Contestație decizie de concediere. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.964/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata G cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1087/24.06.2009 în contradictoriu cu intimata - contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-intimată G reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind intimata-contestatoare reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare într-un exemplar; după care:
Reprezentantul recurentei-intimate precizează că va depune delegația de reprezentare a societății până la sfârșitul ședinței de judecată.
Reprezentantul intimatei-contestatoare depune la dosar în original diploma de apreciere.
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-intimate precizează că societatea intimată a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1087/2009 pronunțată de Tribunalul Galați pe care consideră nelegală. Un prim motiv de recurs îl constituie faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a solicitat să se rețină că societatea intimată a emis Decizia nr.368/12.02.2009 prin care s-a dispus concedierea salariatei contestatoare în temeiul art.61 litera a) din Codul Muncii întrucât aceasta a dat dovadă de neglijență în supravegherea și gestionarea bunurilor aflate în gestiunea sa. Instanța de fond a reținut în mod greșit că aceasta s-ar fi sesizat imediat și ar fi ajutat la descoperirea pieselor sustrase,fapt contrazis de altfel de actele depuse în apărare de societatea intimată. De asemenea, Tribunalul Galați trebuia să rețină din documentele existente la dosarul cauzei că operațiunea de transportare răcitoarelor nu avea nici un caracter urgent. Solicită să se observe,în primul rând, că cererea de scoatere la montaj are data de 17.04.2008 iar răcitoarele au fost scoase la data de 06.08.2008,iar în al doilea rând, din raportul întocmit de comisia care a efectuat cercetarea administrativă reiese destul de clar că în gestiunea se află deja două răcitoare de rezervă. În concluzie nu există nicio urgență așa cum în mod greșit reținut instanța de fond. În aprecierea cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond aceasta nu a avut în vedere conținutul art.37, alin.1, litera g) care sancționează cu desfacerea contractului individual de muncă situația în care salariatul a favorizat sau tăinuit sustragerea de obiecte, materiale aparținând societății sau salariaților. Mai mult părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au fost de comun acord că salariații sunt obligați să respecte nu numai Regulamentul Intern, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate, ci și legislația specifică fiecărei activități pe care o desfășoară. Apreciază că este o soluție greșită dat fiind faptul că prin abaterea disciplinară săvârșită de intimata au fost încălcate grav dispozițiile art.39 din Contractul Colectiv de Muncă 2007 - 2008 prelungit în 2009 la nivelul societății, art.35 și 37 din Regulamentul interna al societății cu referire la dispozițiile art.61 litera a) din Codul Muncii.
În consecință,dispunerea de către instanța de fond a reintegrării intimatei -contestatoare în funcția deținută anterior cu aplicarea doar a unei reduceri a salariului de bază cu 10% creează premizele săvârșirii și a altor abateri disciplinare de către intimată. În aceste condiții consideră că Tribunalul Galați nu a luat în considerare prevederile Contractului Colectiv de Muncă 2007 - 2008 încheiat la nivelul societății care este legea părților. Tribunalul Galați în mod greșit a schimbat sancțiunea aplicată de către societatea intimată, fără a reține caracterul grav al abaterii disciplinare săvârșite de contestatoare precum și circumstanțele în care abaterea s-a produs. Mai mult decât atât astfel de soluții încurajează salariații în a nu respecta obligațiile și interdicțiile stabilite în Regulamentul Intern al societății, știut fiind că în cazul schimbării de către instanță a măsurii disciplinare a concedierii cu o măsură mai puțin aspră salariații vinovați de săvârșirea unor abateri disciplinare grave sunt reîncadrați pe aceleași locuri de muncă.
În concluzie, față de motivele invocate apreciază că decizie nr.368/12.02.2009 emisă de G SA este legală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, iar în rejudecare modificarea sentinței Tribunalului Galați în sensul respingerii contestatorii formulate de, ca nefondată.
