Contestație decizie de concediere. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.98
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Dr.-
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1131/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta-intimată consilier juridic iar reclamantul-recurent lipsește.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la dosar s-a depus în data de 24.01.2008 de către pentru pârâta-intimată întâmpinare
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pentru pârâta-intimată - SA, consilier juridic solicită respingerea recursului menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 11 iulie 2007, contestatorul a cerut în contradictoriu cu pârâta - SA desființarea ca netemeinică și nelegală a deciziei de concediere nr. 394/14.06.2007 emisă de pârâtă, reâncadrarea în funcția de electrician, La Centrul de Exploatare MT/JT A-, FL EXLPOATARE L, din cadrul Unității Teritoriale A, aparținând de - și Furnizare Electrice " " SA; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante începând cu data de 14.06.2007, până la rămânerea definitivă a hotărârii și la efectuarea cuvenitelor rectificări în Cartea de Muncă, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție a invocat două motive de nulitate a deciziei de concediere dispusă nelegal.
Prin sentința civilă nr. 1131/16.10.2007 Tribunalul Timișa respins contestația formulată de contestatorul având ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 394/14.06.2007, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că decizia de concediere îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 268 alin. 2.muncii și că s-au respectat dispozițiile art. 267.muncii cu privire la cercetarea disciplinară.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut: că reclamantul a intervenit nelegal la instalarea de alimentare cu energie electrică fără a avea ordin de serviciu, efectuând o lucrare de branșament fără a fi trimis de unitate și însușind de la client suma de 1500 lei primită cu titlu de contravaloare taxa racord.
A mai reținut că:
Unitatea angajatoare a declanșat cercetarea disciplinară a contestatorului urmare a reclamației doamnei, înregistrată sub nr. 33/C/514/R din 18.05.2007.
Coroborând recunoașterea contestatorului și apărările formulate de această în Notele explicative înregistrate sub nr. 644/R din data de 21.05.2007, nr. 913/R din 29.05.2007 și 1.784/R din data de 12.06.2007, înlăturate în mod corect în cadrul cercetării prealabile, în urma confruntării cu - SRL, pentru care prestează servicii contestatorul în timpul liber, se reține:
Documentația necesară procesului de racordare la rețeaua de curent electric a fost încheiată ulterior declanșării cercetării disciplinare, contravaloarea lucrării a fost achitată după această dată. Din adresa nr. 226/25.05.2007 emisă de - SRL rezultă că angajatul contestator nu a fost trimis să efectueze lucrarea de branșament. A intervenit nelegal în instalațiile de alimentare cu energie electrică fără a avea un ordin de serviciu în acest sens, nu a achitat la casieria Unității Teritoriale A sumele primite cu titlu de contravaloare a taxei de racord, și-a însușit suma de 1.500 lei de la clienta în vederea executării lucrării, în mod nelegal.
A creat prejudicii de imagine - SA datorită modului în care a înțeles să presteze servicii față de clienți.
A încălcat etapele procesului de racordare la rețelele electrice prevăzute obligatoriu în art. 12 din HG nr. 867/2003 de aprobare a Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.
Astfel, a trecut la executarea unei lucrări după ce a încasat contravaloarea lucrării de la abonat, fără a avea avizul tehnic de racordare, fără a avea fișă de soluție de racordare la rețea, prevăzută de art. 19 alin. 2 și 3 din HG nr. 867/2003.
Nu s-a făcut dovada existenței unui contract de racordare cu firma la care pretinde că ar fi achitat banii, contract care se încheie după obținerea avizului de racordare de la societatea cu unul din constructorii autorizați de la alegerea abonatului.
Apoi, a pus în funcțiune instalația de racordare cu încălcarea prevederilor art. 43 din HG nr. 867/2003, în condițiile în care această operație putea fi executată doar de către operatorul de rețea, respectiv de către societatea pârâtă.
Având în vedere încălcarea prevederilor art. 12 din HG nr.867/2003, faptul că nu a avut avizul tehnic de racordare și documentația instalației de utilizare, că folosirea unor materiale necorespunzătoare și a unor manopere greșite pot duce la incedierea imobilelor, electrocutări, constată că în mod corect s-a stabilit față de gravitatea faptelor săvârșite sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. f muncii.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de concediere.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a respins excepția nulității deciziei de concediere fiind încălcată procedura cercetării administrative prealabile cât și pentru faptul că s-a dispus concedierea în perioada concediului de odihnă.
S-a mai susținut că decizia de concediere este nulă întrucât în motivarea ei s-a făcut trimitere la dispozițiile Regulamentului intern emis în anul 2007 care nu a fost reactualizat conform Legii nr. 319/2006 și Codului muncii.
