Contestație decizie de concediere. Decizia 960/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 960
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 242 din 12.02.2009 Tribunalului Iași intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru intimata-recurentă și intimatul asistat de avocat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecata și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar înscrisuri de către recurenta, duplicatul fiind comunicat intimatului.
Consilierul juridic depune la dosar copii de pe fluturașul prin care se arată că i-a fost virată intimatului indemnizația de concediere și pentru concediul de odihnă, duplicatul acestor înscrisuri a fost înmânat apărătoarei intimatului
Părțile prezente precizează că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta consideră că hotărârea primei instanței este netemeinică și nelegală și că probele și dispozițiile legale nu au fost corect apreciate. Nu este vorba despre un act singular de concediere ci este un proces complex.
Salariații din divizia financiară rămași după prima etapă de concediere au încheiat noi contracte individuale de muncă, inclusiv contestatorul, activitatea lui fiind la sediul punctului de lucru Cu probele depuse la dosarul cauzei societatea a făcut dovada că activitatea de birouri din Iaf ost închisă în august 2008 iar imobilul vândut.Ulterior a fost închis și punctul de lucru Stația de ..
Alte două motive de nulitate reținute au fost că societatea nu ar fi respectat dispozițiile legale prevăzute de codul muncii și că nu au fost efectuate două notificări. Dar în cauză nu suntem în cazul unor concedieri singulare, iar acțiunea de reorganizare este un singur act complex ce a fost hotărât cu sindicatul de a se desfășura până în anul 2010. Până acum și-au pierdut locul de muncă circa 20.000 oameni. Mai precizează că prin planul social s-a stabilit procedura de închidere a punctelor de lucru, pachetul financiar compensatoriu și măsurile de sprijin al celor care și-au pierdut locul de muncă. Acest plan se desfășoară pe etape și fiecare etapă a fost notificată. Conform planului în 2006 s-a închis activitatea de îmbuteliere, iar în anul 2008 avut loc a doua etapă. Un alt motiv de nulitate invocat ar fi că societatea ar fi fost obligată să notifice și instituțiile abilitate de pe raza punctului de lucru. Acest lucru este o adăugare la lege și nu poate fi sancționat de instanță. De asemenea s-a reținut că decizia de concediere s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art.57 din Contractul Colectiv de Muncă. Însă din anul 2005 până în anul 2009 s-au desființat peste 18.000 locuri de muncă și niciodată sindicatul nu a invocat excepția de nelegalitate, deciziile de concediere fiind semnate de liderii de sindicat. Sindicatul Distribuția a ieșit și a protestat doar atunci când scăderea numărului de angajați membri a pus în pericol desfășurarea activității sindicatului și pierderea de către acesta a sediului pus la dispoziție. Indică faptul că după pronunțarea hotărârii de reintegrare de către instanța de fond comunicarea cu cei 16 angajați a fost foarte dificilă și nici unul dintre aceștia nu a vrut să ocupe locurile găsite în țară. Solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea contestației. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului. Tribunalul a procedat corect când a constatat nelegalitatea deciziei desfacerii contractului de muncă. Intimata a enunțat o serie de procedee de desfacere a contractului de muncă, o serie de situații în care ar fi fost emise decizii similare in țară, dar nu a respectat dispozițiile legale de a emite o decizie de desfacere a contractului de muncă. În mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile recurentei considerând faptul că este vorba de emiterea unei dispoziții de desfacere a contractului de muncă în baza art.65 și nu a art. 68 din codul muncii. Unitatea a dorit să evite o asemenea situație. Avea și alte obligații materiale. Încercând să evite obligațiile materiale, s-a făcut un amestec între concedierile colective și concedierile individuale. Trebuia să demonstreze că acest loc de munca a fost desființat. S-a recunoscut că intimatul a rămas pe un loc de contabil. Nu poate fi numit un post ca fiind desființat cât timp salariatul a rămas pe acel post, efectiv la serviciu. S-a demonstrat că în februarie 2008 s-a emis prima decizie și ulterior au amânat concedierea până în august 2008.
