Contestație decizie de concediere. Decizia 6832/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.672/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6832/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-contestator GR., împotriva sentinței civile nr. 6554 din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 4112/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT, SANITARE ȘI - având ca obiect"contestație decizie concediere".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate recurentului-contestator de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24.11.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6554 din data de 22.10.2008, pronunțată în dosarul nr. 4112/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII- - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Administrate a Unităților de Învățământ, Sanitare și - prin reprezentant legal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 21.12.2007, intimata a dispus, prin Decizia nr. 332/21.12.2007, desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate prin Dispoziția de serviciu nr. IV/DT/1012/13.10.2006, în perioada 01.10.2007 - 19.12.2007.
Instanța de fond a apreciat că decizia de concediere sus-menționată cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 68 alin. 2 din Codul muncii.
De asemenea, sub aspectul temeiniciei, a apreciat că în mod legal angajatorul a dispus de prerogativa sancționării disciplinare a angajatului său și, în raport de gravitatea abaterii disciplinare, a aplicat sancțiunea cea mai severă, aceea a desfacerii disciplinare a contractului de muncă al contestatorului.
Astfel, a reținut că, prin Dispoziția de serviciu nr. IV/DT/1012/13.10.2006, aflată în copie la fila 35 din dosarul de fond, contestatorul a fost desemnat cu întocmirea Cărții Tehnice a construcției lor, pentru unitățile de învățământ aflate în administrarea Direcției Generale de Administrare a Unităților de Învățământ, Sanitare și, din subordinea Direcției Generale de Administrare a Unităților de Învățământ, Sanitare și.
A avut în vedere că în dispoziție s-a menționat că, pe perioada efectuării lucrărilor menționate, contestatorul era degrevat de orice alte activități, mai puțin de finalizarea contractelor încheiate în vara anului 2006, precum și că a contestat, în fața instanței de judecată, contestatorul, dispoziția sus-menționată.
În ceea ce privește dispoziția nr. IV/DT/1612/13.10.2006, prima instanță a constatat că Tribunalul București - Secția a VIII-a s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 2616/23.04.2007 (rămasă irevocabilă la data de 12.10.2007 prin respingerea recursului de către Curtea de APEL BUCUREȘTI ), stabilind că aceasta este legală.
A avut în vedere că, așa cum a recunoscut chiar în contestație (precum și în Nota explicativă dată cu ocazia desfășurării cercetării disciplinare), contestatorul a justificat neîndeplinirea sarcinii privind întocmirea Cărții Tehnice, pe împrejurarea că"activitatea la care era obligat, era o activitate amplă, complexă, cu perioade îndelungate de studiu"și că în perioada iunie 2007 - 15.12.2007 a studiat legislație, a întocmit devize, iar în lunile iulie, august și septembrie a efectuat concediile de odihnă și concediile fără plată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit rapoartelor de activitate săptămânale pe care le-a întocmit la cererea angajatorului, pentru a-și justifică activitatea desfășurată la locul de muncă, contestatorul nu a întocmit nici o carte tehnică și că acesta nu a făcut altceva la serviciu decât să se dedice studiului diverselor cărți de specialitate, de exemplu" pentru întocmirea Cărților Tehnice"," dirigintelui de specialitate în construcții",cărora le-a făcut și conspecte pe capitole, precum și să pătrundă în tainele unor acte normative și ramuri de drept, precum Codul civil și Dreptul muncii, care nu aveau nici o legătură cu sarcinile privind întocmirea Cărții Tehnice.
A mai reținut că, mai mult, întrucât în unele rapoarte de activitate săptămânale, contestatorul nici nu avea ce să scrie despre activitatea pe care, de fapt, nu o desfășura la birou, acesta făcea dezvăluiri despre diversele sale activități efectuate în afara programului de serviciu, acasă, precum:"scularea","gimnastica de înviorare", "activități igienico sanitare", "pregătirea dnei. pentru o nouă zi"și"diverse"(a se vedea raportul de activitate amănunțit în săptămâna 08.10. - 12.10.2007).
