Contestație decizie de pensionare. Decizia 449/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1004/C/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea dispune rectificarea încheierii de ședință din 05.05.2008 în sensul că motivul de ordine publică care vizează neanalizarea motivelor de nulitate a adeverinței nr. 85/2005 nu este invocat din oficiu ci de recurentă prin cererea de recurs. Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța consideră recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1004/D din 6.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr. 3004/C/2005 ( nr. nou - ), s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii N, vizând Decizia nr. 51965/ 31.10.2005, și, în consecință, s-a anulat respectiva decizie dispunându-se emiterea alteia noi cu luarea în considerare a adeverinței nr. 85/2000 emisă de "" A; totodată s-a respins ca nefondată cererea reconvențională și a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii N la cheltuieli de judecată către contestator.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că, contestatorul a solicitat să-i fie reanalizată cererea de pensie cu luarea în considerare a perioadei lucrate în grupa I de muncă, menționată în adeverința nr.85/06.01.2000 emisă de SC -, în acest mod îndeplinind stagiul de cotizare și beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare.
Astfel, la stabilirea stagiului aferent grupei I de muncă, CJP N nu a avut în vedere și perioada cât contestatorul a lucrat ca și contabil, planificator, contabil-șef,revizor contabil etc. la Secțiile Textil IV- din cadrul SC -, această perioadă fiind luată în calcul doar ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă.
Din analiza coroborată a actelor dosarului, instanța a constatat că, în fapt, în carnetul de muncă al contestatorului nu este făcută nici mențiune că perioada cuprinsă în adeverința emisă ulterior se încadrează în grupă de muncă.
Însă, potrivit disp. art.160(1) din Legea 19/2000,dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau alte acte prevăzute de lege. Așadar, CJP N nu are nici un atribut în stabilirea grupei de muncă, cum eronat a procedat, schimbând în cazul contestatorului grupa I de muncă, confirmată prin adeverința nr.85/2000, cu grupa a II-a, după o apreciere subiectivă, lipsită de temei juridic și fără a avea competență în acest sens. Nici un text din Legea 19/2000 nu investește această instituție cu atribuții în ceea ce privește stabilirea grupei de muncă pentru solicitanții de drepturi de pensie și nici nu poate anula efectele juridice ale actelor emise de angajator.
Pe de altă parte, nu s-a putut reține nici susținerea intimatei cu privire la faptul că funcțiile îndeplinite de petent nu se încadrează în grupa I de muncă, atâta timp cât mențiunile din carnetul de muncă și adeverința eliberată de unitatea angajatoare indică locul unde acesta și-a desfășurat activitatea, respectiv în cadrul secțiilor încadrate ca atare în grupă superioară de muncă, conform Tabelului depus la dosar de SC -.
În consecință, contestația a fost admisă, decizia de respingere nr.51965/31.10.2005 emisă de intimată anulată, cu obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a anilor lucrați în grupa I de muncă, conform adeverinței nr. 85 din 06.01.2005, emisă de SC -, iar cererea reconvențională formulată de intimata-reclamantă CJP N în contradictoriu cu pârâtul-contestator și pârâta SC - respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii N, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurenta pârâtă Casa Județeană de pensii Nai nvocat ca motive de modificare încadrabile în cazurile prev. art. 304 pct.7, 9 Cod procedură civilă următoarele:
- hotărârea încalcă dispozițiile legale; astfel, s-a confundat locul de muncă și activitățile ce se încadrează în Anexa 1 .50/1990 cu locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea contestatorul;
- hotărârea nu motivează de ce nu s-au reținut criticile vizând locurile de muncă menționate în adeverința 85/2000, deși s-a arătat că nu s-au contestat prev. art. 1 pct.15 din Anexa 1 HG559/1990, ci faptul că activitatea contestatorului - constând în deplasarea prin secțiile unde locurile de muncă erau încadrate în grupa I - se încadra în grupa I conform textului normativ respectiv; de asemenea s-a susținut că acestuia pentru perioada 7.03.1972-15.04.1987 i se aplicau disp. art. 2 ale HG559/1990.
- sub aspectul situației reflectate de mențiunile din carnetul de muncă, motivarea este greșită în sensul că indică o încadrare a locului de muncă într-o grupă superioară, din moment ce real indică tocmai că respectiva activitate și categoria profesională nu se înscriu nici în prev. art. 1 pct. 15 din Anexa 1 HG559/1990 și nici în Tabelul de încadrare a personalului emis de la 29.06.1990.
Legal citate părțile nu s-au prezentat; intimatul contestator a formulat întâmpinare ( fl. 14 ) solicitând respingerea recursului pentru aceleași motive reținute de prima instanță.
Din oficiu, instanța de recurs a solicitat angajatorului " "- o copie după referatul de expertizare nr- al I și Institutul de și Sănătate Publică I menționat în tabelul de încadrare a personalului în grupe de muncă nr. 2347/22.06.1990, înscrisuri comunicate cu adresa 4282/5.05.2008 ( fl.26-30 recurs ).