S-a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Lega nr. 202/2002 prin faptul că deși a comis abaterea disciplinară împreună cu un alt coleg, s-au aplicat în mod discriminatoriu sancțiuni diferite.
S-a mai invocat de către recurent că nu s-a dovedit că ar mai intervenit și altă dată la instalația de alimentare împreună cu un alt angajat care a decedat și că în mod netemeinic s-a reținut acest fapt în sentință.
S- criticat sentința și pentru faptul că nu sa avut în vedere că cercetarea administrativă a fost lapidară și că i s-a încălcat dreptul la apărare declarația care i s- luat fiind sumară în timp ce colegului său i s-a luat o declarație amplă, și s-au încălcat dispozițiile art. 268 pct. 2 lit.c munii.
S-a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 267 pct. 4 din muncii nefiind încunoștințat că are dreptul să fie asistat de un reprezentant al sindicatului în cursul cercetării administrative, precum și încălcarea dispozițiilor art. 266.muncii.
Recurentul a susținut că a efectuat lucrarea pentru care a fost sancționat la insistențele maistrului său și beneficiarei lucrării care avea o situație disperată și în timpul său liber.
A fost criticată sentința ca netemeinică și pentru că s-a reținut că și-a însușit suma primită de la beneficiara lucrării și că a prejudiciat material și moral angajatorul și că nu s-au verificat toate apărările sale.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. S-a arătat de către aceasta că desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu data de 18.06.2007 decizia fiindu-i comunicată la 15.06.2007 după ce a revenit din concediu de odihnă și că decizia de sancționare s-a motivat în drept pe dispozițiile Codului muncii, Contractului colectiv și Regulamentului intern care nu a fost modificat.
Cu privire la caracterul discriminatoriu s-a susținut că art. 266.muncii permite aprecierea gravității faptelor și s-a constatata că fapta celuilalt angajat a avut o gravitate mai redusă.
S-a mai invocat în esență că cercetarea administrativă s-a făcut în mod legal și că sentința este temeinică.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
La dosar se află depuse de angajator dovezi cu privire la efectuarea cercetării administrative, decizia de numire a comisiei de cercetare administrativă, convocatorul semnat de reclamant, notele explicative date de reclamant și colegul său, corespondența cu - SRL care a infirmat apărarea reclamantului, procesul verbal încheiat de comisia care a efectuat cercetarea disciplinară astfel că nu există nici un temei pentru a se reține că s-au încălcat dispozițiile art. 267.muncii.
Chiar dacă decizia este emisă în data de 14.06.2007, aceasta i s-a comunicat în 15.06.2007 și produce efecte de la comunicare prin urmare nu i s-a desfăcut contractul de muncă în perioada concediului de odihnă și nu d-au încălcat dispozițiile art. 60 lit. i muncii pentru a se putea reține nulitatea absolută a măsurii.
Decizia de sancționare cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. 2 muncii iar invocarea ca temei al sancțiunii a dispozițiilor Regulamentului intern este obligatorie. Neactualizarea acestui regulament invocată de recurent este lipsită de relevanță atâta timp cât prevederile lui nu contravin Codului muncii sau altui act normativ.
Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare prin neprezentarea probelor și prin faptul că nu i s-a luat o declarație mai amplă atât timp cât din declarația scrisă de către reclamant rezultă că i s-a pus în vedere să arate "orice motivație pe care o consideră necesară în apărarea sa" și că a cunoscut pentru ce este cercetat disciplinar.
Art. 267 alin. 4 prevede dreptul salariatului de a fi asistat de către un reprezentat a sindicatului al cărui membru este dar nu prevede obligația angajatorului să-i aducă la cunoștință acest drept, neputând fi invocată necunoașterea acestui drept și această critică fiind nefondată.
Dispozițiile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați evident nu sunt aplicabile în speță și nu pot fi invocate nici dispozițiile art. 5 din muncii cu privire la discriminarea față de salariat. Dispoziția art. 266.muncii permit o individualizare a sancțiunii disciplinare în raport de unele circumstanțe personale iar aplicarea unor sancțiunii diferite pentru aceeași faptă nu poate fi reținută ca discriminare fiind aplicate corect aceste dispoziții.
Tribunalul a reținut corect că există fapta pentru care a fost sancționat și că aceasta constituie abatere disciplinară gravă.
Reclamantul a încasat suma de bani de la client fără drept chiar dacă a exercitat lucrarea în timpul liber întrucât s-a prevalat de funcția deținută în cadrul societății.
Prin urmare recursul este nefondat și va fi respins în baza art. 312 lin. 4.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.1131/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - Dr.-
GREFIER
Red. /19.03.2008
Tehnored. 2 ex./24.03.2008
Prima instanță: și
Asistenți jud.: și R
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 816/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
