Contestație decizie de sancționare. Decizia 7048/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5574/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7048/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți CASA DE CULTURĂ A B și MINISTERUL T ȘI SPORTULUI împotriva sentinței civile nr.1607/26.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37612/3/As/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reucurenta-pârâtă Casa de Cultură a Bp rin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul T și Sportului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 26.11.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentei-pârâte, prin avocat, o copie a întâmpinării.
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte formulează cerere de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Intimatul-reclamant, prin avocat, se opune admiterii cererii de amânare.
Instanța constată că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului procedural, motiv pentru care respinge cererea de amânare pentru motivul invocat.
Intimatul-reclamant, prin avocat, invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul T și Sportului.
Curtea respinge excepția tardivității, constatând recursul declarat cu respectarea termenului de 10 zile, calculat pe zile libere, în raport de data comunicării hotărârii 29.05.2009 și data înregistrării recursului, 09.06.2009.
Părțile, reprezentante, arată că nu au alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de invocat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei de Cultură a și respingerea contestației, ca neîntemeiată. Arată că întreg probatoriul administrat a revelat că cererea formulată are ca obiect anularea unei decizii emise de către și nu de către Casa de Cultură a.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației, pe considerentul că intimatul-reclamant a refuzat să achite anumite facturi restante, fapt ce a produs perturbări în activitate, a aprobat cererea de concediu a celor doi angajați, a încălcat prevederile articolului 10 alin.2 din Legea nr.82/1991 a contabilității, privind încadrarea fără studii superioare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă. Arată că în mod corect instanța de fond a argumentat justificat în temeiul art.282 Codul muncii că în speță are calitate procesuala pasiva și Casa de Cultură a.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, susține că recurenta-pârâtă Casa de Cultură a nu critică în concret hotărârea, ci reia schematic susținerea recurentului-pârât, astfel că devin incidente dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, în sensul că recursul nu este motivat. Solicită obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.-/2009, pe care o depune la dosar.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul T și Sportului.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.1607/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul impotriva paratilor Ministerul T si Sportului pentru Autoritatea Națională pentru Tineret si Casa de Cultura a, s-a dispus anularea ordinului nr. 1832/27.08.2008 emis de Autoritatea Nationala pentru Tineret, obligarea paratilor la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului de munca, 27.08.2008-19.09.2008, anularea ordinului nr. 1869/19.09.2008 emis de Autoritatea Nationala pentru Tineret, obligarea paratilor la plata catre contestator a diferentelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite functiei de director si cele platite ca urmare a aplicarii sanctiunii disciplinare a retrogradarii din functie. Prin aceeasi sentinta s-a respins cererea reclamantului privind daunele morale si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa de Cultura a.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa de Cultura a B a fost apreciata ca fiind neintemeiata, cu motivarea ca in litigiile avand ca obiect solutionarea unor conflicte de drepturi poate avea calitate de parata in cererea avand ca obiect plata unor despagubiri aferente perioadei de suspendare a contractului individual de munca si repunerea in situatia anterioara emiterii unei decizii de sanctionare disciplinara, pentru plata diferentelor salariale, atat unitatea angajatoare titulara a obligatiei corelative dreptului pretins de reclamant, cat si alte persoane daca au aceasta vocatie in temeiul unor legi speciale sau al codului d e procedura civila sau daca sunt titulare ale unui drept sau a unei obligatii in temeiul codului muncii, fata de dispozitiile art. 282 din codul muncii referitoare la persoanele fizice sau juridice care pot fi parti in conflictele de munca.
Cum textul art. 282 din codul muncii prevede ca alte persoane fizice sau juridice pot fi parti in conflictele de munca daca au aceasta vocatie in temeiul unor legi speciale sau al codului d e procedura civila sau daca sunt titulare ale unui drept sau a unei obligatii in temeiul codului muncii, Tribunalul a constatat ca parata chemata in judecata este titulara obligatiei corelative in raportul juridic dedus judecatii, intrucat, desi este real ca angajator in cazul dat este Autoritatea Nationala pentru Tineret, functia contestatorului este aceea de Director al paratei Casa de Cultura a B, astfel incat cererea de reintegrare in functia anterior detinuta pe durata in care si-a produs efectele decizia de retrogradare, cat si plata despagubirilor solicitate de reclamant revine unitatii la care reclamantul isi desfasoara activitatea, astfel incat, fata de aceste cereri ale reclamantului, parata Casa de Cultura a B are calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, prima instanta a aratat ca ecizia de sanctionare disciplinara este nelegala, fiind nula absolut.