Nu s-a oferit loc de muncă în aceeași firmă sau în țară. Au fost posturi de economist dar nu au fost oferite intimatului reclamant. Nu i s-a comunicat că poate să ocupe un post conform art.74 din codul muncii. Trebuia să fie anexată la decizia de desfacere a contractului de muncă lista cu locurile libere. S-a pretins că exista un plan de restructurare dar nici acest plan nu a fost respectat de unitate. Solicită să se constate că Tribunalul Iașia procedat corect când a admis contestația, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, a formulat contestație împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 432/ 18.08.2008, solicitând anularea acesteia ca nelegală, reintegrarea sa în funcție, plata drepturilor bănești corespunzătoare și plata cheltuielilor de judecată.
În cererea sa, contestatorul a arătat că a fost încadrat pe durată nedeterminată prin contractul individual de muncă nr. 3254/ 1.09.2006, pe funcția de economist în economie generală. Prin decizia nr. 432/ 18.08.2008 s-a desființat postul de economist pe care-l ocupa în baza contractului individual de muncă.
Susține faptul că decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 53/2003 și în contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 8080/ 23.05.2000.
Astfel, conform art. 74 din codul muncii lit. d, decizia de concediere trebuie să conțină, în mod obligatoriu, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care urma să opteze pentru un loc de muncă vacant conform art 64 din codul muncii. Angajatorul are obligația de a propune salariatului alte locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea profesională a acestuia.
În situația în care nu dispune de locuri de muncă vacante, are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Conform dispozițiilor art. 64 pct. 4 se poate dispune concedierea solicitantului doar în situația în care s-au făcut aceste demersuri astfel că, nerespectarea dispozițiilor legale amintite mai sus duc în mod obligatoriu la nulitatea deciziei de concediere.
Mai mult, decizia de concediere a fost redactată încă din februarie 2008, când s-a pretins faptul că i s-a desființat postul, continuând să lucreze încă 9 luni de zile fără ca efectiv postul său să fie desființat.
Mai relevă faptul că angajatorul dispune de posturi similare așa cum rezultă din site-ul din lunile august -septembrie
Mai mult, conducerea directă Diviziei Financiare a solicitat angajatorului transferul său în business unde sunt posturi conforme cu pregătirea sa și pe care ar avea posibilitatea să le ocupe dar nu s-a primit nici un răspuns unei asemenea cereri.
De asemenea, contestatorul a susținut că decizia 432/ 18.098.2008 este nelegală deoarece s-a dat cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă nr. 8080/ 23.05.2000.
Astfel, conform art. 57 din acest contract de muncă " desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, indiferent de situație se face cu acordul sindicatului", dar după cum se poate observa din decizia contestată lipsește semnătura reprezentantului sindicatului.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 81 al. 2 din același contract colectiv de muncă.
Intimata "" Bad epus întâmpinare solicitând respingerea contestației pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată s-a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 432/ 18.08. 2008, reintegrarea în funcția avută, respectiv cea de economist în economia generală în Departamentul contabilitate și obligarea societății la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit pe perioada desfacerii ilegale a contractului individual de muncă conf. art 78 din
Contestatorul solicită anularea deciziei întrucât, susține acesta că a fost emisă cu încălcarea disp. art. 74 lit. din M, în sensul că decizia de concediere trebuie să conțină, în mod obligatoriu, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, conf. art. 64 din.
S-a mai susținut, de asemenea, că în situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, avea obligația să solicite sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Intimata a arătat că aceste motive de anulabilitate invocate de către contestator sunt neîntemeiate întrucât la art.5 din Decizia 432/ 18.08.2008 privind încetarea contractului individual de muncă se precizează expres că, " nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea salariatului și în consecință nu poate să îi ofere acestuia un alt loc de muncă în cadrul societății".
