Contestație decizie de pensionare. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 248
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile formulate de reclamantul G și pârâta Casa Județeană de Pensii N, împotriva sentinței civile nr.789 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant G, lipsă fiind acesta din urmă;
consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că recurentul Gad epus întâmpinare la dosar,după care:
Instanța, constată dosarul la primul termen de judecată, ambele recursuri fiind declarate în termen, motivate, legal scutite de plata taxei de timbru.
Consilier juridic depune întâmpinare la dosar.
Se înmânează părților prezente întâmpinările depuse la dosar.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentul G, arată că la fila 25 dosar fond există delegația de reprezentare a reclamantului, iar în încheierile de ședință a fost consemnată prezența apărătorului. La dezbaterile pe fond dosarul a fost luat fără apărător, nu s-a amânat pronunțarea și nici nu au fost reluate dezbaterile, astfel încânt nu au fost acordate cheltuielile de judecată. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii N, solicită respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat, întrucât prin acțiune nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și în mod corect nu au fost acordate aceste cheltuieli.
Cu privire la recursul declarat de Casa Județeană de Pensii N, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, respingerea contestației.
Avocat pentru reclamant, cu privire la recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii N, la fond s-a solicitat prin întâmpinare, a se constata perioada cât a lucrat contestatorul în grupa de muncă și vârsta de pensionare. După comunicarea sentinței pârâta Casa județeană de Pensii, în recurs, invocă alte motive decât cele de la fond. S-a solicitat încadrarea contestatorului în grupa I-a de muncă pentru două perioade, respectiv 1989 și 1991. Reclamantul a făcut dovada încadrării în grupa I-a de muncă cu două adeverințe, care nu au fost contestate. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 789/D din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii N, vizând Decizia nr. 31770/ 28.02.2007, și, în consecință, s-a anulat decizia contestată nr.31470/28.02.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii N și a fost obligată intimata să emită în favoarea contestatorului o decizie de pensionare cu luarea în calcul a grupei a Ia de muncă pentru perioada 27.05.1981-03.03.2000, astfel cum a fost înscrisă în carnetul de muncă seria - nr.- la nr.75.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că:
Prin decizia nr. 31770 din 28.02.2007, cererea contestatorului privind înscrierea la pensie a fost respinsă motivat de neîndeplinirea prevederilor art.41(1) din Legea nr.19/2000, intimata stabilindu-i un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani, 2 luni și 11 zile.
Însă, având în vedere adeverința nr. 69 din 05.01.2007 emisă de A și mențiunile înregistrate la poz. 75 în carnetul său de muncă, instanța a apreciat că petentul a făcut dovada că în perioada 27.05.1991 -03.03.2000 a lucrat în grupa I de muncă 8 ani, 9 luni și 6 zile, în procent de 100%.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.160 alin.5 din Legea nr.19/ 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificată și completată, instanța a apreciat că în mod nelegal intimata, la analizarea cererii petentului privind înscrierea la pensie nu a luat în considerare activitatea desfășurată de acesta în grupele superioare de muncă, așa după cum a fost înregistrată atât în carnetul său de muncă cât și în adeverința sus menționată.