Conform prevederilor art. 268 alin. 1 din codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Cele doua termene prevazute de art. 268 alin. 1 din Codul muncii. sunt termene de prescriptie extinctiva. n privinta termenului de 30 de zile, acesta curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii. Tribunalul a aratat ca sanctiunea disciplinara a fost aplicata cu depasirea termenului de 30 de zile. Prin urmare, cu privire la modul de calcul, cauzele de intrerupere, suspendare si de repunere in termen sunt aplicabile prevederile decretului nr. 167/1958 si ale codului civil, privind prescriptia extinctiva.
Fiind vorba de un termen de drept substantial pentru calcularea implinirii acestuia se foloseste sistemul intermediar de calcul prevazut de art. 1886-1889 cod civil - termenul de prescriptie extinctiva stabilit pe zile calculandu-se pe zile, iar nu pe ore, astfel incat nu intra in calcul ziua inceperii curgerii termenului si intra in calcul ziua in care termenul se implineste.
In acest context nu se aplica regulile de calcul al termenului de prescriptie prin aplicarea reglementarii inscrise in art. 100 alin. 1 din codul d e procedura civila, respectiv a sistemului de calcul pe zile libere, intrucat, pentru termenul de prescriptie stabilit pe zile exista o alta regula speciala, respectiv cea inscrisa in art. 1887 si art. 1889 din codul civil, astfel incat, prevederea inscrisa la art. 100 alin. 1 din codul d e procedura civila nu s-ar putea aplica decat in completare, pentru acele termene ce nu au prevazute reguli proprii de calcul.
Termenele de prescriptie prevazute de art. 268 alin. 1 din codul muncii constituie o garantie indispensabila derularii raporturilor de munca atat pentru angajat cat i pentru eel ce angajeaza.
In speta, in chiar ordinul de sanctionare disciplinara se mentioneaza faptul ca reprezentantul legal al institutiei intimate a luat cunostinta de savarsirea faptelor cel mai tarziu la data de 19.08.2008, data la care a emis Ordinul nr. 1826/19.08.2008 al Presedintelui de constituire a Comisiei de cercetare disciplinara.
In acest context, este neindoielnic aspectul ca pentru faptele imputate contestatorului, persoana in drept sa aplice sanctiunea disciplinara a luat cunostinta de aceste fapte cel mai tarziu la data de 19.08.2008, cand a si dispus efectuarea cercetarii disciplinare. Angajatorul are obligatia ca dupa acest moment sa comunice actele si sa efectueze lucrarile cercetarii disciplinare cu incadrarea in termenul de prescriptie de 30 de zile, angajatorul neputandu-se prevala de propriile proceduri interne de functionare a comisiei de cercetare disciplinara, de transmitere si inregistrare a actelor pentru a putea justifica depasirea termenului prevazut de lege, intarzierea efectuarii cercetarii disciplinare, transmiterii sau inregistrarii ori luarii la cunostinta despre existenta unor sesizari, note, declaratii, etc. scrise si inregistrate, purtand data certa, fiindu-i in totalitate imputabila. In consecinta, tribunalul a considerat ca aplicarea sanctiunii pentru fapte luate la cunostinta in data de 19.08.2008, la data de 19.09.2008, apare ca fiind facuta peste termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, respectiv in cea de-a 31 zi, cu incalcarea prevederilor art. 268 alin. 1 din codul muncii, ceea ce confera aspect nelegal sanctiunii disciplinare, sanctiunea aplicarii prescriptiei extinctive neputand fi evitata decat in situatia in care intervine vreuna din cauzele de intrerupere sau suspendare expres si limitativ prevazute de lege.
A mai aratat tribunalul ca suspendarea contractului de munca are consecinte in privinta efectelor principale ale acestuia, prestarea muncii si plata salariului nu si asupra termenului de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare care, in nici un caz nu poate depasi 30 de zile calendaristice de la data declansarii procedurii disciplinare, atunci cand aceasta corespunde cu data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, cauzele de suspendare a cursului prescriptiei extinctive fiind in toate cazurile exprese si fiind limitativ prevazute de lege neputand fi extinse prin analogie.