Reprezentantul intimatei-contestatoare consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Așa cum s-a reținut și în cuprinsul hotărârii acesteia din probatoriile administrate, respectiv din declarațiile martorilor și a rezultat că la nivelul societății exista o practică ca în situații de urgență să se apeleze și la alte mijloace de transport, iar gestionarul să se descurce cu metode proprii. erau necesare pentru remedierea unei avarii, astfel că se impunea transportarea acestora de urgență în Secția. Din înscrisurile depuse de angajator rezultă că a preluat marfa (cele 4 răcitoare) și răspundea pentru transportul acestora. Cursa efectuată nu era o cursă clandestină,era efectuată de un autovehicul aparținând angajatorului iar marfa era însoțită de documente legale. La punctul 6 al raportului de cercetare întocmit de comisia desemnată de angajator s-a concluzionat că solicitarea și avizarea scoaterii la montaj a celor 4 răcitoare s-a făcut în conformitate cu reglementările interne. Imediat ce a sesizat că mașina nu mai era în spatele acesteia a procedat la refacerea traseului,piesele au fost găsite în aceeași zi și nici un moment nu a avut intenția de a crea posibilitatea sustragerii acelor bunuri. Față de toate acestea solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1087/24.06.2009 Tribunalul Galația admis contestația având ca obiect litigiu de muncă promovată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 368/12.02.2099 emisă de intimata G în sensul că înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit.a, cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 264 alin.1 lit. .
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu ar fi fost concediată, cu începere de la data concedierii, 12.02.2009 și, până la data reintegrării efective.
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata G anularea deciziei de concediere, reîncadrarea sa în muncă, plata drepturilor salariale din momentul concedierii și până în prezent.
A arătat că la data de 06.08.2008 a ridicat 4 răcitoare din cupru, fiind primitor distribuitor materiale în cadrul Serviciului Depozite.
Întrucât dispeceratul nu i-a putut asigura două mijloace de transport, contestatoarea a apelat la un șofer pe care îl cunoștea, Leagăn, angajat într-o altă secție a intimatei, pentru a transporta răcitoarele la Secția.
Întrucât mașina în care a încărcat răcitoarele nu a ajuns la destinație, contestatoarea a refăcut traseul și a descoperit piesele într-o hală, șoferul invocând o defecțiune la autoutilitară.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
S-a arătat că reclamanta a dat dovadă de neglijență în serviciu, nu a asigurat siguranța transportului, favorizând în acest mod sustragerea răcitoarelor.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat următoarele:
Contestatoarea este angajată la G, în calitate de primitor distribuitor materiale în cadrul Serviciului Depozite - Direcția Depozite.
În data de 06.08.2008, aceasta avea obligația de a transporta mai multe piese din Depozitul de Învestiții la Secția.
Având în vedere greutatea și volumul pieselor, nu s-a reușit încărcarea acestora într-un singur mijloc de transport, ce-i fusese pus la dispoziție de către dispecerat, motiv pentru care contestatoarea a solicitat ajutorul unui alt șofer al intimatei, în mașina căruia a încărcat 4 răcitoare.
Întrucât acest vehicul nu a ajuns la destinație, contestatoarea a depus diligențe în vederea depistării acestuia, ocazie cu care, la scurt timp s-a identificat și locul în care au fost depozitate răcitoarele, șoferul Leagăn invocând o defecțiune la autoutilitară.
Din depoziția martorului, rezultă că la nivelul societății există o practică ca în situații de urgență, cum era și în speța de față, să se apeleze și la alte mijloace de transport, iar gestionarul să se descurce cu metode proprii.
A arătat că răcitoarele erau necesare pentru remedierea unei avarii, astfel că se impunea transportarea acestora de urgență în Secția.
Martorul a confirmat existența unei defecțiuni tehnice la autoutilitara în care fusese transportate răcitoarele.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că sancțiunea aplicată contestatoarei este mult prea severă, disproporționată față de împrejurările în care se reține săvârșirea abaterii.
Astfel, față de caracterul urgent al operațiunii de transportare a răcitoarelor, în vederea remedierii avariei, se poate explica inițiativa contestatoarei de a solicita sprijinul unui alt mijloc de transport pentru a-și îndeplini atribuția de serviciu, practică de altfel obișnuită în cadrul combinatului. Tribunalul a constatat, totodată, obligația contestatoarei de a descoperi piesele, ce nu ajunseseră la destinație, faptul că aceasta s-a sesizat imediat și a procedat la refacerea traseului, împrejurarea că piesele au fost găsite în aceeași zi, la interval de câteva ore, dar și existența oricărei intenții de favorizare a sustragerii pieselor, astfel cum în mod eronat s-a reținut în decizia contestată.
Se remarcă și conduita bună a contestatoarei la locul de muncă, fapt ce a determinat acordarea de apreciere pentru activitatea și fidelitatea dovedită față de locul de muncă timp de 30 de ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere inexistența vreunui prejudiciu, conduita bună a contestatoarei, demersurile efectuate prompt pentru recuperarea pieselor, gravitatea redusă a abaterii, tribunalul a apreciat că nu se impune concedierea acesteia, sancțiunea fiind mult prea aspră în raport de fapta comisă.
