Contestație decizie de concediere. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 391/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în T, str. -. -. nr. 7, - 3,. 3,. 57, jud. G și intimata - - T, cu sediul în T,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 128/28.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit între părți, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 135/10.07.2007 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul contestator avocat și pentru recurenta intimată - - T consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Apărătorul recurentului contestator învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatei învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și nemaifiind cereri de formulat acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentului-contestatora susținut oral motivele de recurs formulate în cauză apreciind nelegală și netemeinică soluția pronunțată de instanța de fond care, în baza probelor administrate, a apreciat greșit că nu se impune admiterea capătului de cerere privind admiterea contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă. Astfel, susține că în cauză nu a avut loc o concediere colectivă ci s-a avut în vedere desființarea locului de muncă al recurentului iar atribuțiile acestuia au fost preluate de
Apreciază că instanța de fond a dat o interpretare greșită și dispozițiilor art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă motivat de faptul că, potrivit acestor dispoziții, măsura concedierii datorită reducerii posturilor afectează doar persoanele care mai au cel puțin 3 ani până la pensionare, ceea ce nu este cazul contestatorului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimateisusține că nu a fost vorba de o concediere colectivă fapt ce o dovedește și probatoriul administrat în cauză. Solicită respingerea acestui motiv de recurs.
Așa cum corect a reținut instanța de fond postul contestatorului a fost desființat și emiterea deciziei 109 pentru G confirmă legalitatea luată de societatea intimată.
Așa cum s-a afirmat și de apărătorul recurentului, contestatorului nu i se aplică dispozițiile art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă deoarece acesta, conform Legii 19/2000 se pensionează pentru limită de vârstă în anul 2013. Deși contestatorul a depus și dosarul de pensionare acesta nu a fost acceptat și nu poate beneficia de ajutor de șomaj deoarece nu a semnat fișa de lichidare.
Pentru motivele dezbătute și expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat și admiterea recursului declarat de societatea intimată așa cum a fost formulat prin cererea de recurs ce vizează tichetele de masă acordate nelegal contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentului contestator ca replică față de nesemnarea fișei de lichidare de către contestator învederează că ori de câte ori contestatorul s-a prezentat la sediul societății acesta nu a fost primit interzicându-i-se practic predarea gestiunii din 2007.
Cu privire la recursul declarat de societatea intimată solicită respingerea acestuia ca nefondat urmând a fi avută în vedere practica Curții de APEL GALAȚI cu privire la acordarea tichetelor de masă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 128/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - -
A fost respinsă contestația împotriva deciziei de concediere ca nefondată.
A fost obligată pârâta la contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 11 iulie 2007 către reclamant.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 5967/121/23.08.2007 pe rolul Tribunalului Galați contestatorul, a solicitat în contradictoriu cu intimata - - T, anularea deciziei de concediere nr. 135/10.07.2007, reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, plata c/val tichetelor de masă datorate pentru fiecare zi lucrătoare pe perioada ian. 2006 -11 iulie 2007.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că a fost salariatul societății intimate, până la data de 10.07.2007, când a fost concediat pe motive economice, prin desființarea locului de muncă.
A susținut că pe postul său de șef depozit, lucrează o altă persoană.
De asemenea, a precizat că fiind vorba despre o concediere colectivă, intimata nu a respectat disp. art. 70 din Codul muncii, în sensul că sindicatul nu a fost notificat despre intenția de concediere, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
Decizia de concediere, nu cuprinde condițiile de fond și de formă obligatorii pentru valabilitatea sa, întrucât nu cuprinde durata preavizului, data de la care a început să curgă și data la care a luat sfârșit, nu cuprinde lista locurilor de muncă disponibile în unitate și criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art. 70 alin. 2 lit. din Codul muncii.
