Contestație decizie de concediere. Decizia 965/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 965
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul -, împotriva sentinței civile nr.1729/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC TRANSPORT SA, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurentul contestator, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul contestator, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin încheierea de ședință de la data de 24.06.2008, instanța a dispusdisjungereacererii reconvenționale formulată de intimată.
Instanța, a considerat necesară audierea numitei, ce a făcut parte din comisia de cercetare disciplinară, a ordonat ascultarea acesteia ca martor în cauză. Ulterior, a revenit asupra acestei probe, făcându-se dovada imposibilității prezentării acesteia la audiere.
Prin decizia nr. 936/21.03.2008, intimata TRANSPORT a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului -, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
Faptele reținute ca abatere disciplinară au constat în: părăsirea locului muncii din data de 05.03.2008 fără a încunoștința conducerea în acest sens, nepredarea manualului conducătorului auto, sustragerea a 500 de motorină, deteriorarea unui proiector.
Conform deciziei, contestatorul a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 2.1.1.15 și art. din Regulamentul de Ordine Interioară; art. 48 din contractul colectiv de muncă, privind răspunderea pentru pagubele produse de salariați; lit. H din fișa postului, privind îndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de ofițerul de transport; clauza L lit. e pct. 3, 4 și 10 din contractul individual de muncă privind obligația de a nu părăsi camionul în timpul transportului, de a-l preda în cazul încetării raporturilor de muncă și de a nu sustrage motorină din rezervorul camionului.
Sancțiunea a fost aplicată în baza referatului întocmit la data de 05.03.2008 de, prin care se propune conducerii cercetarea disciplinară a contestatorului.
Prin decizia nr. nr. 306/04.02.2008 (fila 120) este desemnată o comisie pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, care dispune convocarea contestatorului în data de 14.03.2008 (fila 117), pentru a formula apărări. Întrucât acesta nu se prezintă la ora, data și locul fixate în convocare, comisia propune sancționarea sa, fiind încheiat procesul verbal din data de 14.03.2008.
Ulterior, comisia a luat act că la data de 17.03.2008 contestatorul s-a prezentat și a formulat note explicative, a apreciat că nu sunt de natură a schimba propunerea înaintată conducerii, încheind în acest sens un proces verbal cu aceiași dată.
Instanța a mai reținut că, începând cu data de 05.03.2008, contestatorul este evidențiat în pontajul încheiat pentru luna martie 2008, cu absențe nemotivate. În statul de plată aferent aceleiași luni, sunt consemnate și calculate drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 2 zile de activitate.
În procesul verbal de predare al manualului conducătorului auto, încheiat de părți la data de 10.12.2007, apare consemnată și predarea de către contestator a acestuia către intimată, la data de 14.03.2008
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1729 de la 04 mai 2009 respins contestația formulată de contestatorul -, împotriva deciziei nr. 936/21.03.2008, în contradictoriu cu intimata TRANSPORT A -, jud. D.
A admis în parte cererea contestatorului privind acordarea drepturilor salariale.
A obligat intimata să plătească 508 lei contestatorului, reprezentând salariul aferent lunii februarie 2008 și perioadei 01.03.2008-04.02.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de devalorizare a monedei naționale de la data fiecărei scadențe, la data plății efective și la 100 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 267 Codul Muncii, angajatorul nu poate lua nicio măsură de sancționare salariaților săi fără a efectua o cercetare disciplinară a acestora. În acest sens împuternicește o persoană sau comisie, care convoacă pe salariat pentru a-și susține apărările, precizând obiectul data, ora și locul întrevederii. Lipsa nejustificată a salariatului la convocare, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea sa fără a mai efectua cercetarea disciplinară.
Instanța a constatat că, din punct de vedere procedural, intimata a respectat aceste prevederi, făcând dovada convocării contestatorului pentru data de 14.03.2008, orele 14,30, la sediul unității pentru a da lămuriri cu privire la faptele reținute și menționate ulterior și în decizia contestată.
În declarația dată la data de 17.03.2008, contestatorul menționează că a fost înștiințat asupra convocării sale, în data de 13.04.2008. Susținerea sa însă, în sensul că s-a prezentat la sediul unității, la data și ora menționată în adresa de convocare, nu este probată de acesta și este infirmată de procesul verbal întocmit și semnat de membrii comisiei de cercetare disciplinară, din data de 14.03.2008(fila 117).
