.(2) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie sa fie motivata în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata și la instanța judecătorească la care se contesta."
Toate aceste condiții de valabilitate a deciziei de concediere au fost îndeplinite de către intimată.
În ceea ce privește termenul de 30 de zile instanța a reținut faptul că, după momentul emiterii raportului de evaluare, contestatorul a intrat în concediu medical, astfel încât indiferent dacă termenul s-ar calcula de la momentul emiterii raportului de evaluare sau al referatului de reexaminare, tot ar fi îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 62.
În ceea ce privește nerespectarea Hotărârii 26/04.11.2008 emise de Consiliul de administrație a RAGCL P, instanța a reținut faptul că aceasta are în vedere situația revocării din funcții de conducere, ori, în cauza de față, nu este o asemenea situație, de revocare, ci este o concediere pentru necorespundere profesională;fapt pentru care, această hotărâre nu are nici o relevanță în cauza de față.
În consecință instanța a respins excepția nulității deciziei, constatând faptul că decizia de concediere respectă dispozițiile Codului muncii și ale național 2007-2010 invocate și analizate mai sus.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că necorespunderea profesională reprezintă o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcții, meserii, profesii. Îndeplinirea de către salariat a obligațiilor de muncă întru-un mod defectuos, prin comportament culpabil sau prin manifestarea unui dezinteres față de obligațiile de muncă, reprezintă o conduită care se înscrie în noțiunea de necorespundere profesională, ce presupune o culpă profesională apreciată în raport cu ansamblul conduitei de muncă a salariatului, și care se încadrează în dispozițiile Codului muncii.
Cu toată importanța pe care o au examenul, concursul ori proba practică la angajare, adevărata dovadă a capacității și corespunderii în muncă o constituie rezultatele obținute în timpul executării contractului, care implică prestații succesive.
Ori,din probele administrate instanța a constatat că se poate reține faptul că întrebările ce i-au fost adresate contestatorului au vizat îndatoririle pe care acesta le avea conform fișei postului și actului adițional la această fișă - acte semnate de contestator și însușite de acesta. Însă, s-a putut reține și faptul că angajatul nu își cunoștea propriile atribuții,deși acestea erau prevăzute și în, regulament ce a fost adus la cunoștința contestatorului conform declarației semnate de acesta.
Instanța a avut în vedere și referatul de motivare a schimbării din funcția de director economic a contestatorului întocmit la 05.01.2009, din care a reieșit, de asemenea, necompetența profesională a acestuia.
A mai reținut prima instanță că, dacă respectarea procedurii urmate în cadrul evaluării este supusă controlului judecătoresc, în privința modului de apreciere a competențelor profesionale ale salariatului instanța nu poate interveni, angajatorul fiind cel în măsură să aprecieze, în funcție de întreaga activitate și performanțele salariatului său, asumarea responsabilităților de către acesta, adaptarea la complexitatea muncii, inițiativă, creativitate; toate aceste aspecte ținând de atributul exclusiv al angajatorului.
În consecință, instanța a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă
În ceea ce privește capetele de cerere privind drepturile salariale pentru perioada în care contestatorul nu și-a desfășurat activitatea ca efect al deciziei contestate precum și reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, instanța le-a respins drept urmare firească a soluției date primului capăt de cerere și față de dispozițiile art. 78 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că atât decizia de concediere cât și raportul Comisiei de evaluare sunt nule întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative privind constituirea comisiei de evaluare.
A mai susținut recurentul că instanța nu a avut în vedere prevederile nr.OUG 65 din 29.06.2005 și nici cele ale art. 61 lit. a Codul Muncii care prevăd că procedura de evaluare stabilește prin contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie completate cu prevederi cuprinse în regulamentul intern care să o particularizeze la nivel de unitate, cele două cerințe trebuind a fi îndeplinite în mod cumulativ.
Mai arată recurentul că atâta timp cât în cauză nu s-a făcut dovada existenței procedurii de evaluare nici în contractul colectiv de muncă și nici în al intimatei atât numirea comisiei cât și procedura urmată de aceasta sunt lovite de nulitate ca drept consecință a încălcării art. 63 Codul Muncii.
Ai doilea motiv de recurs invocat de contestator vizează încadrarea disp. art. 64 al. 1 Codul Muncii, în condițiile în care intimata dispunea de un loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale.
Susține în acest sens recurentul că din organigrama unității depusă la dosar, rezultă existența unor posturi de economist, iar dovada peremtorie a celor susținute rezidă și din depunerea Actului adițional nr. 2 la contractul de muncă al economistei și numirea acesteia în funcția de director economic în data de 1.04.2009.
Recurentul mai invocă nelegalitatea deciziei nr. 21 din 21.04.2009 motivat de faptul că aceasta încalcă flagrant dispozițiile Legii 15/1999, cât și prevederile art. 22 pct.3 din a Pa probat prin nr. 4 din 26.01.2009.
În acest sens recurentul susține că decizia contestată încalcă dispozițiile art. 15 din Legea 15/1990 care stabilește că numirea directorilor se face de Consiliul de administrație cu avizul ministerului d e resort sau al conducătorului administrației locale de stat.
Susține recurentul că procedând la emiterea deciziei nr. 21 din 21.04.2009 intimata a încălcat și prevederile nr.OG 119/1999, art. 24 dar și cele ale art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001 care menționează că Primarul propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii a conducătorilor regiilor autonome, ori instituțiilor și serviciilor publice de interes local.