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. constată că acesta este fondat justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
ridică o problemă inedită de abordare - permisă însă având în vedere efectele nulităților -, în sensul că examinarea cauzei se impune a fi făcută mai întâi prin prisma legalității adeverinței nr. 85/2000 emisă de " "-, și funcție de respectiva constatare se justifică verificarea legalității și temeiniciei. 51965/2005.
Astfel, se impune a se preciza că recurenta, în calitate de terț, nu putea stabili grupa de muncă, însă putea constata contradicția dintre mențiunile carnetului de muncă și cele ale actului ulterior și, drept consecință, putea contesta înscrisul complinitor al carnetului de muncă - respectiv adeverința nr. 85/2000 emisă de " "- ( fl. 8 fond ) - invocând motive de nulitate absolută a acestuia; ori tocmai acest fapt l-a făcut recurenta, criticând respectivul înscris ( fl. 102-105 fond ) pentru frauda legii ( a disp. HG559/1990 ), fapt sancționat cu nulitatea absolută.
Verificând în ce măsură această susținere se confirmă, se constată că într-adevăr adeverința contestată cuprinde mențiuni ce fraudează disp. HG559/1990, deși se menționează că s-a emis în baza acestui act normativ ( coloana 4 - fl. 8 ) și se coroborează cu susținerea " "- (întâmpinare fl.91 ).
Astfel, pentru situația contestatorului - când grupele de muncă pentru perioada anterioară anului 1990 nu erau menționate în carnetul de muncă - se aplicau dispozițiile HG559/1990 emisă în aplicarea art. 2 din Decretul-lege 68/1990; potrivit acestui act normativ ( art. 1 )personalul care era în activitate de la locurile de munca cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei Chimice și, conform listei-anexe la prezenta hotărâre, beneficia de încadrare în grupa I de munca în vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrată, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990.
Restul personalului al căror loc de muncă, activitate ori categorie profesională nu se regăsea în Anexa Iaa cestui act normativ, se încadra în grupa a II-a pentru întreaga perioadă lucrată după 18.03.1969 ( conf. art. 2 alin.1 ).
Ori activitatea contestatorului în perioada 7.03.1972 - 15.04.1987 (conform mențiunilor de la poz.10-31 din carnetul de muncă aflat la fl. 16-19 fond - necontestate de părți ) - de contabil, planificator, economist, revizor contabil, contabil șef - nu se regăsește în cele încadrate în grupa Ia H. 559/1990.
Prin urmare, activitatea sa trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă, fapt pe care de altfel, angajatorul l-a și făcut inițial prin Tabelul de încadrare în grupă nr. 347/22.06.1990 ( pag.3 alin2 - fl.86 fond ) - această încadrare, sub aspectul condițiilor deosebite din celelalte locuri de muncă nemenționate pentru încadrare în grupa I, fiind confirmată și de concluziile Raportului de expertiză27/43/19.06.1990 al I și Institutul de și Sănătate Publică I ( fl. 37-45 ).
Însă, în mod derogatoriu de la norma generală ( art. 7 din Ordinul 50/1990 ), alin.2 al art. 2 din HG559/1990 ( normă specială ) condiționa doar încadrarea în grupa a II-a de timpul efectiv lucrat în condiții deosebite; prin urmare, nu i se putea acorda acestuia grupa I de muncă pe considerentul că a lucrat în locuri de muncă astfel încadrate în procent de 80% din programul de muncă, în pofida legii.
În atare împrejurări, cum adeverința nr. 85/200 este lovită de nulitate - aspect greșit înlăturat de către prima instanță pe baza unor concluzii eronate ( mențiunile din carnetul de muncă nu indică pentru contestator că activitatea sa s-a desfășurat în vreunul din locurile de muncă menționate la pct. 15 din Anexa la HG 559/1990 - respectiv instalații de fabricare a acidului adipic și elor ori a polinitrilacrilului - ci la serviciul, Plan-dezvoltare, Financiar ) și printr-o aplicare greșită a legii - contestația întemeiată pe mențiunile acesteia nu putea fi primită ca întemeiată.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi admis în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea recurată modificată în tot, în sensul respingerii contestației ca nefondată și admiterii cererii reconvenționale cu consecința constatării nulității adeverinței nr. 85/2000 emisă de " " A
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va respinge cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată de la fond și se va lua act că în recurs părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1004/C/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - și.
Modifică în tot sentința civilă nr. 1004/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr- în sensul că:
Respinge contestația formulată de împotriva Deciziei 51965/31.10.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii
Admite cererea reconvențională.
Constată nulitatea adeverinței nr. 85/06.01.2000 emisă de.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea Casei Județene de Pensii N la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de fond.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
Red.sent.
Red.
Tehnored. / 3 ex.
30.05./02.06.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1995/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1078/2008. Curtea... → |
|---|