Contestatorul a arătat că mai avea până la pensie, mai puțin de 3 ani până la pensionare, și potrivit art. 180.1 din Contractul colectiv de muncă, măsura concedierii trebuia să-l afecteze în ultimul rând pe el.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă. Prin planul de măsuri nr. 3030/12.06.2007, s-a avut în vedere stabilirea unui noi organigrame, ce viza și reorganizarea serviciilor administrative prin cumularea unor activități.
Reorganizarea activității societății, a constat în cumularea activității depozitului de materiale și produse finite - unde contestatorul își desfășura activitatea - cu cel al magaziei de piese de schimb, scule și alte accesorii necesare procesului de producție.
Astfel, gestiunea acestora a fost predată unei singure persoane, care este angajat al societății cu contract de muncă pe durată nedeterminată,din data de 15.02.1977.
A mai precizat intimata, că la momentul disponibilizării avea un număr de 306 salariați, și pentru a fi în prezența unei concedieri colective, ar fi trebuit să disponibilizeze cel puțin 30 de salariați.
De asemenea, a învederat că în speță fiind vorba despre o concediere individuală, decizia trebuia să îmbrace condițiile de formă prevăzute de art. 74 lit. a și b din Codul muncii.
Cap. VII. 4 din contractul colectiv de muncă, este un capitol care cuprinde măsurile de protecție a salariaților, numai în cazul concedierilor colective, așa încât aceste prevederi nu se aplică contestatorului, care a fost concediat în temeiul art. 65 al.1 din Codul muncii.
În ceea ce privește plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2006 - 11.07.2007, intimata a susținut că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din OUG nr. 79/2001, în sensul că înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență, și nu poate achita tichete de masă.
În combaterea susținerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul societății intimate în funcția de șef depozit, și prin decizia nr. 135/10.07.2007, a fost concediat în temeiul disp. art. 65 al. 1 din Codul muncii.
În conformitate cu disp. art. 65 al. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Condiția de legalitate impusă, este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. 2).
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia, ori în statul de funcții.
Are o cauză reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, etc.
Este serioasă, când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În prezenta cauză, din analiza organigramei societății intimata, instanța a reținut că postul contestatorului a fost desființat efectiv, prin cumularea activității depozitului de materiale și produse finite, unde acesta își desfășura activitatea, cu cea a magaziei de piese de schimb, scule și alte accesorii necesare procesului de producție.
Astfel, atribuțiile acestuia au fost preluate de către șeful de magazie G, potrivit deciziei nr. 101/19.06.2007.
Nefiind vorba despre o concediere colectivă în sensul art. 68 din Codul muncii, instanța nu a reținut susținerea contestatorului că intimata avea obligația să emită decizia de concediere cu respectarea disp. art. 74 din Codul muncii, respectiv aceasta să cuprindă durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile și criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
De asemenea, cu privire la aplicabilitatea disp. art. 180.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căruia în cazul concedierii salariatului datorită reducerii de posturi, simultan, vor fi avute în vedere următoarele criterii "măsura să afecteze numai în ultima instanța salariații care mai au cel puțin 3 ani până la pensionare" instanța a reținut că acest capitol se aplică salariaților numai în cazul concedierilor colective, situație în care nu se află contestatorul.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, așa încât a respins ca nefondată contestația împotriva deciziei nr. 135/10.07.2007.
În ce privește plata contravalorii tichetelor de masă instanța a reținut că potrivit disp. art. 64.5 părțile au negociat plata de tichete de masă pentru fiecare zi lucrătoare.
Apărările intimatei că nu ar fi îndeplinite condițiile disp. art. 15 din nr OUG 79/2001, instanța nu le-a reținut, motivat de faptul că pârâta deși înregistrează obligații bugetare, a beneficiat de înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Astfel din copia Sentinței civile nr. 571/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați - secția comercială rezultă că pentru pârâtă s-au aprobat grafice de eșalonare a datoriilor la bugetul de stat încă din anul 2003.
Conform art. 15 din OG79/2001, articol invocat în apărare și de către intimată, angajatorii pot acorda tichete de masă, începând din luna următoare celei în care au obținut înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante.