Ca urmare, prima instanță a reținut că partea adversă a demonstrat, însă, că numerele de înregistrare ale cărților tehnice, depuse la ultimul termen de judecată, corespund altor societăți și anume: la nr. IV/DT/II/SIR/193/07.06.2007 figurează în registrul Serviciului Investiții - Reparații o adresă către creșele din subordinea Sector 4, cu privire la întocmirea unui necesar de alimente, la nr. IV/DT/II/SIR/ 638/19.11.2007 figurează în registrul serviciului lucrările de reparații ale unor creșe, iar la nr. VII/SJ/141/ 04.06.2007 figurează înregistrarea dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 2616 în dosarul nr.4148/3/LM/2006.
Instanța de fond a opinat că aceste Cărți Tehnice au fost întocmite în timpul judecății, dovadă fiind în acest sens și faptul că în nici unul dintre rapoartele de activitate întocmite de către contestator nu se face referire la acestea și nici în Nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare sau în prezenta contestație.
În concluzie, instanța a mai opinat că din fapta reținută în sarcina contestatorului, de încălcare a dispozițiilor legale date de superiorul său ierarhic, rezultă abaterea disciplinară, în sensul dispozițiilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii, astfel că decizia de concediere disciplinară emisă de către angajator este temeinică și legală.
Ca urmare, a respins apărările contestatorului cu privire la nulitatea cercetării disciplinare, pentru neconvocarea sa cu cel puțin 5 zile înainte de cercetarea disciplinară, pentru următoarele considerente:
Nulitatea este definită ca fiind acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila
În esență, deci, nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic, condițiile de validitate prevăzute de lege.
În speță, singurele condiții privind validitatea convocării prevăzute de lege (art.267 alin. 2 din Codul muncii ) sunt ca aceasta să fie în formă scrisă și să indice data, ora, obiectul și locul întrevederii.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 prevăzut, în art. 75 alin. 2 și cerința ca notificarea angajatului privind convocarea sa la cercetarea disciplinară să se facă cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte.
Chiar dacă, potrivit unuia dintre principiile ce guvernează efectele actelor juridice - principiul "pacta sunt servanda" (sau principiul forței obligatorii), consacrat în dispozițiile art. 969 din Codul civil - convențiile au putere de lege între părțile contractante, nu se poate pune semnul egalității între convenția părților, care este un act individual si lege - ca act normativ cu efecteerga omnes -, care are caracter general, impersonal și normativ.
Împotriva sus-menționatei hotărâri judecătorești, a declarat recurs, motivat în termenul legal, contestatorul Gr., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecarea pricinii, în vederea completării probatoriului, prin administrarea probei testimoniale, respectiv audierea a doi martori, precum și pentru administrarea probei cu înscrisuri, prin depunerea la dosar de noi documente.
Totodată, recuentul-contestator a solicitat modificarea sentinței atacate, iar, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea contestației, ca temeinică și legală, cu consecința anulării deciziei de concediere disciplinară, precum și cu obligarea intimatei la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea la plata tuturor drepturilor salariale și materiale, așa cum sunt ele enumerate în înscrisul denumit"Concluzii", depus la dosarul cu termen de judecată la 24.10.2008, drepturi bănești de care a fost lipsit datorită concedierii nelegale. Solicită și cheltuieli de judecat, onorariul de avocat.
În primul motiv de recurs pe care îl invocă, recurentul-contestator se referă la aspectul că instanța de fond a respins, ca nefondat, punctul său de vedere cu privire la modul cum a fost convocat la comisia de disciplină, prin încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 și următoarele din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, în care se argumentează:"Comisia de disciplină îl va convoca în scris, pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 (cinci) zile lucrătoare înainte",ci nu cu 1/2 oră, așa cum s-a procedat în cazul său.