In orice caz prescriptia nu se poate suspenda cand actul de suspendare provine de la partea in defavoarea careia curge prescriptia, respectiv atunci cand suspendarea contractului individual de munca al salariatului intervine prin actul unilateral al angajatorului, iar nu de drept, in temeiul legii, in caz contrar s-ar lasa la indemana angajatorului posibilitatea de a suspenda termenul de prescriptie prin actul sau unilateral de vointa, in conditiile in care cazurile de suspendare a cursului prescriptiei nu sunt lasate la indemana partilor.
In legatura cu respectarea dreptului la aparare insa sub aspectul conditiilor de forma, Tribunalul constata ca decizia contestata nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, aceste mentiuni urmand a fi prevazute in mod obligatoriu in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute a acesteia (art. 268 alin. 2 litera c din codul muncii ).
Or, ordinul contestat nu cuprinde mentiunea referitoare la inlaturarea apararilor formulate de salariat, ce se regasesc in procesul verbal incheiat cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile din data de 03.09.2008, aflat la filele 16-28 din dosar. Ansaiatorul nu a facut referire in cuprinsul deciziei de sanctionare la niciuna din aceste aparari si cu atat mai mult nu le-a indepartat motivat.
Cu alte cuvinte, simpla luare a unei declaratii salariatului anterioara emiterii deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al acestuia nu ar avea niciun sens daca angajatorul nu ar trebui sa-l asculte pe salariat cu privire la toate motivatiile si probele aduse de acesta, fiind oblisat fie sa cont de apararile salariatului, fie sa le indeparteze motivat, neputand insa in niciun caz sa le ignore.
Este irelevanta fata de caracterul de ordine publica al mentiunilor obligatorii, prevazute sub sanctiunea nulitatii actului, o eventuala retinere a acestor motive in cuprinsul altor acte, cerinta legii fiind aceea ca aceste motive sa se regaseasca in chiar cuprinsul actului de sanctionare disciplinara, iar dezvoltarea acestora in cuprinsul ntampinarii formulate in fata instantei nu numai ca nu satisface exigenta legii si nu echivaleaza cu motivarea deciziei sub acest aspect, dar si contravine prevederilor art. 77 din codul muncii, in conformitate cu care, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt decat cele precizate in decizia de concediere.
Avand in vedere concluzia la care a ajuns cu privire la nelegalitatea deciziei pentru incalcarea conditiilor de fond si de forma a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea absoluta, Tribunalul a constatat ca nu se mai impune analizarea temeiniciei masurii, dat fiind ca analiza conditiilor de legalitate prevaleaza asupra temeiniciei deciziei, fata de efectele pe care le atrage asupra acesteia, nerespectarea conditiilor de ordine publica prevazute de art. 268 alin. 1 i alin. 2 din codul muncii, intrucat nu exista posibilitatea legala a mentinerii deciziei de concediere nelegala chiar si in conditiile in care s-ar putea dovedi temeinicia masurii referitor la aceste abateri.
Cu toate acestea, Tribunalul a retinut ca decizia de sanctionare disciplinara a contestatorului este deopotriva netemeinica pentru urmatoarele argumente:
In speta nu sunt intrunite conditiile impuse de art.263 alin.2 din Codul Muncii, pentru antrenarea raspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv: nu exista fapta ilicita.
In ceea ce priveste prima fapta ce i se imputa salariatului, respectiv neachitarea ratelor de leasing dupa data de 21 iulie 2008, cu consecinta achitarii de penalitati de intarziere si a taxei de recuperare, cu consecinta prejudicierii patrimoniului, Tribunalul retine ca reintegrarea contestatorului s-a efectuat din punct de vedere formal prin Ordinul nr. 1725/6.06.2008 al Presedintelui, insa acest ordin a fost precedat de emiterea in aceeasi zi a Ordinului nr. 1727/6.06.2008, prin care Autoritatea Nationala pentru Tineret a dispus detasarea acestuia, pe o perioada de 2 luni, incepand cu data de 9.06.2008, la directia judeteana pentru Tineret
Acest Ordin de detasare a fost revocat abia la data de 24.06.2008, revocare ce a fost adusa la cunostinta salariatului abia la data de 26.06.2008, astfel cum rezulta din inscrisul depus la fila 377 din dosar.
