Contestație decizie de pensionare. Decizia 1918/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1918
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 405/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat G, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurent consilier juridic, iar pentru intimatul lipsă, mandatar.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune împuternicire de reprezentare juridică, iar mandatarul intimatului depune concluzii scrise, practică judiciară și decizia de pensionare nr. -/8.09.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C-S, înregistrată sub nr-, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, anularea deciziei nr. -/07.11.2008, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare, prin care să-i acorde pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 29.07.2008, în temeiul art. 43 pct. 1 din Legea nr. 19/2000.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, pârâta a respins cererea sa de pensionare pentru limită de vârstă, reținând faptul că vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Or, lucrând 21 ani, 9 luni și 18 zile în condiții speciale, respectiv activitate de minerit în subteran, avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă în condițiile art. 43 pct. 1 corelat cu art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 modificată și completată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că decizia de pensionare contestată este legală și temeinică, întrucât, la data depunerii cererii de pensionare, reclamantul nu îndeplinea condițiile de pensionare prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată.
Prin sentința civilă nr. 405/16.04.2009 a Tribunalului C-S, s-a admis acțiunea reclamantului, anulându-se decizia nr. -/7.11.2008, emisă de pârâtă, care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pe numele reclamantului prin care să-i acorde acestuia pensie pentru limită de vârstă în condițiile prevăzute de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, începând cu data de 29.07.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare ce depășește 20 de ani, în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran 100% în cadrul unităților miniere, lucru ce îi conferă dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă în condițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv începând cu vârsta de 45 de ani, iar la data formulării cererii de pensionare, respectiv la data de 29.07.2008, reclamantul avea vârsta de 49 ani și 2 luni.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, precum și cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății.
Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut greșit că unitatea SC SA Sucursala C ar fi o unitate minieră, astfel încât reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 20 din aceeași lege.
Această unitate a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în baza Legii nr. 226/2006, astfel încât perioada lucrată de către reclamant la această unitate intră sub incidența Legii nr. 226/2006.
Reclamantul intimat nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 226/2006, întrucât nu a realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006.
Pe de altă parte, la data înscrierii la pensie, intimatul avea vârsta de 49 de ani și 2 luni, vârstă care este mai mică decât vârsta standard de pensionare, prevăzută în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, și nu permite pensionarea reclamantului nici în temeiul art. 1671din Legea nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că îndeplinește cerințele prevăzute de art. 43 pct. 1 din Legea nr. 19/2000 pentru pensionare, astfel încât, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că practica judiciară în materie este în sensul admiterii acțiunilor de genul celei formulate de reclamant în dosarul pendinte. La aceste concluzii scrise au fost anexate dovezi privind practica judiciară în materie.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. -/7.11.2008, pârâta-recurentă a respins cererea de pensionare a reclamantului, cu motivarea că nu îndeplinește cerințele art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, întrucât vârsta acestuia la data înscrierii la pensie, respectiv la data de 29.07.2008, este mai mică decât vârsta standard de pensionare, reținându-se că avea vârsta de 49 de ani și 2 luni, și un stagiu de cotizare în condiții speciale anterior datei de 1 aprilie 2001 de 18 ani 2 luni și 27 zile, precum și un stagiu în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006 de 3 ani 6 luni și 21 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care, la data pensionării, îndeplinesc cumulativ condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, derogă de la regula generală mai sus menționată, prevăzând că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Reclamantul a fost angajatul SC SA-Sucursala -, iar Sucursala - a executat lucrări miniere subterane de prospecțiuni și explorări geologice și cu caracter special, respectiv galeriile de aducțiune secundare - și S-, astfel încât, conform adresei emise de către P și "Normelor metodologice privind clasificarea minelor din punct de vedere al emanațiilor de gaze", aceste lucrări miniere subterane se includ în noțiunea de "mină"/ "unitate minieră".
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului și din adresa emisă de SC SA Sucursala -, ce a fost depusă la dosarul de fond la data de 27.03.2009, coroborate cu cele din standardul ocupațional, depus la filele 46-49 din dosarul de fond, reclamantul a prestat activitate în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 o perioadă mai mare de 20 de ani, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cum corect a reținut prima instanță, iar nu cele ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cum susține recurenta.
Prin urmare, corect s-a reținut de tribunal că el a realizat un stagiu de cotizare ce depășește 20 de ani, în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran 100% în cadrul unităților miniere, situație ce-i conferă dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă în condițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere cele expuse mai sus și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, astfel încât va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 405/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat
OGIrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /25.-
Tehnored.: M/ 2 ex./25.11. 2009
Prim inst.: A și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 356/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 494/2008. Curtea de... → |
|---|