Arată că, la fila 8 din sentința atacată, instanța de fond în mod greșit a reținut că singurele condiții privind valabilitatea convocării prevăzută de lege sunt ca aceasta să fie în formă scrisă și să se indice data, ora, obiectul și locul întrevederii, argumentație despre care recurentul susține că este contrazisă de dispozițiile art. 75 alin. 2 și următoarele din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, document semnat de toți partenerii sociali și însușit de Ministerul Muncii, ca document legislativ în raporturile de muncă, cu toate responsabilitățile ce derivă din aceasta și în care este prezentat și prevăzut, expres și obligatoriu, ca notificarea salariatului privind convocarea la comisia de disciplină să se facă cu 5 (cinci) zile lucrătoare înainte, sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere. Arată că prejudiciul ce i s-a creat a constat în faptul că în termen de 1/2 (o J ) de oră nu a fost lăsat și nu a fost în măsura să-și pregătească apărarea și să prezinte acte și documente doveditoare, cu privire la activitatea sa din perioada 01.10.2007 - 21.12.2007 (a se vedea data și ora convocării).
Recurentul-contestator mai susține că, în argumentarea sentinței pronunțate, prima instanță nu a studiat, nu a enumerat și nu a făcut referire la toate documentele prezentate la dosarul cauzei.
Precizează că sarcina de serviciu, aceea de întocmire a cărții tehnice, așa cum reiese din documentele prezentate, este o activitate complexă, care se derulează continuu și nu are termen limită, având, tototdată, ca activitate, componente majore și foarte bine structurate.
Față de acest aspect, recurentul-contestator apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat în sarcina sa, fără să studieze amănunțit documentele prezente la dosar, faptul că el a specificat că a întocmit devize și alte documente, însă nu a consemnat și nu a specificat faptul că aceste devize și alte documente specifice s-au rulat în spiritul și în contextul ultimelor paragrafe din dispoziția de serviciu IV/DT/SIR/ 1012/13.11.2006 și numai pentru contractele din anul 2006, numai până la data de 07.06.2007. Menționează că în perioada 01.10.2007 - 21.12.2007 el nu a întocmit nici un deviz, pentru că, de fapt, nu avea pentru ce contract, lucru despre care afirmă că a fost omis de instanța de fond, cu rea - credință.
În ceea ce privește activitatea sa în perioada 01.10.2007 - 21.12.2007, la care societatea intimată face referire și pe care o aduce ca probă a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu și în dovedirea celor relatate, recurentul-contestator arată că el a propus în fața primei instanțe proba testimonială, respectiv audierea a doi martori, dar aceasta nu a încuviințat-o, iar, pe lângă aceasta proba neacceptată, nu a reținut în apărarea sa nici rapoartele de activitate prezentate săptămânal, spre știința șefilor și semnate de aceștia, din care reiese clar activitatea săptămânală pe care el a desfășurat-o și, implicit, realizarea și îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu.
De asemenea, consideră că este eronată argumentarea intimatei cu privire la necesitatea stringentă a întocmirii cărții tehnice, sens în care precizează că, de fapt, cartea tehnică se întocmește de dirigintele de șantier, persoană abilitată și atestată, conform legii, pentru oricare și orice fel de construcții, iar întocmirea acesteia nu are nici o legătură cu respectarea/nerespectarea normelor legale cu privire la calitatea lucrărilor în construcții și că, de fapt, cartea tehnică se întocmește după finalizarea lucrărilor, a operațiilor sau a intervențiilor uzuale asupra clădirilor.
Arată că instanța de fond, în sentința recurată, a reținut, ca fiind o proba în favoarea intimatei, rezoluția nr- LM, care vizează posibilitatea/imposibilitatea sau competența/incompetența recurentei de a întocmi cartea tehnică, pe când, arată recurentul-contestator, speța de față se referă la cu totul alt meniu și anume, întocmirea/neîntocmirea vreunui document specific cărții tehnice în perioada indicată de intimată, respectiv în intervalul de timp cuprins între 01.10.2007 - 21.12.2007.