Tot astfel, Tribunalul a constatat ca preluarea postului in care a fost reintegrat a avut loc mult ulterior, respectiv la data de 30 iunie 2008, cand fostul director i-a predat pe baza de proces verbal cu nr. 698/30.06.2009 cheile institutiei, stampilele si unele documente oficiale ale institutiei.
Predarea documentatiilor financiar contabile a institutiei a avut loc abia in data de 24 iulie 2008 conform procesului verbal 810/24.07.2008. La acelasi moment a fost informat de obligatiile financiare ale institutiei rezultate din contracte, inclusiv despre contractul de leasing derulat prin banca finantatoare BCR. Contestatorul a fost in imposibilitate
obiectiva de a-si desfasura atributiile specifice postului ocupat, imposibilitate generata chiar de catre angajator, astfel incat, se retine ca, desi contestatorul a solicitat tuturor angajatilor rapoarte de activitate, pentru a lua la cunostinta de activitatea institutiei, de actele si
indatoririle acesteia, de situatia financiar - contabila, fixand termene de maxim 1 saptamana pentru a prezenta situatia, totusi, data fiind situatia neclara a postului sau, demersurile contestatorului au ramas fara nici un rezultat.
In aceste conditii, pana la data de 24 iulie 2004 revenea persoanei care exercita in fapt atributiile postului de director sarcina de a lua toate masurile ce se impuneau pentru achitarea facturilor aferente lunilor aprilie, mai, iunie si iulie 2008, facturi ce erau deja scadente la data reintegrarii efective, cu atat mai mult cu cat facturile aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2008 erau scadente anterioare ordinului de reintegrare din data de 6 iunie 2008, aceste facturi erau deja restante la data reintegrarii contestatorului iar cauza rezilierii era deja nascuta la acea data (antecontractul se rezilia unilateral de banca, in conditiile in care o singura plata restanta depasea 30 de zile de la scadenta).
Tribunalul a constatat de asemenea ca, desi i se imputa prin ordinul contestat salariatului un prejudiciu constand in rezilierea contractului de leasing, in realitate o asemenea reziliere nu s-a mai produs si datorita demersurilor dovedite efectuate de acesta pana la data suspendarii sale din functie.
Cu privire la pretinsa incalcare a fisei postului si regulamentului, in legatura cu aprobarea a doua cereri de concediu in data de 28.07.2008, fapt care a avut drept consecinta neasigurarea permanentei in departamentul financiar contabil, Tribunalul a retinut ca actiunea de aprobare a unei cereri de concediu de odihna, in conditiile in care planificarea individuala sau colectiva a efectuarii concediului, realizata in temeiul prevederilor art. 143 din codul muncii nu a fost facuta de reclamant, carea fost reintegrat formal la data de 06.06.2008, iar programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator, nu poate reprezenta prin ea insasi o "fapta ilicita" ci, din contra, este un act in masura a raspunde dreptului la concediu de odihna pe anul in curs, a acelor angajati, salariatii avand in principal dreptul de a-si efectua concediul de odihna in perioada in care au fost programati.
Or, situatia a fost creata de motive obiective, care nu au fost generate si nici nu au putut fi gestionate de contestator, care a preluat o planificare deja existenta. In aceste conditii, in lipsa unor consecinte prejudiciabile relevate in actul de sanctionare si dovedite de intimata, aprobarea unor cereri de plecare in concediul de odihna programat nu reprezinta un fapt ilicit de natura a atrage sanctionarea disciplinara a salariatului.
Cu privire la "numirea in functia de contabil sef a domnului -, acesta neavand studii superioare", Tribunalul a considerat ca nu sunt indeplinite cerintele tragerii la raspundere pentru urmatoarele argumente:
In ceea ce priveste savarsirea unei fapte ilicite, cu intentie sau din culpa, neglijenta, aceasta nu exista, in conditiile in care, vacantarea functiei de contabil sef a fost adusa la cunostinta institutiei in luna martie 2008, imprejurare in care, pana la data de 1.07.2008 se puteau organiza concursuri pentru ocuparea acestui post.