În acest context, s-a apreciat că atâta timp cât actele prin care petentul face dovada încadrării în grupa I de muncă nu sunt anulate, ele nu pot rămâne fără efecte juridice, cu atât mai mult cu cât nici un text din Legea nr.19/2000 nu investește intimata cu atribuții în ceea ce privește stabilirea grupelor de muncă pentru solicitanții de drepturi de pensii sau anularea unor acte juridice emise de angajatori. în situația în care, urmare a verificărilor efectuate, intimata consideră că actele anexate cererii de pensionare sunt emise cu încălcarea legii are posibilitatea să uzeze de căile și mijloacele legale prevăzute de dreptul comun în materie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către ambele părți, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurentul reclamant a invocat ca motiv de modificare încadrabil în cazul prev. art. 304 pct.9 pr.civ.: încălcarea dreptului de apărare - în sensul strigării cauzei în lipsa apărătorului angajat -, soldat cu neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
La rândul său, recurenta pârâtă Casa Județeană de pensii N, a invocat încălcarea dispozițiilor legale, sub aspectul greșitei rețineri a perioadei cuprinse între 27.05.1991 ( și nu 1981 ) - 3.03.2000 ca fiind lucrată în grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990, în condițiile în care:
- contestatorul nu a prezentat decizia nr. 59 /18.06.1997 purtând nominalizarea sa ca persoană ce și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
- instanța nu a reținut faptul că mențiunile din carnetul de muncă referitoare la activitatea desfășurată în grupa I de muncă încalcă prevederile legale, activitatea de macaragiu neregăsindu-se în anexa Ia O rdinului 50/1990.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. constată că acestea sunt nefondate justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul reclamant, se constată că s-a invocat încălcarea dreptului la apărare sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat; însă neacordarea cheltuielilor de judecată nu a fost o consecință a strigării cauzei în lipsa avocatului angajat, ci a lipsei unei solicitări în acest sens din partea acestei părți; prin urmare instanța a procedat conform dispozițiilor art. 129 alin.6 pr.civ. în sensul că a dispus numai în limitele investirii.
În același sens sunt și dispozițiile art. 274.pr.civ. care condiționează acordarea cheltuielilor de judecată, printre altele, și de formularea cererii de acordare ( procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității procesuale ).
De asemenea, solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate surveni oricând în cursul procesului, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 132 alin.2 pr.civ.
În atare împrejurări, recursul formulat apare ca nefiind fondat, urmând a fi respins ca atare.
II. Referitor la recursul declarat de către Casa Județeană de Pensii N se constată că deși întemeiat pe motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 8,9.pr.civ. nu a fost motivat și susținut decât pe C încadrabil în dispozițiile punctului 9.
Astfel s-a susținut că dispozițiile Ordinului 50/1990 privind încadrarea activității sale în grupa I de muncă nu-i sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 27.05.1991 - 3.03.2000 întrucât contestatorul nu a prezentat decizia nr. 59/18.06.1997 purtând nominalizarea sa ca persoană ce și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă. iar mențiunile din carnetul de muncă referitoare la activitatea desfășurată în grupa I de muncă încalcă prevederile legale, activitatea de macaragiu neregăsindu-se în anexa Ia O rdinului 50/1990.
Aceste critici diferă de apărările formulate de recurentă în fața instanței de fond, instanță în fața căreia s-au invocat următoarele:
- din anexa I depusă de către angajatorul "" nu rezultă cu certitudine care sunt persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și dacă printre acestea se numără și contestatorul, respectiv care este timpul efectiv lucrat în grupa I de muncă;
- nu s-au depus tabelele nominale privind încadrarea în grupa I de muncă întocmite de subunitățile angajatorului și vizate de beneficiari;
- nu sunt menționate în carnetul de muncă al contestatorului încadrările în grupa I de muncă a activităților desfășurate ca angajat al ""
- adeverința 969/5.01.2007 emisă de "" ce atestă ca lucrată în grupa I de muncă perioada 27.05.1991-3.03.2000, cuprinde temeiuri de drept contrare.
Ori potrivit dispozițiilor art. 316 cu ref. la art. 292.pr.civ. părțile nu se pot folosi înaintea instanței de recurs de alte motive și mijloace de apărare ( care oricum existau la data investirii primei instanțe ) decât cele invocate la prima instanță; s-ar încălca altfel dreptul la apărare și la dublul grad de jurisdicție, precum și caracterul nedevolutiv al recursului - inclusiv pentru situațiile menționate de art. 304/1 pr.civ. între care se regăsește și speța dedusă judecății.