Arată că, în intervalul iunie 2007 - octombrie 2007, el a efectuat concedii medicale, concedii de odihnă și concedii fără salariu, acest interval de timp fiindu-i necesar pentru efectuarea unor analize medicale și de căutare de asistență medicală, atât pentru el, recurentul-contestator, cât și pentru soția sa, care a fost victimă a unui accident rutier grav, iar cele 7 (șapte) zile de absențe nemotivate, pe care le invocă intimata, arată că, din documentele prezentate, acele absențe au ajuns nemotivate prin uz, făcând obiectul unui dosar penal, lucru pe care instanța de fond nu l-a sesizat.
Mai arată că și concluzia intimatei, concluzie însușită de instanța de fond, este total în afara realității, întrucât, în perioada 01.10.2007 - 21.12.2007, recurentul-contestator a întocmit și a înregistrat documente specifice cărții tehnice, motiv pentru care propune instanței de recurs să analizeze situația celor 7 zile de absențe considerate nemotivate, care erau un pretext perfect valabil și neatacabil pentru desfacerea contractului său individual de muncă.
Recurentul-contestator mai arată că nu se aștepta la această situație dubioasă, iar rapoartele amănunțite (cele două rapoarte din data de 05.10.2007 și din data de 12.10.2007) sunt, practic, răspunsul la solicitarea forțată a directorului tehnic, care a vrut să știe totul despre recurent, de când se scoală, până când se culcă, relatările sale redând realitatea (așa cum se poate observa, din documentele prezentate), ci nu cum a vrut și a reușit instanța de fond să prezinte situația, în sensul că el nu ar fi avut nimic altceva de scris în cele două rapoarte. Precizează că el, în concret, se referea la situația soției sale, victima unui accident grav de circulație.
Susține că este eronată menționarea Legii nr. 10/1995 în aceste argumentări, întrucât intimata nu are nici o atribuție sau sarcină în acest sens, iar proiectele și executarea lucrărilor s-au făcut de către firme abilitate, intimata neexecutând nici o construcție în regie proprie sau cu personalul angajat.
Recurentul-contestator mai susține că el a respectat prerogativa angajatorului cu privire la aplicarea sancțiunilor, dar, ținând cont de faptul că a întocmit documente și acte specifice cărții tehnice în perioada 01.10.2007 - 21.12.2007 și că, în lunga sa activitate, de peste 30 de ani, nu a suportat rigorile vreunei sancțiuni administrative, materiale sau penale, din contră, activitatea sa a fost răsplătită cu salarii de merit și cu alte recompense, așa cum s-a întâmplat și în anul 2006, consideră că această sancțiune este abuzivă și nelegală.
Mai arată că el, ca salariat, și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, așa cum reiese din documentele prezentate în cauza de față, astfel că este total neadevărată și, totodată, contrazisă de documentele prezente la
dosar, concluzia instanței de fond cu privire la activitatea recurentului.
Precizează că el nu a justificat neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, pentru că, de fapt, nu avea ce să justifice, cât timp și-a îndeplinit sarcinile de serviciu conform Notei de serviciu, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar.
Față de acest aspect, consideră că instanța de fond a reținut, în mod greșit si tendențios, modul de alcătuire a documentelor specifice cărților tehnice și că, așa cum recurentul a specificat, în toate documentele prezente la dosar și, în mod special, în adresa nr. IV/DT/II/SIR 193/07.06.2007, luată sub semnătura de directorul tehnic la data de 08.06.2007, ultima parte (pe care instanța de fond nu a studiat-o și nu a analizat-o ca proba), recurentul a subliniat cum vede el întocmirea documentelor cu specificul cărții tehnice.
Astfel, menționează că, în aceasta adresă, recurentul a menționat expres, pentru elaborarea cărților tehnice și pentru a face o corespondență cu activitatea săptămânala a sa (a recurentului), documentele ce poartă, pentru identificare și arhivare, numerele de la serviciul juridic, numărul adresei înaintate spre directorul tehnic nr. VII/SJ/141/ 04.06.2007 - adresa serviciului juridic prin care i se aduce la cunoștință decizia instanței și la care el a formulat răspuns prin adresa nr. 193/07.06.2007 -, adresa nr. IV/DT/II/SIR 638/19.11.2007, adresa prin care a solicitat ajutorul conducerii și, implicit, a unităților subordonate, pentru a intra în posesia documentației inițiale (părți scrise și desenate), toate aceste documente fiind depuse la dosar.