Cum salariatului i-a fost adusa la cunostinta in data de 4 iulie 2008 aceasta imprejurarea, a intreprins de urgenta masurile care se impun pentru a scoate la concurs acest post.
Pentru perioada determinata scursa intre data de 4 iulie 2008 si pana la ocuparea postului prin concurs, l-a numit in functie pe unul din subalterni, aratandu-se ca numirea se face pe durata determinata.
Or, numirea temporara pe acest post a unei persoane cu experienta de 20 de ani si angajatul unitatii de 20 de ani, absolvent fara licenta a facultatii de profil, pana la ocuparea postului prin concurs, a fost facuta datorita starii de necesitate in care se afla unitatea, dat fiind faptul ca din luna martie nu s-a luat nici o masura pentru a se scoate postul la concurs.
Mai mult, angajatorul nu a relevat in cuprinsul ordinului contestat vreo consecinta prejudiciabila a acestei numiri, iar fapta nu a fost savarsita cu vinovatie.
Concluzionand, in realitate, sanctionarea disciplinara a contestatorului s-a facut pentru fapte care fie nu exista, fie nu au fost savarsite de salariat, fie nu se incadreaza in definitia abaterii disciplinare si in conditiile in care premisele savarsirii acestora au fost create chiar de catre angajator, astfel incat sanctiunea disciplinara astfel aplicata este nelegala.
Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita anularea ordinului 1832/27.08.2008, emis de intimata, de suspendare a contractului individual de munca al contestatorului, Tribunalul a constatat, fata de admiterea contestatiei si anularea ordinului de sanctionare disciplinara, pentru o deplina restabilire a situatiei anterioare contestatorul trebuie repus in drepturi pe postul de director atat pe perioada in care si-a produs efectele decizia de sanctionare disciplinara, cat si pe perioada suspendarii contractului individual de munca pe perioada cercetarii disciplinare prealabile, intrucat suntem in ipoteza in care,s-a constatat nevinovatia salariatului".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata Casa de Cultura a si Ministerul T si Sportului pentru Autoritatea Națională pentru Tineret.
Paratul Ministerul T si Sportului pentru Autoritatea Națională pentru Tineret a criticat hotararea sub urmatoarele aspecte:
Instanta a raportat momentul luarii la cunostinta de aceste abateri la data de 19.08.2008, data la care institutia recurenta a dispus efectuarea cercetarii disciplinare prin Ordinul nr.1826/19.08.2008. Modul de calcul prezentat de instanta este gresit, intrucat disp. rt.268 alin.l se coroboreaza cu dispozitiile art. 291 din Codul Muncii, conform caruia "dispozitiile prezentului titlu (Titlul XI din care face parte si Capitolul II) se completeaza cu prevederile Codului d e procedura civila".
Astfel, potrivit art. 101 alin.l din Codul d e procedura civila "termenele se inteleg pe zile libere, neintrand la socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul." Asadar calculul termenlor se face potrivit Codului d e procedura civila, chiar daca termenul de 30 de zile este un termen stabilit de o lege speciala, in speta Legea nr.53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare. Considera ca ziua de implinire a termenului de 30 de zile este data de 19.09.2008, exact data la care a fost emis Ordinul nr. 1869/19.09.2008, drept pentru care solutia instantei de fond este neintemeiata sub acest aspect.
Referitor la al doilea motiv de nulitate pe care instanta de fond l-a enuntat in cuprinsul sentintei civile atacate, si anume acela ca dispozitia de sanctionare nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare, recurenta parata a facut urmatoarele precizari:
La punctul 4 din Ordinul nr. 1869/19.09.2008 se specifica foarte clar motivele pentru care apararile domnului au fost inlaturate, si anume ca acestea sunt contrazise de documentele care au stat la baza cercetarii disciplinare, documente semnate chiar de catre salariat, precum si faptul ca necunoasterea unor situatii de fapt invocate in aparari de catre domnul, se datoreaza culpei salariatului.