Instanța a constatat astfel că propunerea de sancționare a comisiei de cercetare a fost efectuată în condițiile art. 267 alin. 3 Codul Muncii, ca urmare a neprezentării contestatorului la convocare, fără continuarea cercetării prealabile.
În aceste condiții, intimata nu mai avea obligația de a arăta, în cuprinsul deciziei de sancționare, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, obligație prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. c Codul Muncii, prima teză.
În cuprinsul deciziei, însă este consemnată lipsa contestatorului la convocare, obligație impusă de art. 268 alin. 2 lit. c Codul Muncii - a doua teză.
Prin urmare, susținerea contestatorului privind nelegalitatea deciziei determinată de nerespectarea prevederilor art. 268 alin 2 lit. c Codul Muncii, nu este întemeiată.
Privitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate al deciziei invocat de contestator, instanța a constatat că în art. 264 alin.1 Codul Muncii sunt enumerate sancțiunile ce pot fi aplicate salariatului care săvârșește o abatere disciplinară. Enumerarea acestora însă nu este restrictivă, așa cum prevede alin. 2 și nici nu impun o aplicare graduală, cum pretinde contestatorul.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, în condițiile art. 263 Codul Muncii și art. 266 Codul Muncii, fiind îndreptățit să aplice oricare dintre aceste sancțiuni, în raport de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni aplicate anterior acestuia și nu ținând cont de ordinea în care sunt sancțiunile prezentate de Codul Muncii sau de severitatea acestora.
Din dispozițiile enunțate anterior, rezultă că alegerea sancțiunii poate fi analizată și cenzurată în raport de criteriile prevăzute de lege, putând afecta temeinicia, dar nu și legalitatea deciziei de sancționare.
În consecință, instanța a constatat că nici această critică a contestatorului nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că au fost reținute trei fapte în sarcina contestatorului pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară.
Prima abatere reținută constă în părăsirea locului muncii de către contestator, din data de 05.03.2008 fără a încunoștința conducerea în acest sens.
În art. 2.1.1 din Regulamentul de Ordine Interioară sunt reglementate obligațiile salariaților cu privire la timpul și programul de lucru. Între acestea se regăsește și obligația de a anunța orice întârziere sau absențe, precum și sancțiunile ce se pot aplica în caz de nerespectare a acestora.
La pct. 2.1.1.15 se prevede că, absentarea două zile consecutiv de la serviciu, fără încunoștințarea și aprobarea în scris a societății, se consideră părăsire loc de muncă și dă dreptul societății să desfacă disciplinar contractul individual de muncă al salariatului".
Intimata a prezentat pontajul aferent lunii martie 2008, în care este consemnată lipsa contestatorului începând cu data de 05.03.2008.
Așa cum s-a arătat și anterior, angajatorului îi este conferit dreptul de a aplica sancțiuni, la individualizarea acestora având obligația de a ține seama de gravitatea și consecințele abaterii, gradul de vinovăție al celui care a săvârșit fapta, comportamentul și antecedentele acestuia. Sancțiunea cea mai severă, a desfacerii contractului individual de muncă, poate fi aplicată direct, când fapta salariatului este deosebit de gravă, chiar dacă acesta nu a mai fost sancționat anterior, având anterior o conduită ireproșabilă. Mai mult, absența nejustificată a și fost prevăzută ca abatere deosebit de gravă și sancționată corespunzător, prin Regulamentul de Ordine Interioară al unității intimate.
Având în vedere specificul activității unității intimate, neprezentarea sau întârzierea la serviciu a unui angajat cu funcția de conducător auto, poate determina perturbarea activității, astfel că o sancțiune severă aplicată pentru aceste abateri este justificată.
Cea de a doua faptă reținută de intimată constă în nepredarea manualului conducătorului auto, primit la data angajării.
Obligația de predare a acestui document este prevăzută chiar în cuprinsul procesului verbal de predare încheiat de părți la data de 10.12.2007 (fila 116). Conform acestuia fiecare utilizator al manualului este obligat ca la încetarea activității în cadrul Companiei să îl restituie.
Potrivit mențiunilor efectuate pe acest proces verbal, manualul a fost restituit de contestator la data de 14.03.2008.
Raporturile juridice între părți au încetat la data de 05.03.2008, conform deciziei, însă acest aspect a fost comunicat contestatorului la 27.03.2008 ( fila 5).
Restituirea fiind condiționată de încetarea raporturilor de muncă, nu poate fi reținută ca abatere în vederea aplicării sancțiunii.
Prin urmare instanța a constatat că, sub acest aspect, contestatorul nu se face vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare.