Recurentul-contestator consideră că este eronată și nefondată ideea reținută de instanța de fond și arată că, așa cum a prezentat în documentele depuse la dosar, el a întocmit și a elaborat formularele specifice cărților tehnice școlare, în diferite stadii. Or, pentru întocmirea acestor documente, pentru ducerea la bun sfârșit a noii activități, care nu este prevăzută în Fișa postului, a fost necesar să se documenteze.
Mai arată că, așa cum a precizat și în documentele depuse la dosar (contestație, completări la contestație, răspuns la întâmpinare etc) în perioada 01.10.2007 - 21.12.2007, el a studiat, a conspectat și a redactat normele și documentele care fac referire la cartea tehnică și la modul ei de completare, precum și cu privire la conținutul, forma, arhivarea acesteia, ceea ce a presupus studierea unor dispoziții legale cuprinse în Codul civil sau în Codul muncii (dar care au tangență cu documentele specifice cărții tehnice), cu accent pe înțelegerea unor temeni de specialitate, cu care el, recurentul, s-a confruntat pentru prima data în studiul bibliografiei cu privire la cartea tehnică.
Apreciază că instanța de fond în mod eronat, neargumentat și tendențios, cu privire la numerele înregistrate pe cărțile tehnice depuse la dosar, a reținut că acestea sunt aceleași cu numerele de înregistrare ale rapoartelor de activitate, înaintate de recurent, sub semnătură, șefilor săi. Or, arată recurentul, dacă instanța de fond analiza, în amănunt (lucru pe care nu l-a făcut), ar fi constatat, de exemplu, la cartea tehnica a III, că fiecare capitol din cartea tehnică are, pe lângă cele trei numere mai sus menționate și numărul de înregistrarea a raportului de activitate, din perioada în care s-a studiat acel capitol, de exemplu la capitolul "C" - nr.645/23.11.2007 si nr. 665/04.12.2007. Precizează că, pentru fiecare capitol este echivalent un număr, astfel că este falsă demonstrația intimatei, ce a fost însușită fără nici o analiză de către instanța de fond, deoarece aceste numere de înregistrare nu corespund unor unități, ci sunt numere de înregistrare ale adreselor întocmite de către salariatul recurent.
Consideră că atitudinea intimatei, însușită de către prima instanță, lasă de dorit față de aflarea adevărului și este chiar nostimă demonstrația eronata a intimatei, nu daca serviciul investiții reparații se ocupa cu necesarul de alimente al unităților din subordine, intimata are un serviciu special pentru întocmirea necesarului de alimente..???
Mai arată că adresa nr. IV/DT/II/SIR/193/07.06.2007 este întocmită de către recurent ca răspuns către directorul tehnic, respectiv ca răspuns la adresa nr. SJ/141/04.06.2007, iar adresa nr. IV/DT/II/SIR?638/19.11.2007, este adresa întocmită de recurent către unitățile școlare subordonate, prin care solicită documente tehnice specifice, în vederea întocmirii cărții tehnice.
Susține că la fel de falsă și de neargumentată este opinia instanței de fond cu privire la întocmirea cărților tehnice, care, fără argumente, reține că, de fapt, cărțile tehnice depuse la dosar ar fi fost întocmite de salariat în timpul judecării prezentei cauze, idee ce este falsă și total netemeinică. În acest sens, susține că documentele prezentate nu pot fi întocmite în intervalul reținut de către instanța de fond, deoarece proprietatea acestor documente aparține intimatei sau unităților subordonate și, totodată, documentele de tipul și de forma celor prezentate în instanța, nu pot fi întocmite după emiterea deciziei de concediere, pe care recurentul-contestator o consideră abuziva și nelegală.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 18 - 20 din dosarul de recurs), intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT, SANITARE ȘI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În întâmpinare, intimata invocă, în esență, că este legală și temeinică sancțiunea aplicată recurentului-contestator GR., respectiv sancțiunea extremă a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al acestuia, întrucât deși i s-au conferit atribuții legate de întocmirea cărților tehnice ale construcțiilor, până la data de 21.12.2007, salariatul nu a depus nici unul dintre aceste documente la Serviciul Investiții-Reparații sau la Directorul Direcției Tehnice, care are în directă subordonare acest serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de recurentul-contestator în cererea sa de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003 constituie legea-cadru aplicabilă inițierii, executării, suspendării și încetării raporturilor juridice de muncă (implicit, contractelor individuale de muncă), acesta statuând, totodată și procedura soluționării conflictelor de muncă.