In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat de instanta de fond potrivit caruia nu sunt indeplinite conditiile raspunderii disciplinare ale salariatului, recurenta sustine ca nstanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca domnul a fost reintegrat din punct de vedere formal in functia de director prin Ordinul nr. 1725/06.06.2008, intrucat, asa cum am rezulta din probele depuse la dosar, domnul si- exercitat toate prerogativele conferite de functia de director, a scos posturile vacante la concurs, a solicitat situatii si rapoarte de activitate, reprezentat institutia in rapoartele cu tertii.
Mentioneaza recurenta faptul ca domnului i s-a acordat tot sprijinul in indeplinirea atributiilor de director, fapt necontestat de catre acesta, neintelegerile si conflictele pe care acesta le mentioneaza in actiunea domniei sale fiind intre dansul si salariatii Casei de Cultura a, institutie care avea personalitate juridica si se afla in subordinea fostei Autoritati Nationale pentru Tineret. Referitor la situatia neclara a postului detinut de domnul, fapt sustinut de instanta de fond, mentioneaza faptul ca domnul nu se afla intr-o astfel de situatie, aspectul privitor la detasarea domniei sale neavand nici o relevanta in acest caz. Mai mult decat atat, aceasta pretinsa "situatie neclara" a postului nu justifica in nici un fel neglijarea cu buna stiinta a indatoririlor de serviciu si nici nu inlatura raspunderea pentru faptele savarsite in legatura cu serviciul. Institutia recurenta a aratat in apararile formulate la fond si a demonstrat prin inscrisuri faptul ca detasarea domnului a avut motive intemeiate, reaua credinta de care se face vorbire la adresa institutiei fiind inlaturata chiar prin revocarea ordinului de detasare, in urma refuzului motivat al domnului, asa cum prevad dispozitiile Codului Muncii.
Cu privire la prejudiciul creat institutiei recurente prin faptele savarsite de domnul, considera ca acesta exista, dovada sunt ordinele de plata pentru achitarea penalitatilor de intarziere care dateaza din 03.09.2008, data la care domnul era suspendat din functie. Desi sumele aferente achitarii acestor penalizari au fost virate in conturile institutiei in data de 21.07.2008, acestea au fost achitate de abia in luna septembrie de catre succesorul pe post al domnului si la interventia fostei conduceri a Autoritatii Nationale pentru Tineret. Contractul dintre institutia reprezentata de domnul si BCR Leasing a fost la un pas de a fi reziliat din motive imputabile primei parti pentru neplata la timp a ratelor lunare si a penalitatilor aferente acestora.emiterea materiala a contractului de leasing cu BCR Leasing a avut loc in data de 23.07.2008, iar la data de 25.07.2008 prin adresa nr.819 directorul administrativ i-a comunicat domnului necesitatea efectuarii platilor restante catre societatea de leasing si l-a instiintat despre existenta fondurilor necesare efectuarii platilor.
Asa cum rezulta si din documentele depuse ca probe in dosarul de fond, in realitate domnul avea cunostinta despre existenta acestui contract precum si despre situatia platilor aferente acestuia inca din data de 14.07.2008, dovada sunt adresele nr.778 si, respectiv, 786.
Instanta de fond a retinut ca data la care s-a facut transferul responsabilitatilor de la fostul director catre domnul, este data semnarii procesului verbal din data de 24.07.2008, cand s-a facut predarea documentelor financiar-contabile ale institutiei. In opinia recurentei, transferul de responsabilitati catre domnul s-a realizat in data de 30.06.2008, data la care s-a semnat procesul verbal prin care i s-au inmanat cheile, stampilele si alte documente oficiale ale institutiei. Oricum, domnul, independent de procesele verbale incheiate, cunostea situatia contractului de leasing cu BCR inca din data de 14.07.2008, fapt dovedit cu acte la dosar.
Instanta sustine ca domnul a fost reintegrat in functie in data de 30.06.2008, iar acordarea concediilor de odihna s-a facut ca urmare a planificarii acestora de la inceputul anului (fapt nedovedit in instanta), astfel ca intimatul-reclamant nu putea refuza dreptul la concediu al salariatilor. Considera recurenta ca in situatia in care se afla institutia la momentul respectiv, hotararea de aprobare a acestor concedii a fost facuta cu incalcarea regulamentului intern al institutiei, precum si a altor acte normative, avand in vedere ca departamentul din care faceau parte salariatii era de maxima importanta in desfasurarea activitatii institutiei. Intimatul putea refuza motivat aprobarea concediilor, sau putea sa aprobe una dintre cereri, astfel incat sa asigure buna desfasurare a activitatii. Mai recizeaza p. faptul ca in perioada 04.08.2O08- 11.08.2O08 activitatea compartimentului financiar-contabil a fost paralizata, niciun salariat din cadrul acestuia nefiind prezent la serviciu. Considera ca, referitor la acest aspect, sentinta instantei de fond este neintemeiata.