Sub aspectul încălcării dispozițiilor legale - analizat prin prisma tuturor aspectelor cauzei -, se constată că hotărârii recurată nu-i este incidentă o astfel de critică; astfel, așa cum a reținut și prima instanță, Casa Județeană de Pensii - investită cu soluționarea unei cereri de pensionare a unei persoane - nu este competentă a verifica dacă angajatorul/angajatorii a/au aplicat sau nu corect dispozițiile unui act normativ ori dacă a/au făcut corect mențiuni în carnetul de muncă al persoanei respective, ci aste ținută conform dispozițiilor art. 160 alin.5 Legea 19/2000, modif. de mențiunile din carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau din alte acte prevăzute de lege ( ce îndeplinesc condițiile prev. de art. 40 din Ordinul 340/2001 ), pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Casa județeană de Pensii nu poate sesiza din oficiu că o încadrare în grupa de muncă stabilită de unitate este nelegală, pentru că o atare interpretare ar contraveni prevederilor art. 15 din Ordinul 50/1990, conform cărora dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, această mențiune existând și în carnetul de muncă al intimatului ( poziția 75 - fl.20 verso ), precum și în adeverința nr. 69 din 5.01.2004 emisă de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acesteia.
C mult, în situația în care invocă nulitatea absolută a documentelor respective, ori a mențiunilor acestora, Casa Județeană de Pensii poate investi instanța competentă cu o cerere expresă în acest sens, judecata urmând a se purta în contradictoriu nu numai cu beneficiarul ( titularul drepturilor de asigurări sociale respective ), ci și cu emitentul, singurul în măsură a dovedi valabilitatea și corectitudinea obiectului contestării. Ori, în speța de față nu s-a formulat o astfel de cerere și nici nu s-a invocat nulitatea actelor ( așa cum s-a reținut anterior ).
Prin urmare, pentru considerentele expuse, constatând că susținerile recurentului pârât nu se confirmă ca fiind întemeiate, și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, și recursul său va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de reclamantul G și pârâta Casa Județeană de Pensii N, împotriva sentinței civile nr.789 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Respinge cererea recurentului contestator privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.04.2008, cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea ambelor recursuri și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red./ 21.03.2008
tehred.BC/ 2 ex/ 24.03.2008
CU OPINIA SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR - - -
Consider că se impunea admiterea ambelor recursuri, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru următoarele considerente:
Este de principiu că nulitățile pot fi invocate atât pe cale de acțiune ( în cauza de față cerere reconvențională), cât și pe cale de excepție ( ca apărări).
Intimata a invocat prin întâmpinare (fila 29-31 dosar) mai multe cauze de nulitate a adeverinței nr.69/05.01.2007 eliberată de angajator ( "" ) contestatorului și anume: HG456/1990 la care se face referire în adeverință nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României; Ordinul 50/1990 este generic invocat în sensul că unitatea nu a specificat concret la ce punct din anexa I la ordin se încadrează activitatea contestatorului.
Adeverința mai sus-menționată a constituit proba cea mai importantă în dovedirea cererii de chemare în judecată.
Prima instanță a refuzat în mod nejustificat să analizeze motivele de nulitate ale acestei adeverințe invocate de către pârâtă, reținând în mod eronat că atâta timp cât nu a fost anulată ea nu poate rămâne fără efecte juridice.
Conform regulii de drept conform căreia judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției prima instanță trebuia să analizeze excepțiile de nulitate invocate de intimată prin întâmpinare și să nu săvârșească un act de denegare de dreptate.
Un asemenea demers nu ar putea fi făcut pentru prima dată în recurs deoarece s-ar încălca părților un drept efectiv și concret și anume dreptul de a le fi examinate apărările de către instanța în fața căreia acestea au fost pentru prima dată invocate și dreptul la două grade de jurisdicție.
În aceste condiții se poate concluziona că prima instanță nu a analizat cu adevărat fondul cauzei,deoarece dezlegarea în drept pe care trebuia să o dea excepțiilor invocate de intimată era hotărâtoare pentru soluționarea cererii de chemare în judecată.
Întrucât există o strânsă legătură între recursul contestatorului și recursul intimatei se impune ca și acesta să fie admis pentru aceleași considerente fără însă ca instanța de recurs să mai analizeze pe fond motivele acestuia de recurs.
Văzând și dispozițiile art.312 pct.3 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR
Red.-
Tehnored.- 2 ex.
04/08.04.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 51/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 7048/2009. Curtea... → |
|---|