C a dispus încetarea contractului individual al contestatorului în temeiul disp. art. 65 și art. 66 din codul muncii, situație față de care dispozițiile art. 64 din codul muncii nu sunt aplicabile în prezenta cauză și că obligațiile angajatorului prevăzute de art. 64 sunt aplicabile situațiilor în care concedierea se dispune pentru motivele de la art. 61 lit. c și d precum și în situația prevăzuta de art. 56 lit.
Emiterea deciziei contestate a avut loc ca urmare a acțiunii de reorganizare și restructurare a societății acțiune începută în anul 2005, potrivit Hotărârilor Consiliului de Administrație al din data de 7.06.2005 și din 09.08.2005 și căreia îi sunt aplicabile disp. art. 65-78 din codul muncii.
Societatea a îndeplinit procedurile și a luat toate măsurile prevăzute în situații de concedieri colective, așa cum sunt reglementate de codul muncii și de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății
În acest sens s-a anexat copia Proiectului de concediere colectivă pentru etapa începută la data de 01.09.2007, etapa aflată în curs de desfășurare.
S-a anexat, de asemenea, dovada notificării intenției de concediere colectivă, notificare transmisă organizației sindicale și organismelor prevăzute de dispozițiile Codului Muncii, respectiv Inspectoratul teritorial d e muncă, Agenția pentru ocuparea forței de muncă.
În susținerea contestației sale, contestatorul a invocat faptul că ar avea cunoștință de o intenție de concediere a sa încă din februarie 2008, dată după care continuat să lucreze.
După cum rezultă din Planul Social încheiat în anul 2005, acțiunea de restructurare și reorganizare a A se realizează pe o perioadă de câțiva ani.
Ultimul proiect de concediere prevede concedieri începând cu 01.09.2007 și se afla în curs de desfășurare.
Este adevărat că activitatea contestatorului a continuat în teritoriu la Stația de . din I, punct de lucru ce a fost închis în totalitate la data de 01.11.2008.
La fel de adevărat este că pe site-ul A, în acord cu dispozițiile Codului Muncii și ale Contractului Colectiv de muncă, se transmit liderilor de sindicat și salariaților anunțuri de recrutări interne, tocmai în scopul evitării concedierilor și a ocupării locurilor de muncă noi apărute sau eliberate ca urmare a fluctuației salariaților în cadrul fiecărei etape de reorganizare și restructurare a societății.
Intimata a arătat că nu are cunoștință pentru ce post a aplicat contestatorul în cadrul societatii dar în mod cert au fost desființate toate posturile de economist din teritoriu ( întreaga activitate financiar - contabilă fiind concentrată la sediul societății la B ),s-a redus numărul salariaților, inclusiv numărul posturilor de economist,așa cum rezultă din anexa Proiectului de concedieri colective anexat.
Nici lipsa semnăturii liderului de sindicat pe decizia de încetare a contractului de muncă nu este motiv de anulabilitate măsurii dispuse.
Prin semnarea deciziilor de concediere de către liderii de sindicat se confirmă faptul că societatea a respectat procedura și dispozițiile legale aplicabile concedierilor colective, proceduri comunicate și negociate cu organizația sindicală.
De regulă, acest aviz este dat de către liderul de sindicat al organizației la care este înscris salariatul. În cazul lui, liderul de sindicat al pentru Zona I, a refuzat vizarea deciziei de concediere pe motiv că nu mai este membru de sindicat.
Prima instanța a reținut ca a fost salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 3254/01.09.2006 și fișei postului, în funcția de economist în economie generală. Prin decizia nr. 432/18.08.2008 emisă de intimata "" s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiior art. 65 și art. 66 codul muncii. Motivul concedierii l- constituit desființarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de economist economie generală din cadrul Departamentului Contabilitate, ca urmare a reorganizării activității Diviziei Financiare conform Programului de reorganizare al SA aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al din 07.06.2005 și din 09.08.2005.
