Contestație decizie de pensionare. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 646
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător:
Grefier:
***********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.320 din 7.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul -reclamant și intimata prin reprezentant consilier juridic.-
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.-
Recurentul având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond a fi obligată Casa de pensii să refacă calculul pensiei reținându-i vechimea corectă în muncă și pe baza celor două adeverințe prezentate. Solicită deasemeni să se refacă calculul după copiile statelor de plată.-
La solicitarea instanței recurentul arată că în ideea că a auzit că va fi o modificare la legea pensiei în sensul că urmează să se acorde pentru grupa a I-a și a II - a un procent de 25% a formulat recursul și a făcut demersuri pentru a obține cele două adeverințe. -
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, susținând că sentința dată de instanța de fond este legală și temeinică în raport de probele din dosar și de actele depuse de recurent.-
S-au declarat dezbaterile închise._
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr-, a formulat contestație împotriva deciziei -/30.05.2007 întrucât la emiterea deciziei au fost avute în vedere date în contradicție cu documentele din dosarul de pensionare - astfel că a fost defavorizat la stabilirea cuantumului pensiei.
Ulterior a adus precizări contestației arătând că stagiul de cotizare este incorect calculat - atât în grupa a III a de muncă dar și în grupa a doua unde are un stagiu de 12 ani, 10 luni și 22 zile - față de 4 ani 8 luni și 22 zile cât a fost reținut de Casa Județeană de Pensii B;
- nu a fost luată în calcul adeverința 807/09.07.1999 eliberată de B deși aceasta a fost eliberată legal;
- nu a fost luat în calcul sporul de vechime pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2001;
- rectificările din carnetul său de muncă nu au fost avute în vedere.
Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare explicând modul de calcul al pensiei contestatorului și susținând că aceasta a fost corect stabilită.
La dosarul cauzei a fost depusă întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.320/D/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins contestația ca nefondată cu următoarea argumentație:
La data de 09.05.2007 contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă astfel că a fost emisă decizia -/30.05.2007 - reținându-se un stagiu de cotizare de 43 ani 4 luni și 11 zile din care 4 ani 8 luni și 22 zile în grupa a II a de muncă. A rezultat un cuantum al pensiei de 822 lei.
Persoanele care au vocație la acordarea grupei a II a de muncă sunt prevăzute în anexa 2 Ordinului 50/1990 al Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Muncii și Comisiei Naționale pentru Protecția și între acestea nu figurează șefii de birou și economiștii (cazul contestatorului) întrucât activitatea acestora nu s-a desfășurat direct pe șantier - ci în birou - spre deosebire de personalul direct productiv (muncitori, maiștri, etc.).
Este motivul pentru care perioada prevăzută în adeverința eliberată de Baf ost considerată ca fiind muncită în grupa a III a de muncă.
Trebuie însă arătat că grupa a II a de muncă are importanță doar pentru reducerea vârstei standard de pensionare și nu influențează cuantumul pensiei.
În ce privește sporul de vechime aferent perioadei 01.04.1992 - 01.04.2001 acesta a fost luat în calcul - întrucât s-a avut în vedere salariul brut care include toate sporurile de care a beneficiat contestatorul;
Cât privește perioada 01.04.1991 - 01.04.2001 a fost avut în vedere salariul de încadrare conform art. 164 alin. 1 din Legea 19/2000 - cu adăugarea sporului de vechime conform alin. 3 art. 164 și a indemnizației de conducere - așa cum a fost înscrisă în carnetul de muncă.
Trebuie menționat că nu poate fi avută în vedere rectificarea de la fila 34 din carnetul său de muncă pentru că în acest caz sporul de vechime s-ar acorda de două ori - o dată prin programul de calculator care aplică automat alin. 3 al art. 164 - și o dată prin luarea în calcul a salariului brut;
După data de 01.04.2001 au fost avute în vedere veniturile asigurate din declarațiile depuse de angajator la data emiterii adeverinței de stagiu - la 10.05.2007 nefiind depuse declarațiile pentru lunile 04 și 05.2007.