În consecință, s-a dispus anularea parțială a deciziei, reintegrarea contestatorului, înlocuirea sancțiunii cu cea a reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni și a obligat intimata la plata drepturilor salariale pe perioada anterioară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata G considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a avut în vedere conținutul art.37 al.1 lit.g care sancționează cu desfacerea contractului individual de muncă situație în care salariatul a favorizat sau tăinuit sustragerea de obiecte, materiale aparținând societății sau salariaților.
Instanța de fond a reținut că intimata - contestatoare este vinovată pentru neglijența de care a dat dovadă considerând că sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare dar a apreciat că sancțiunea aplicată de angajator este mult prea aspră.
Gravitatea faptei contestatoarei este cu atât mai mare cu cât aceasta lucrează ca gestionar și răspunde pentru neregulile constatate în activitatea sa în temeiul Legii 22/1969.
În mod greșit instanța a schimbat sancțiunea aplicată de către societate fără a reține caracterul grav al abaterii disciplinare săvârșite de intimată precum și circumstanțele în care abaterea s-a produs.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatoare, ca nefondată.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9, art.3041și următoarele Cod procedură civilă, Codul muncii, Contractul colectiv de muncă 2007-2008,Regulamentul intern la nivel de societate și Legea nr.168/1999.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs urmează a analiza dacă s- individualizat corect sancțiunea aplicată de angajator, aceea de desfacerea contractului de muncă, raportat la gravitatea faptei săvârșite.
Raportat la disp.art.266 din Codul muncii,angajatorul are la îndemână următoarele criterii legale: împrejurările în care a fost săvârșită fapta,gradul de vinovăție al salariatului,consecințele abaterii disciplinare,comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către aceasta.
La individualizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare trebuie avute în vedere toate criteriile legale și toate împrejurările,nu numai unele dintre ele.
Scopul aplicării unei sancțiuni disciplinare este de a asigura realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Apreciem că nivelul vinovăției reprezintă un element principal care trebuie avut în vedere la aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În speța de față se are în vedere de către instanța de recurs împrejurările în care intimata a solicitat ajutorul unui alt șofer al societății recurente, în mașina căruia a încărcat cele 4 răcitoare.
Astfel, în data de 6.08.2008 contestatoarea avea obligația de a transporta 4 răcitoare intermediare din cupru dar având în vedere greutatea și volumul pieselor nu a reușit încărcarea acestora într-un singur mijloc de transport ce i s-a pus la dispoziție de către dispecerat și acesta este motivul pentru care intimata a solicitat ajutorul unui alt șofer al societății contrar celor susținute de către recurentă.
În momentul în care intimata a sesizat că piesele nu au ajuns la destinație a depus diligențe în vederea recuperării celor 4 răcitoare.
Chiar dacă aceste răcitoare au dispărut pentru câteva ore acestea au fost recuperate și nu considerăm că această faptă a avut consecințe grave așa cum a învederat recurenta.
La aplicarea sancțiunii ce se aplică trebuie să avem în vedere faptul că intimata nu a mai fost sancționată disciplinar, gradul de vinovăție raportat strict la faptele săvârșite pentru a se putea atinge scopul pedepsei și a nu se ajunge în situația în care s-ar încălca principiul proporționalității aplicării sancțiunii raportat la gravitatea faptei.
Sancțiunea desfacerii contractului de muncă este o pedeapsă ce se aplică în cazul unei încălcări grave a legislației și normelor de disciplină a muncii și nu apreciem că este justificată în cazul de față, având în vedere lipsa unor consecințe grave și împrejurările în care au fost săvârșite faptele mai ales că intimata a recuperat cele 4 răcitoare.
Față de criteriile legale prev.de art.266 Codul muncii apreciem ca fiind justificată înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului de muncă prev.de art.264 al.1 lit. cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, prev.de art.264 al.1 lit.a din Codul muncii.
Instanța, în baza rolului activ poate dispune înlocuirea unei sancțiuni aplicată de angajator, cu o altă sancțiune pe care o consideră justificată pentru a nu se lăsa nesancționată o faptă a cărei existență a fost demonstrată.
Față de toate motivele expuse mai sus, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere, nefiind incidente nici unul din cazurile de recurs invocate, urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentă în baza disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1087/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./12.11.2009
Tehnored./4 ex./18 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 391/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 677/2008. Curtea de... → |
|---|