Mai sustine recurenta ca instanta de fond a considerat ca nu exista fapta ilicita nici in ceea ce priveste numirea unei persoane fara studii superioare intr-o functie unde conditia esentiala este ca acea persoana care ocupa respectivul post sa aiba studii superioare. Considera ca aceasta sustinere este netemeinica si nelegala intrucat contravine dispozitiilor Legii nr.82/1991, republicata (art. 10 alin.2), precum si Ordinului Ministerului Finatelor Publice nr. 522/2003. Invedereaza faptul ca postul de contabil sef s-a vacantat in data de 01.07.2008, despre acest fapt domnul fiind instiintat prin adresa nr.750/10.07.2008. In perioada dintre 01.07.2008 si 10.07.2008, postul de contabil sef nu a fost ocupat de nici o persoana. Cu data de 17.07.2008, domnul l-a numit pe domnul - in functia de contabil sef prin Decizia nr.43/11.07.2008, persoana care avea in fisa postului atributii de exercitare a controlului financiar preventiv, fapt ce contravine punctului 4.2 din Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv.
Parata Casa de Cultura aac riticat hotararea recurata sub urmatoarele aspecte:
Atat in doctrina, cat si in literatura de specialitate, este unanim admis ca in aceasta materie calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Dupa cum se poate lesne remarca, analizand actele si lucrarile dosarului, recurenta nu a participat in nici un fel la masurile disciplinare exercitate mpotriva contestatorului, nefiind implicata in conflictul juridic care il opune pe acesta -ului.
Mai mult, astfel cum intreg probatoriul administrat in cauza a relevat, constestatia formulata are ca obiect anularea unei decizii emise de catre, prin urmare aceasta institutie este cea obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Pe cale de consecinta, instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Casei de Cultura a. Procedand de o maniera contrara, aceasta a pus intr-o lumina indoielnica legalitatea sentintei recurate.
Pe fondul cauzei, recurenta parata arata ca pentru sanctionarea disciplinara a contestatorului, au existat indicii solide in sensul aplicarii acestei masuri, existand o serie de deficiente in ceea ce priveste achitarea platilor restante pentru diverse obligatii pecuniare pe care le avea recurenta fata de anumiti creditori, fapt de natura a prejudicia interesele institutiei.
Mai mult, prin aprobarea cererilor de concediu a doi dintre salariatii institutiei, incadrati in compartimentul financiar contabil, contestatorul a incalcat prevederile art.22 lit d din regulamentul de organizare si functionare a caselor de cultura ale studentilor, in sensul in care pe perioada cuprinsa intre 04.08.2008 si 11.08.2008, activitatea departamentului respectiv a fost serioas perturbata.
In plus, numirea domnului - in functia de contabil sef al institutiei, in pofida faptului ca acesta nu indeplinea conditiile legale necesare ocuparii unei asemenea functii, reprezinta si o abatere disciplinara, intrucat numirea in sine contravine dispozitiilor art.10 alin 2 din Legea nr.82/1991 a contabilitatii.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Recursul declarat de Ministerul T si Sportului pentru Autoritatea Națională pentru Tineret este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale privind prescriptia dreptului angajatorului de aplicare a sanctiunii disciplinare. Atat recurentul parat, cat si instanta de fond, indica drept moment al luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare data de 19.08.2008. Prima instanta considera ca termenul de prescriptie de 30 de zile s-a implinit la data de 18.09.2008, iar ordinul contestat emis la data de 19.09.2009 este nelegal, in timp ce recurentul parat sustine ca termenul s-ar fi implinit la sfarsitul zilei de 19.09.2009, astfel ca ordinul a fost emis in ultima zi a termenului de prescriptie.
