Contestație decizie de concediere. Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6564/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1178/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenteleși -""-împotriva sentinței civile nr.5230 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7326/3/LM/2008, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,personal, lipsind recurenta-""-.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 23.02.2009, relațiile solicitate de instanță din partea recurentei -""-, iar la data de 24.02.2009 s-a depus la dosar note scrise din partea recurentei -""-.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentei cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP B la data de 14.02.2007.
Recurenta, personal, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, contratul de asistență juridică nr.- din 28.10.2008 încheiat cu d-na avocat; adresa emisă la data de 18.12.2008 de către medicul primar psihiatru către aceasta, precum și adresa nr.4178/2008 ce emană de la Avocatul Poporului însoțită de recomandarea nr.12 din 18.11.2008 emisă de aceeași instituție.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 pr.civ. încuviințează pentru recurenta proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.
Recurenta, personal, interpelată fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.
Recurenta, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, arătând că la dosarul cauzei se află depusă întâmpinarea formulată de aceasta împotriva recursului declarat de recurenta -""-, și prin care a combătut toate susținerile societății, sens în care, solicită ca la momentul soluționării litigiului, instanța de recurs să aibă în vedere susținerile sale expuse prin acea întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de societate, întrucât aceasta a înțeles să îi elibereze adeverința necesară ulterior emiterii deciziei de concediere.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că a făcut demersuri la unitatea spitalicească în vederea efectuării expertizei însă nu a beneficiat de un astfel de control psihiatric.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat în scris și pe cale de consecință, anularea deciziei de concediere emisă de către societatea recurentă.
Cu privire recursul declarat de către recurenta -""-, solicită respingerea acestuia ca nefondat, iar în ceea ce privește daunele morale, solicită a se lua act de faptul că înțelege ca aceste daune să fie acordate în cuantum de 5000 RON.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite, recurenta, personal, solicită ca acestea să fie acordate, în continuare începând cu data de 25.06.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5230/25.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata - -, a anulat decizia de concediere nr. 9 din 30.01.2008, a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii până la pronunțarea hotărâri, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, sub nr. 21803 din 20.02.2007, contestatoarea a fost salariata intimatei, începând cu data de 02.02.2007, pe durata nedeterminată, conform actului adițional nr. 27/03.05.2007 și că prin decizia nr. 9/30.01.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei.
Tribunalul, analizând decizia contestată sub aspectul legalității, reține că aceasta a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. c din Codul muncii, pentru inaptitudinea psihică a salariatei, constatată în urma expertizării medicului de medicina muncii concretizată în fișa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, prin care medicul de medicina muncii a constatat că este "inapt temporar" cu recomandarea "internare cu evaluare psihiatrică".
Instanța de fond a reținut că intimata nu a făcut dovada existenței fișei de evaluare așa cum recomandă medicul de medicina muncii prin decizia nr. 174 din 25.01.2008 astfel că măsura concedierii este nelegală, având în vedere că inaptitudinea fizică sau psihică trebuie stabilită de medicul de medicina muncii, în conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. f din Legea nr. 418/2004.
În condițiile în care fișa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, emisă de medicul de medicina muncii recomandă doar internarea cu evaluare psihică a contestatoarei, instanța a apreciat că intimata în mod nelegal a procedat la concediere înainte ca aceasta să fie evaluată psihic, deși din biletul de ieșire din spital din 20.02.2008, ulterior concedierii, reiese necesitatea instituirii unei comisii de evaluare a capacității de muncă și efectuarea unui examen psihologic.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale și materiale, instanța de fond a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada producerii unor daune materiale sau a prejudicierii imaginii contestatoarei care să justifice daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au declarat recurs părțile.
În motivarea recursului său, reclamanta contestatoare a criticat respingerea cererii privind despăgubirile materiale și morale în valoare de 15.000 lei, susținând că a fost concediată pe nedrept și a avut de suferit de pe urma atitudinii societății, că situația sa s-a înrăutățit, având neînțelegeri în familie și cu proprietarul locuinței, întrucât nu a mai putut achita cheltuielile. Recurenta a mai arătat că a fost afectată fizic și psihic, starea sănătății sale s-a agravat și a acumulat multe datorii.