Față de aceste considerente instanța a obligat intimata să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2006 - 10.07.2007.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamantul și pârâta - -
Reclamantul a criticat soluția primei instanțe considerându-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a reținut că nu ar fi vorba despre o concediere colectivă și că s-ar fi avut în vedere o desființare a locului său de muncă pentru că tot personalul aflat în organigrama societății a fost concediat iar decizia fusese emisă ca urmare a desființării postului pe care l-a ocupat.
Desființarea postului nu a fost efectivă, fiind emisă o nouă decizie pe numele altei persoane G care a ajuns în funcția de șef magazie deși în organigramă acest post nu mai figura.
Ulterior, acesta este retrogradat în funcția de primitor-distribuitor fiind promovat în funcția de șef magazie, adus prin angajare de la hala de producție, astfel că motivul privind reorganizarea societății nu mai subzistă.
Ca atare, funcția de șef magazie încă există restructurându-se doar personal aflat în subordinea șefului magaziei.
A solicitat doar plata drepturilor salariale din momentul concedierii și până la eliberarea deciziei de pensionare, perioadă în care nu a beneficiat de venituri motivat de faptul că nu a fost semnată fișa de lichidare, toate mijloacele fixe și bunurile de inventar fiind predate cu ocazia inventarului anual.
A mai invocat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă în ceea ce privește situația salariaților care au cel puțin trei ani până la pensionare și care nu puteau fi afectați de concediere.
A solicitat depunerea la dosarul cauzei a noii organigrame a societății și statutului de funcționare al acesteia.
Prin întâmpinare, recurenta-intimată - - Tas olicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant invocând faptul că, în speță, nu poate fi vorba despre o concediere colectivă iar desființarea postului ocupat de acesta a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Recurentul-reclamant nu mai poate beneficia de drepturi salariale până la emiterea deciziei de pensionare întrucât nu a mai solicitat reintegrarea și nu dorește să încheie contract de muncă cu societatea.
Prin recursul formulat în cauză, pârâta - - Tac riticat hotărârea judecătorească numai în ceea ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă.
În primul rând, a reținut că dispozitivul hotărârii nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 261 Cod procedură civilă, în sensul că lipsește cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitată iar hotărârea nu poate fi executată.
Instanța a încălcat prevederile art. 129 al. 5 Cod procedură civilă care stabilesc rolul activ ce revine instanței de judecată pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată cu nr. 135/10.07.2007 emisă de recurenta-pârâtă - - T s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului-reclamant din funcția de șef depozit, începând cu data de 10.07.2007.
La luarea măsurii s-a avut în vedere reorganizarea activității societății pe baza planului de măsuri pentru îmbunătățirea activității societății și organigramei societății.
Potrivit art. 65 al. 2 Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, desființarea locului de muncă ocupat de recurentul-reclamant a fost efectivă și s-a bazat pe o cauză reală și serioasă, respectiv reorganizarea activității.
Astfel, prin planul de măsuri înregistrat sub nr. 3038/12.06.2007 la - - T vizând îmbunătățirea activității s-a prevăzut inclusiv stabilirea organigramei societății cât și reorganizarea serviciilor administrative prin cumularea acestor activități.
Potrivit organigramei aprobate la data de 27.06.2007 pentru compartimentul depozite s-a prevăzut o reducere a personalului prin cumularea activității, de la 1+9 posturi la 1+5 posturi, între depozitul de materiale și produse brute unde a lucrat reclamantul și magazia de piese schimb, scule și alte accesorii necesare procesului de producție.
Drept urmare, a fost emisă decizia nr. 101/19.06.2007 prin care G, angajat deja în funcția de șef magazie a preluat și atribuirea depozitului.
După cum arată recurenta-pârâtă - - T, în perioada 10 - 19.07.2007 au fost disponibilizați un număr de 13 salariați, situație față de care, raportat la numărul total de salariați de 306 și de prevederile art. 68 alin. 1 lit. c, nu sunt întrunite condițiile unei concedieri colective.