Din cuprinsul acestei decizii rezultă că salariatul are dreptul la un preaviz de 60 zile calendaristice, care începe să curgă din ziua lucrătoare următoare zilei în care salariatului i se comunică decizia. De asemenea, în cuprinsul deciziei se precizează că la stabilirea ordinii de prioritate la concediere criteriile aplicate au fost cele prevăzute la art. 51 din contractul colectiv de muncă și că societatea nu dispune de locuri de muncă vacante. Având în vedere mențiunile din cuprinsul deciziei de concediere, precum și întâmpinarea formulată și răspunsul la interogatoriul luat intimatei, instanța de fond a reținut că măsura concedierii contestatorului face parte dintr-o concediere colectivă dispusă la nivelul societății ""
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului este reglementată în art. 65 - 67 codul muncii, iar în art. 68 - 72 codul muncii este reglementată procedura concedierilor colective.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 codul muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 287 codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. În speță însă, intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de contestator, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcții din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa.
Potrivit dispozițiilor art. 66 codul muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă". În art. 68 din codul muncii este definită concedierea colectivă iar în următoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmată în cazul unei concedieri colective, respectiv obligațiile care revin angajatorului.
Din motivarea deciziei de concediere și din întreaga documentație depusă la dosar care a stat la baza emiterii acesteia rezultă că în cauză disponibilizarea contestatorului s-a efectuat în cadrul unei concedieri colective bazată pe programul de restructurare a intimatei aprobat prin hotărâri ale Consiliului de Administrație.
Potrivit dispozițiilor art. 69 alin. 1 codul muncii, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. Această notificare prevăzută la art. 69 alin. 2 codul muncii, trebuie comunicată în mod obligatoriu de către angajator Inspectoratului teritorial d e Muncă și Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentanților salariaților (art. 70 codul muncii ).
Potrivit dispozițiilor art. 711alin. 1 codul muncii, în situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial d e muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificării prevăzute la art. 711alin. 1 codul muncii se comunică de către angajator în mod obligatoriu și sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial d e muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă (art. 711alin. 3). Dispozițiile art. 69 și ale art. 711codul muncii sunt în concordanță și cu dispozițiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la concedierile colective.
Analizând prevederile art. 69 și ale art. 711codul muncii, s-a reținut de către instanță că angajatorului îi revine obligația de efectua două notificări: una în perioada în care au loc consultările cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, iar oad oua notificare în perioada ulterioară consultărilor, respectiv după ce angajatorul a luat decizia de a aplica măsura concedierii colective. De altfel, aceste notificări au un conținut relativ diferit, în sensul că cea de-a doua notificare trebuie să cuprindă unele elemente suplimentare față de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor legale sus menționate rezultă că cele două notificări sunt obligatorii.
n speță însă, intimata nu a respectat procedura prevăzută de lege.
Intimata nu a făcut dovada că, în perioada consultărilor, ar fi notificat atât sindicatului, cât și inspectoratului teritorial d e muncă și agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, următoarele informații: numărul total și categoriile de salariați; motivele care determină concedierea preconizată; numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.
S-a mai reținut de către prima instanță că intimata nu a respectat nici prevederile art. 57 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 57 din acest contract, desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, indiferent de situație, se face cu acordul sindicatului, din care să rezulte că s-au respectat prevederile contractului colectiv de muncă dar în speță nu s-a făcut dovada existenței acordului sindicatului pentru încetarea contractului individual de muncă al contestatorului.
Față de aceste considerente, tribunalul a reținut că acțiunea contestatorului este întemeiată în ceea ce privește nelegalitatea deciziei nr. 432/18.08.2008.
În ceea ce privește cererile formulate de contestator având ca obiect reintegrarea în funcție și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești, acestea au fost apreciate ca fiind fără obiect față de precizările reclamantului că a lucrat în continuare după emiterea deciziei contestate.