În dovedire, recurenta a depus la dosar înscrisuri, reprezentând acte medicale.
În motivarea recursului său, intimata a reluat descrierea situației de fapt, susținând că începând cu luna iulie 2007, contestatoarea a început să absenteze nemotivat de la serviciu, a refuzat să lucreze la normă așa cum era obligată conform prevederilor contractului individual de muncă, fișei postului și contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a avut un comportament recalcitrant față de conducerea societății și față de ceilalți salariați.
Astfel, a susținut recurenta, contestatoarea a săvârșit prima abatere disciplinară în data de 17.07.2007 când a lipsit nemotivat de la serviciu iar pentru această abatere, s-a întocmit un avertisment scris.
În data de 30.07.2007, contestatoarea a părăsit incinta unității în timpul programului de lucru fără a prezenta bilet de voie la ieșirea pe poarta societății, fapt pentru care în data de 06.08.2007 a fost întocmit procesul verbal nr. 76.
În data de 25.09.2007, contestatoarea a fost din nou sancționată cu avertisment deoarece în perioada 10-14 septembrie 2007 lipsit nemotivat de la serviciu.
În data de 17.10.2007, contestatoarea a depus o cerere la societate prin care anunța că începând cu data de 18.10.2007 va intra în grevă. Totodată, în data de 18.10.2007, când contestatoarea ar fi trebuit să fie în grevă, a mai depus o cerere la societate prin care a solicitat să i se acorde concediul de odihnă pentru perioada 18.10.2007 - 19.10.2007, cerere care nu a fost aprobată de către conducerea Având în vedere cele menționate anterior, prin adresa nr. 114/19.10.2007 trimisă prin poștă cu confirmare de primire, contestatoarea a fost convocată la sediul societății pentru data de 19.11.2007 în vederea efectuării cercetării prealabile deoarece în perioada 18 - 19.10.2007 a fost considerată ca lipsind nemotivat de la serviciu. Contestatoarea nu a dat curs însă acestei convocări.
Prin adresele nr. 703/22.10.2007 și 717/31.10.2007, formulate de către salariații societății, aceștia aduceau la cunoștința conducerii societății faptul că reclamanta creează în secția de producție o atmosferă total neprielnică pentru desfășurarea activității. In urma acestor sesizări, contestatoarea a fost sancționată cu suspendarea contractului individual de muncă pe o durată de 10 zile lucrătoare.
Recurenta a mai susținut că în perioada 15- 24.01.2008. împreună cu medicul de medicina muncii, au organizat evaluarea anuală a stării de sănătate a salariaților societății.
Conform fișei de aptitudini nr. 174/25.01.2008 eliberată de Clinica Medicală 2000, contestatoarea a fost declarată inaptă de muncă, recomandându-se totodată internarea cu evaluare psihiatrică.
Având în vedere cele menționate în fișa de aptitudini nr. 17^25.01.2008 precum și faptul că în societate nu mai existau alte posturi de muncă vacante, a fost emisă decizia de concediere nr. 09/30.01.2008, decizie care i-a fost înmânată contestatoarei personal în data de 31.01.2008.
Prin adresa nr. 28/30.01.2008, societatea a solicitat Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă I redistribuirea contestatoarei conform prevederilor art. 64 alin. 2 din Codul Muncii. Prin adresa nr. 741/31.01.2008, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Iac omunicat că, numai în momentul în care va fi evaluată ca fiind aptă de muncă de către un centru medical de medicina muncii, contestatoarea va fi invitată la sediul Agenției în vederea consultării listei de locuri de muncă vacante sau a urmăririi unui curs de reconversie profesională.