Caracterul efectiv, al desființării locului de muncă, întemeiat pe o cauză reală și serioasă, se apreciază la momentul luării măsurii, corespunzător documentelor întocmite și care dovedesc realitatea în asemenea situații.
Din statul de funcții la data de 08.03.2007 rezultă că funcționau la acea dată atât recurentul-reclamant în funcția de șef depozit cât și G în funcția de șef magazie.
Ulterior reorganizării activității, la data de 27.06.2007 s-a prevăzut doar funcția de șef magazie ocupată de
În aceste condiții, rezultă în mod evident că a intervenit o reorganizare a societății, conform planului de măsuri aprobat în vederea îmbunătățirii activității la - -
Măsurile luate ulterior vizează tocmai această activitate de reorganizare a activității, fiind atributul conducerii societății aplicarea măsurilor manageriale considerate potrivite pentru organizarea și desfășurarea în bune condiții acesteia.
În ceea ce privește dispozițiile art. 180.1 din contractul colectiv de muncă se reține că, criteriile enunțate fac referire la salariați care mai au cel mult 3 ani până la pensionare, măsura fiind prevăzută și în cazul acestora în lipsa altei soluții, în ultimă instanță.
Potrivit propriilor susțineri ale recurentului-reclamant acesta a formulat cerere de pensionare depunând în acest sens dosar de pensionare la data de 13.03.2008.
Cu privire la recursul declarat de pârâta - - T, se reține următoarele:
În ce privește dispozitivul hotărârii, arătăm că instanța de fond a precizat că pârâta este obligată la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.01.2006-11.07.2007, datorate conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Motivul de recurs invocat în sensul că lipsește cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitate iar hotărârea nu poate fi executată nu este întemeiat față de dispozițiile art. 371 indice 2 alin. 2.pr. civilă care prevăd că, în cazul în care, prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități saualte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Față de aceste dispoziții legale, arătăm că nici o prevedere legală nu împiedică unitatea recurentă să execute benevol hotărârea judecătorească prin calculare de către serviciul contabilitate, în condițiile art. 371 indice 1 alin. 1.pr. civilă sau, în cazul unei executări silite, suma va fi calculată de însuși organul de executare, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, întrucât creanța stabilită de instanță este certă (fiind determinabilă), lichidă și exigibilă.
Deci, nu se poate pune problema că instanța de fond nu a manifestat rol activ, cu atât mai mult cu cât, în cazul litigiilor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 287 din Codul muncii, care, practic, își invocă propria culpă prin nedepunerea unui mod de calcul a contravalorii tichetelor de masă pentru ca instanța să îl poată verifica.
În consecință, dispozitivul sentinței primei instanțe este corect întocmit și poate fi adus la îndeplinire în condițiile arătate.
Referitor la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor OUG nr. 79/2001, considerăm că acestea nu sunt incidente în speța de față.
Astfel, așa cum prevăd disp. art. 1 din această ordonanță, sunt denumite agenți economici, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar.
Deci, intenția legiuitorului este lipsită de echivoc și nu poate fi interpretată decât în sensul că acest act normativ nu se poate aplica altor unități decât celor strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 1.
Sintagma "angajatori" ce se regăsește în cuprinsul OUG nr. 79/2001 se referă tot la cei enumerați prin art. 1 și astfel nu se poate extinde domeniul prevăzut de ordonanță și la alți angajatori, așa cum greșit susține recurenta. O altă interpretare ar aduce atingere principiului general de drept conform căruia unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
Dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a se aplica ordonanța la toți angajatorii, nu ar mai fi prevăzut în mod expres, în art. 1, care sunt agenții economici vizați.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta - - T împotriva sentinței civile nr. 1128/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de contestatorul, domiciliat în T, str. -. -. nr. 7, - 3,. 3,. 57, jud. G și intimata - - T, cu sediul în T,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 128/28.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//01 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 964/2009. Curtea de... → |
|---|