Instanta de fond este cea care a aplicat corect dispozitiile legale, intrucat termenul de prescriptie de 30 de zile este un termen de drept substantial (nu de drept procedural) si, in consecinta, ii este aplicabil modul de calcul reglementat de Decretul nr. 167/1958 si de Codul civil, respectiv sistemul intermediar, conform caruia ziua in care prescriptia incepe nu intra in calcul (art. 1887 Cod civil), dar intra in calcul ziua in care se implineste termenul. Art. 1889 Cod civil prevede ca "prescriptia nu se socoteste castigata decat dupa implinirea celei dupa urma zile a termenului definit prin lege".
Curtea va inlatura sustinerile recurentului, conform carora termenul de 30 de zile s-ar calcula pe zile libere, conform Codului d e procedura civilac, intrucat calculul corect este cel expus de catre instanta de fond. Codul d e procedura civila se aplica numai in cazul termenelor substantiale stabilite pe ani si luni. Calculul pe zile libere prevazut de art. 101 alin. 1.Proc.civ. este aplicabil exclusiv termenelor de procedura stabilite pe zile, nu si termenelor de drept substantial, cum este cel in speta.
Recurentul parat invoca in sprijinul opiniei pe care o sustine prevederile art. 291 din codul muncii, conform carora "dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Codului d e procedura civila" si arata ca art.268 alin. 1 face parte din titlul la care se refera art. 291 Codul muncii. Sustinerea este eronata, intrucat art. 291 din codul muncii este situat in Titlul XII intitulat "Jurisdictia muncii", care cuprinde exclusiv norme de procedura (art. 281-art. 291), iar art. 268 nu are nicio legatura cu jurisdictia muncii.
In consecinta, sanctiunea disciplinara a fost aplicata cu depasirea termenului de prescriptie de 30 de zile prevazut de lege, ceea ce atrage nulitatea ordinului contestat, cu toate consecintele derivate, astfel cum in mod corect a apreciat instanta de fond.
Avand in vedere aceasta solutie si imprejurarea ca examinarea legalitatii ordinului de sanctionare disciplinara primeaza fata de analiza temeiniciei acestuia, Curtea nu va mai analiza motivele de recurs care vizeaza temeinicia ordinului contestat, o astfel de analiza fiind de prisos.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul T si Sportului pentru Autoritatea Națională pentru Tineret, ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul declarat de CASA DE CULTURĂ A B, acesta este fondat, urmand a fi admis, intrucat este incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 ct. 9.proc.civ. respectiv aplicarea gresita a legii de catre prima instanta.
Prima instanta a apreciat in mod gresit ca aceasta parata ar avea calitate procesuala pasiva. Dupa cum rezulta din intreg probatoriul administrat in cauza, recurenta parata nu este persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii si nu are legitimare procesuala.
Astfel, insusi ordinul a carui anulare s-a solicitat a fost emis de catre Autoritatea Națională pentru Tineret, si nu de catre Casa de Cultură a B, astfel ca aceasta din urma nu poate sta in judecata si nu poate face aparari vizand acte care emana de la alte institutii.
Totodata, intimatul reclamant a mai solicitat obligarea la plata drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare abuziva a contractului individual de munca. Or, obligatia de plata a acestor drepturi salariale incumba Autoritatii Naționale pentru Tineret, aceasta fiind singura parata care are calitate procesuala pasiva.
In consecinta, Curtea va modifica hotararea sub acest aspect, in baza art. 312.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. in sensul ca va admite exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Cultură a și va respinge, în consecință, acțiunea formulată împotriva acestei pârâte, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274.proc.civ. recurentul parat Ministerul T si Sportului urmand a fi obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentand onorariu avocat conform chitantei nr. -/26.11.2009, aflata la fila 30 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta CASA DE CULTURĂ A, cu sediul în B, Calea nr.61, sector 1 și cu sediul ales la ", ȘI ASOCIAȚII" cu sediul înB,--8, Houseîmpotriva sentinței civile nr.1607/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat înB,-,.1,.8, sector 6și intimatul-pârât MINISTERUL T ȘI SPORTULUI pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU TINERET cu sediul în B, sector 2,-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Cultură a și respinge în consecință acțiunea formulată împotriva acestei pârâte.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI cu sediul înB,-, sector 2, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
5 Ex./07.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 248/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 946/2009. Curtea de... → |
|---|