Prin norme legale imperative, cu un vădit caracter de protecție a salariatului, în cuprinsul Codului muncii sunt reglementate aspectele legate de antrenarea răspunderii disciplinare a acestuia, fiind strict și expres prevăzute atât procedura, cât și cerințele obligatorii de formă și de fond pe care angajatorul trebuie să le respecte angajatorul la luarea măsurii sancționării, indiferent de severitatea sancțiunii aplicate.
Nerespectarea cerințelor obligatorii, prevăzute de legead validitatem,atrage nulitatea actului de sancționare (deciziei de sancționare). Nulitatea este absolută, chiar legiuitorul folosind această sintagmă, pentru a elimina orice dubiu asupra felului nulității ce intervine.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt fondate criticile recurentului-contestator Gr. în ceea ce privește nerespectarea de către intimată, în calitate de angajator, a prevederilor legale referitoare la procedura efectuării cercetării disciplinare prealabile, sub aspectul convocării salariatului în vederea efectuării cercetării.
Este adevărat că dispozițiile art. 267 alin. 2 și alin. 3 din Codul muncii prevăd doar că:
"(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile,salariatul va fi convocat în scrisde persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.".
Însă,Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național aplicabil pe anii 20007 - 2010,care stabileștecerințele minimalecare trebuie respectate de către angajator la aplicarea măsurii de sancționare, prevede, referitor la convocarea salariatului în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile,în art. 75 alin. 3, următoarele:
"Comisia îl va convoca, în scris, pe salariatul cercetat,cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.".
În speță, Curtea constată că intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT, SANITARE ȘI nu l-a convocat pe salariat, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, cu 5 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru întrevedere.
Ca urmare, nefiind respectată această cerință minimală prevăzută de prevederileContractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național aplicabil pe anii 20007 - 2010, sus-citate, măsura sancționării recurentului-contestator este lovită de nulitate și, implicit, decizia de concediere disciplinară, ce se contestă în prezenta cauză, este nulă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-contestator GR. și, în consecință, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va dmite contestația și va anula decizia de concediere disciplinară nr. 332/21.12.2007, emisă de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT, SANITARE ȘI.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Codul muncii, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul și funcția deținută la momentul concedierii.
În raport de dispozițiile art. 78 alin. 1 din Cod muncii, va obliga pârâta la plata către contestator a tuturor drepturilor bănești reprezintând salariul, sporurile, primele, bonurile de masă și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu intervenea concedierea nelegală, drepturile bănești urmând fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății și în privința cărora va fi aplicată dobânda legală civilă, de la data exgibilității drepturilor salariale datorate și până la momentul plății efective a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator GR., împotriva sentinței civile nr. 6554 din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 4112/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT, SANITARE ȘI.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia de concediere nr. 332/21.12.2007, emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul și funcția deținută la momentul concedierii.
Obligă pârâta la plata către contestator a tuturor drepturilor bănești reprezintând salariul, sporuri, prime, bonuri de masă și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, reactualizate cu indicele de inflație la data plății, sume în privința cărora va fi aplicată dobânda legală civilă, de la data exgibilității drepturilor salariale datorate și până la momentul plății efective a acestora.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 22.12.2009
Jud. fond:;
Dalina
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 6535/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 960/2009. Curtea de... → |
|---|