Cea de a treia faptă reținută constă în sustragerea unei cantități de motorină și deteriorarea unor componente ale camionului avut în exploatare.
Conform contractului individual de muncă, contestatorul avea obligația de a nu sustrage motorină din rezervorul camionului - clauza L lit. e pct.10.
Intimata a depus deconturi privind avansurile și cheltuielile primite, respectiv efectuate de contestator în perioada în care a desfășurat activitate în cadrul unității.
De asemenea, a depus diagrame de consum și foi de parcurs pentru autovehiculul exploatat de contestator.
Analizarea tuturor acestor acte pot conduce eventual la concluzia unui consum nejustificat, nefiind suficiente pentru a demonstra acțiunea de sustragere susținută de intimată.
Ca urmare, cu privire la această faptă, instanța constată că nu a fost probată de intimată, deși potrivit art. 287 Codul Muncii avea această obligație.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că nerespectarea normelor prevăzute de Regulamentul de Ordine Interioară privind prezența la serviciu reprezintă o încălcare a obligațiilor salariaților legate de disciplina muncii, ce poate determina prin ea însăși, încetarea raporturilor de muncă.
Angajatorul are obligația de a asigura, prin măsuri legale, disciplina și siguranța la locul de muncă, pentru toți salariații, inclusiv prin aplicarea sancțiunii concedierii disciplinare, fiind justificată îndepărtarea din unitate a unui salariat care, prin comportamentul său, pune în pericol activitatea acesteia.
Ca urmare, instanța constată că intimata a aplicat corect contestatorului sancțiunea cea mai aspră, aceea a concedierii, iar decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.266 - 268 Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, instanța constată neîntemeiată contestația, urmând să o respingă.
Asupra cererii contestatorului privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale neachitate de aceasta pentru luna februarie, precum și pentru zilele aferente lunii martie 2008, în cuantum de 1800 lei, sumă actualizată cu indicele de devalorizare a monedei naționale, instanța constată că:
În întâmpinare, intimata contestă doar cuantumul drepturilor pretinse de contestator, fără a formula apărări privind îndeplinirea obligației sale de plată a acestor drepturi.
Statele de plată înaintate instanței (filele 71-72) nu poartă semnătura contestatorului de primire a salariului pentru luna februarie și pentru zilele lucrate în luna martie 2008, așa cum prevede art. 163 alin. 1 Codul Muncii, iar intimata nu a făcut dovada că le- achitat acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care intimata nu a respectat-
Reținând că pentru luna februarie și cele două zile lucrate în luna martie 2008, conform statelor de plată, contestatorul este evidențiat cu suma de 508 lei, instanța constată întemeiată în parte această cerere, contestatorul fiind în drept să beneficieze de plata muncii depuse în baza contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul - criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, cu mențiunea că în cauză sunt incidente și prevederile art. 3041Cod pr.civilă.
A mai arătat recurentul că în mod eronat instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății, deoarece interpretând în mod greșit materialul probator administrat a trecut cu ușurință peste motivele care atrăgeau nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 268 alin 2 Codul Muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității anumite elemente enumerate în text printre care și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pe de altă parte potrivit art. 267 alin. 3 din același cod, salariatul este convocat la cercetarea prealabilă, ocazia cu care are posibilitatea să formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Așa cum a reținut și instanța de fond în mod temeinic și legal, recurentul nu s-a prezentat la convocarea făcută de intimată în vederea cercetării prealabile, și deci nefăcându-și nici o apărare este evident că decizia nu avea ce motive de înlăturare a apărărilor sale să cuprindă.
Reiese deci, că această critică a recurentului nu este fondată.
Nici celelalte critici nu sunt fondate.
Așa cum se constată din conținutul deciziei, aceasta conține și descrierea faptei de care se face vinovat contestatorul și care constituie abatere disciplinară, așa cum cere textul art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii.
Cât privește aplicarea graduală a sancțiunilor, acest criteriu nu este unul care să conducă la nulitatea deciziei atacate. Iar în speță abaterea săvârșită de contestator este de natură să determine aplicarea sancțiunii concedierii, cu atât mai mult cu cât potrivit art.2.1.1.15 din Regulamentul de ordine interioară al intimatei, absentarea a 2 zile consecutiv de la serviciu dă dreptul acesteia să concedieze salariatul.
Pentru considerentele arătate constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1729/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC TRANSPORT SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
18.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1178/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1051/2009. Curtea... → |
|---|