Față de situația de fapt învederată, recurenta a apreciat că în mod eronat instanța de fond a anulat decizia de concediere nr. 09/30.01.2008, reținând că nu s-a făcut dovada inaptitudinii psihice a intimatei în condițiile în care în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. c din Codul Muncii și ale art. 8 lit. f din legea nr. 418/2004 conform cărora "medicul de medicină a muncii. stabilește aptitudinea în muncă cu ocazia oricărei examinări medicale". Or, în prezenta cauză, conform constatărilor organelor de expertiză medicală de specialitate, respectiv concluziile medicului primar de medicina muncii din cadrul Medicale 2000, consemnate în fișa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, rezultă că intimata contestatoare nu este aptă din punct de vedere medical, a presta muncă, astfel încât decizia de concediere este temeinică si legală.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul contestatoarei, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material și moral pretins, în condițiile în care, ca efect al repunerii părților în situația anterioară, în urma anulării deciziei de concediere și fără să se fi solicitat de către fostul angajat, reintegrarea în funcția deținută anterior, s-a dispus plata cu titlu de despăgubiri a drepturilor salariale cuvenite până la pronunțarea hotărârii. Prin urmare prejudiciul prezumat cauzat de emiterea unei decizii nelegale a fost acoperit prin obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri.
Pentru a pretinde alte despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, era necesar ca recurenta contestatoare să fi făcut dovada, cu mijloacele procedurale reglementate de lege, a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 cod civil, respectiv pe lângă fapta ilicită, a existenței unui prejudiciu, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Cum recurenta nu a produs astfel de dovezi nici în faza procesuală a recursului, Curtea apreciază că recursul acesteia este nefondat.
Recurenta a solicitat în fața instanței de recurs acordarea în continuare de despăgubiri privind drepturile salariale până la pronunțarea deciziei în recurs. Curtea apreciază că o astfel de cerere este inadmisibilă în condițiile în care în recurs nu pot fi formulate cereri noi, conform art. 316 rap. la art. 294 alin 1 cod proc. civilă iar o astfel de solicitare nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 316 rap. la art. 294 alin 2 cod proc. civilă.
Cu privire la recursul angajatorului, Curtea apreciază că acesta este nefondat în condițiile în care, în mod corect instanța de fond a constatat că societatea nu a respectat dispozițiile art. 61 lit. c Codul Muncii cu privire la procedura concedierii în cazul inaptitudinii psihice a salariatului.
În acest sens Curtea constată că dispozițiile legale menționate condiționează concedierea întemeiată pe acest motiv deconstatarea inaptitudinii fizice sau psihice prin decizie a organelor competente de expertiză medicală.
Concluzia medicului de medicina muncii nu constituie un motiv valabil pentru încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.61 litera c Codul Muncii, întrucât avizul acestuia nu reprezintă decizie a organelor competente de expertiză medicală în sensul legii.
Prin urmare, în cauză se impunea ca reclamanta contestatoare să fie supusă unei expertize medicale psihiatrice în fața unei comisii de specialitate cu autoritatea conferită de lege să efectueze expertize în acest domeniu.
De altfel, în speță, se constată că medicul de medicina muncii care a evaluat-o pe contestatoare a recomandat expres internarea acesteia pentru evaluarea psihiatrică.
Cum o astfel de expertiză de evaluare nu a fost efectuată în cauză, Curtea apreciază că fișa de aptitudini invocată de recurenta intimată ca bază a emiterii deciziei de concediere nu este de natură a dovedi că a fost respectată procedura prevăzută de art. 61 lit. c Codul Muncii, astfel că decizia de concediere este nelegală, fiind în mod corect anulată de prima instanță.
Cu privire la abaterile disciplinare descrise de recurentă prin motivele de recurs, Curtea apreciază acestea exced cadrului procesual în condițiile în care temeiul legal al concedierii nu îl reprezintă răspunderea disciplinară, ci o inaptitudine fizică și/sau psihică în care este exclusa culpa salariatului, iar potrivit art. 77 Codul Muncii angajatorul nu poate invoca în instanță alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Fată de toate aceste considerente, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă - "" -, împotriva sentinței civile nr.5230 din 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7326/3/LM/2008.
Obligă recurenta - - la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./25.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 965/2010. Curtea de... → |
|---|