Recurentul consideră că au mai fost încălcate și dispozițiile art. 142 din Legea 31/1990 care reglementează că numirea și revocarea directorilor se face de către consiliul de administrație.
Recurentul invocă nulitatea deciziei de numire a comisiei de evaluare, nulitate atrasă de calitatea de administrator a numitei, care avea și calitatea de director executiv adjunct al I, funcție ce o făcea incompatibilă cu calitatea de președinte al Comisiei de evaluare, încălcate fiind dispozițiile art. 94 din Legea 161/2003.
Pe fondul cauzei recurentul susține că în mod greșit instanța a reținut necorespunderea sa profesională din răspunsurile date la întrebarea nr. 4, întrucât chestionarul la care a fost supus nu viza în fapt verificarea cunoștințelor sale în domeniul economic, ci reprezentau întrebări cu caracter precis la activitatea sa anterioară fără legătură cu stabilirea competențelor sale profesionale.
Prin întâmpinarea formulată intimata Pas olicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1481 din 02.2009 a Tribunalului Iași.
Intimata a depus la dosar copii de pe al Regiei.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că în fapt motivele de recurs formulate de contestator pot fi grupate în motive de nelegalitate a deciziei de numire a comisiei de evaluare și respectiv motive de nelegalitate a deciziei de concediere.
Curtea reține astfel că prima critică formulată prin motivele de recurs vizează nulitatea deciziei de concediere generală de încălcarea dispozițiilor privind constituirea comisiei de evaluare prevăzute în OUG65/2005.
În acest sens Curtea reține că dispozițiile invocate de recurent nu au fost încălcate atâta timp cât ele prevăd că "în situația în care concedierea salariatului se dispune pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. "d", aceasta poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă indicat la nivel național sau la nivel de ramură de activitate aplicabil, precum și prin regulamentul intern".
Faptul că prin nu a fost prevăzută expres comisia de evaluare profesională a salariaților, nu poate conduce la concluzia nulității deciziei de numire a comisiei de evaluare atâta timp cât procedura de evaluare a fost prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar unitatea a urmat-o întocmai, respectând cerințele impuse de lege și înserate în contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Prin urmare aceste motive de recurs vor fi respinse ca nefondate.
Cât privește criticile ce vizează nelegalitatea deciziei de concediere, Curtea reține că și acestea sunt nefondate.
Se reține în acest sens că legiuitorul a înțeles să reglementeze strict condițiile și procedura concedierii, sancționând expres cu nulitatea măsurile dispuse cu încălcarea prevederilor legale.
Astfel, potrivit disp. art. 76 Codul Muncii "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate". Mai mult decât atât pentru a elimina orice interpretare arbitrară legiuitorul a reglementat expres și care sunt cauzele care atrag nulitatea deciziei de concediere. În acest sens prin art. 74 Codul Munciis -a prevăzut că: "decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 69 alin. 2 lit. "d", numai în cazul concedierilor colective; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64".
Prin prisma dispozițiilor suscitate Curtea reține că susținerile recurentului privind încălcarea art. 64 al. 1 Codul Muncii prin neoferirea unui loc de muncă, deși unitatea ar fi avut posturi de economist disponibile, nu au fost cu nimic dovedite, din organigrama depusă la dosar nerezultând existența unor asemenea posturi.
Curtea reține că unitatea a făcut și dovada că s-a adresat Agenției Locale de Ocuparea Forței de Muncă așa cum prevăd dispozițiile art. 64 Codul Muncii.
Și motivele de recurs vizând lipsa avizului consiliului de administrație, sau după caz al conducătorului administrației locale, urmează a fi respinse ca nefondate.
Curtea constată că susținerile recurentului se referă la revocarea din funcție și nu la concedierea dispusă în temeiul art. 61 lit. "d" Codul Muncii, pentru această din urmă situație legiuitorul neprevăzând obligativitatea unui asemenea aviz.
Nefondate se dovedesc a fi și criticile formulate pe fondul cauzei.
Curtea constată că în privința acestora situația de fapt a fost corect apreciată de către prima instanță, care a reținut că asupra evaluării competențelor profesionale, recurentul avea posibilitatea conform art. 77 pct.8 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 să conteste hotărârea și raportul Comisiei de evaluare în termen de 10 zile de la comunicare.
Punctul 9 al aceluiași articol 77 din Contractul colectiv de muncă 2007-2010, mai prevede că "dacă salariatul nu a formulat contestația în termenul indicat la pct.8 sau dacă după formularea contestației și reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menținută, angajatorul poate emite și comunică decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului pentru motive de necorespundere profesională".
Ori, atâta timp cât în cauză rezultatul în urma reexaminării nu a fost schimbat, comisia de reexaminare menținând concluziile de necorespundere profesională, Curtea reține că angajatorul era în măsură să emită decizia de concediere pe motiv de necorespundere profesională.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că prin înscrisurile depuse la dosar intimata a făcut dovada că îndeplinirea de către contestator a obligațiilor de muncă într-un mod defectuos, prin comportamentul său culpabil sau prin manifestarea unui dezinteres față de obligațiile de muncă, reprezintă o conduită culpabilă care se înscrie în noțiunea de necorespundere profesională, ceea ce presupune o culpă profesională apreciată în raport cu ansamblu conduitei de muncă a salariatului, care se încadrează în dispozițiile art.61 lit.d Codul Muncii.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința civilă 1481 din 2.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1481 din 2.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei P suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
18.02.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Conflict de muncă. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 1327/2009. Curtea... → |
|---|