Având în vedere erorile de calcul invocate de contestator instanța a ordonat efectuarea unei expertize contabile din oficiu care să verifice toate criticile formulate de contestator dar acesta nu a înțeles să achite onorariul de expert astfel că o fost decăzut din această probă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen contestatorul. Motivele de recurs au fost arătate în cererea de recurs. Ele vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond. În esență s-a invocat greșita aplicare a Ordinului nr.50/1990 al și eroarea de fapt cu privire la cuantumul veniturilor din perioada 15.12.1990 - 01.04.2001 care au constituit baza de calcul a pensiei pentru limită de vârstă.-
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat următoarele argumente:
Ordinul nr.50/1990 nu face referire la vreo interdicție pentru economiști și șefii de birouri.-
A lucrat efectiv pe șantier în regim de 10 ore fapt dovedit cu cele 2 adeverințe eliberate de SA A plătit în perioada în care a lucrat în grupa a -II- a de muncă impozitul și contribuția de asigurări sociale corespunzătoare pentru unitățile de construcții încadrate în grupa a II-a de muncă.
Intimata a depus întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat (filele 14-17 ). Nu au fost administrate probe noi în recurs.-
Verificând temeinicia sentinței recurate prin prisma și în limitele motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea apreciază că recursul este nefundat pentru considerentele ce preced. -
Perioada 14.10.1974 - 29.12.1984 în care recurentul a lucrat la SA B nu poate fi încadrată în grupa a -II- a de muncă deoarece cele două adeverințe (filele 68 și 72 dosar fond) eliberate de angajator care indică ca temei de drept încadrarea în această grupă de muncă, HG nrr.1223/1990 nu au fost completate cu alte înscrisuri din care să rezulte că petentul a fost nominalizat ca persoană care se încadrează în grupa a-II-a de muncă de către consiliul de administrație împreună cu sindicatele libere din unități așa cum prevede art.2 din acest act normativ. -
În lipsa unei asemenea dovezi cele două adeverințe nu pot constitui doar prin ele însele o dovadă suficientă pentru stabilirea grupei a -II-a de muncă. -
Recurentul nu a dovedit că este într-o situație de fapt și de drept similară cu cea a salariatei de la aceeași societate comercială la care face referire decizia civilă nr.1140/03.05.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr.1855/1998 pe care acesta a depus-o în recurs ca practică judiciară în materie.- În cazul acesteia din urmă adeverințele eliberate de angajator au fost completate cu procesul verbal al ședinței comune a Consiliului managerial și a Comitetului de Sindicat din cadrul societății ( a se vedea fraza întâi de la pagina 5 deciziei mai sus menționate).-
Rezultă deci că în lipsa acestei condiții imperative prevăzute de lege este irelevant faptul că atât unitatea, cât și contestatorul au plătit impozit și CAS corespunzătoare pentru grupa a -II-a de muncă, chiar dacă instanța ar reține că acesta a fost dovedit.-
Referitor la al-doilea motiv de recurs Curtea apreciază că în lipsa rectificării mențiunilor din carnetul de muncă care se referă la salariile brute și nete ale recurentului Casa județeană de Pensii nu putea opera cu alte sume de bani pentru stabilirea punctajului anual cu atât mai mult cu cât acesta nu a depus alte înscrisuri cu care să dovedească obținerea unor sporuri cu caracter permanent care să fi făcut parte din baza de calcul a CAS sau a pensiilor conform legislației anterioare. -
Pentru lunile aprilie și mai 2007 angajatorul nu a depus declarațiile prevăzute de art.6 din Legea nr.19/2000.-
Față de aceste considerente Curtea constată că hotărârea primei instanței este legală și temeinică, astfel că va respinge recursul ca nefondat. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.320/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.dec.,
Red.dec.recurs. /20.10.2008
Tehn.red.EG/22.10.2008.
Ex.2
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 20/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1930/2009. Curtea... → |
|---|