Fiind căzută în pretenții, intimata SC SA Baf ost obligată, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, să-i plătească contestatorului suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs "", prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Se invoca faptul ca desființarea locului de munca al reclamantului intimat nu trebuie privita ca un act singular de concediere în condițiile existenței Planului Social, care prevedea că acțiunea de restructurare și reorganizare generala a se desfășoară pe o perioadă de 5 ani ( 2005-2010).
Se mai arată că în toată această perioadă, între administrație și organizația sindicală au avut și vor avea loc în mod permanent consultări și discuții cu privire la derularea procesului de restructurare și reorganizare la nivelul întregii societăți.
Recurenta mai susține că notificarea sindicatului, respectiv notificarea organismelor de la sediul social al societății cu privire la începerea acțiunii de concediere s-a realizat la data încheierii Planului Social, în anul 2005 și în continuare, pe divizii, în etape succesive, incluzând si divizia financiara, începând cu anul 2006.
Societatea a îndeplinit procedurile și a luat toate măsurile prevăzute în situații de concedieri colective, așa cum sunt reglementate de codul muncii și de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății A, a doua etapa desfasurandu-se conform Proiectului de concediere nr.747/28.08.2007, notificat la 20.08.2007 Sindicatului.
Recurenta mai arată că în cauză au fost respectate dispozițiile art.57 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008.De regulă, acest aviz este dat de către liderul de sindicat al organizației la care este înscris salariatul. În cazul lui, liderul de sindicat al pentru Zona I, a refuzat vizarea deciziei de concediere pe motiv că salariatul nu mai este membru de sindicat, ceea ce nu constituie un motiv de anulabilitate a deciziei de concediere, întrucât s-au respectat toate prevederile CCM.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței primei instanțe.
În recurs părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de "", prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 432/18.08.2008 emisă de intimata "" s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 65 și art. 66 codul muncii. Motivul concedierii l- constituit desființarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de economist economie generală din cadrul Departamentului Contabilitate, ca urmare a reorganizării activității Diviziei Financiare conform Programului de reorganizare al SA aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al din 07.06.2005 și din 09.08.2005.
Se reține că în mod corect prima instanță a constatat nulitatea acestei decizii de concediere, în temeiul disp.art.76 din codul muncii. După cum chiar angajatorul a recunoscut, activitatea contestatorului nu s-a mai desfășurat la locul de munca evidențiat in decizia de concediere (str.- nr.24) insa a continuat, in baza aceluiași contract de munca, în teritoriu la Stația de . din I, pana la data de 29.09.2008(fila 87 fond).Ori, nu se poate susține ca încetarea contractului de munca a avut o cauza reala si serioasa si a fost efectiva atât timp cat salariatul a continuat sa presteze activitate in cadrul societatii mai mult de 60 de zile după emiterea deciziei de concediere,neavând relevanta faptul ca sfera atribuțiilor sale de serviciu fusese restrânsa la evidenta contabila primara, așa cum susține recurenta ""
De asemenea,Curtea constata faptul că decizia 432/ 18.098.2008 este nelegală deoarece s-a dat cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Astfel, conform art. 57 din acest contract de muncă " desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, indiferent de situație se face cu acordul sindicatului".Recurenta a reiterat in recurs faptul ca lipsa semnăturii liderului de sindicat este doar o consecința a refuzului vizării deciziei de concediere pe motiv că fusese exclus din sindicat, insa aceasta împrejurare nu a fost probata in cauza.
Fata de cele reținute, in baza art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va menține sentința primei instanțe, cu obligarea recurentei SC SA B, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, să-i plătească intimatului suma de 1785 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de parata "", prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.242/12.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta "" să plătească intimatului suma de 1785 lei onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
03.11.2009- 2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6832/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 377/2010. Curtea de... → |
|---|
