Contestație decizie de pensionare. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.99/
Ședința publică din 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta -, domiciliată în B,-, --7,.38, jud.B și pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul în Calea,nr.19, jud.B împotriva sentinței civile nr.653/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta pârâtă CASA JUDETEANA DE PENSII B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și recurenta reclamantă - reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta reclamantă - a depus la dosar întâmpinare în două exemplare; după care:
Întrebați fiind,reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila, constatându-se că reclamanta a beneficiat de un spor de vechime de 25% calculat la salariul de bază încasat atât pentru perioada 01.04.1992 - 01.06.1995, cât și pentru perioada cât a lucrat cu normă, respectiv 15.06.1995 - 01.09.1997.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei reclamante să precizeze dacă în acea perioadă exista Contract Colectiv de Muncă la nivelul unității și dacă ar exista o modalitate de plată a acestor drepturi.
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că nu au fost găsite documente ale personalului în afară de acel proces verbal de predare-primire, însă arată că recurenta a fost colegă de muncă cu persoane care au beneficiat de dovezi eliberate de înainte de predarea arhivei, persoane care au fost audiate ca martori la instanța de fond.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
Cu privire la recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul recurentei reclamante,față de recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B,având în vedere probele administrate în cauză și situația de fapt, solicită respingerea recursului formulat de aceasta și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila.Nu solicită cheltuieli de judecată.Precizează că s-au avut în vedere disp. art.295 Codul muncii și art.82 din Legea 168/1999 ce completează legislația muncii și care dau posibilitatea constatării unui drept.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei reclamante să precizeze dacă există alt act normativ care reglementează reconstituirea acestor drepturi solicitate de reclamantă.
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că pentru reconstituirea acestor drepturi nu există un alt act normativ,însă ei au formulat cerere pentru constatarea faptului că reclamanta a beneficiat de sporul de vechime.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 653/22.10.2007 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții SA B, prin lichidator, Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii
S-a constatat că în perioada 01.04.1992-01.06.1995 reclamanta a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1187/113/2.04.2007 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții, firmă de lichidare judiciară, Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii B pentru ca în contradictoriu cu acestea să se stabilească faptul că în perioadele 1.04.1992-1.06.1995 și 15.06.1995-1.09.1997 a încasat un spor de vechime în muncă de 25% calculat la salariul tarifar de încadrare, spor ce urmează să fie avut în vedere la recalcularea pensiei.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în perioadele pentru care solicită stabilirea sporului de vechime a fost încadrată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la B, în perioada 15.06.1995 - 01.09.1997 lucrând cu J de normă, iar în acest timp a încasat un spor de 25% din salariul de bază, dar care nu a fost evidențiat în cartea de muncă.
Reclamanta a mai arătat că urmare a nr.OUG4/2005 acest spor de vechime trebuie avut în vedere la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, dar în anul 2000 angajatorul a intrat în lichidare, arhiva fiind preluată de către lichidatorul, de unde a trecut la Casa Județeană de Pensii și între timp și la Institutul de Cercetări pentru, documentele care atestă încasarea sporului nemaifiind găsite decât parțial.
Ca temei de drept al cererii a invocat prevederile HG281/193, nr.OUG4/2005, Decretului nr.92/1976 republicat, OUG55/2006 și nr.OG51/2003.
În dovedirea celor susținute reclamanta a depus acte (adeverința nr. 1539/27.06.2006 eliberată de Casa Județeană de Pensii B, copie de pe carnetul de muncă și de pe buletinul de calcul al pensiei, precum și înscrisuri cu privire la alte persoane care au lucrat împreună cu reclamanta la același angajator în aceleași perioade) și a propus proba cu martori.
Casa Județeană de Pensii Bad epus întâmpinare prin care s-a apărat arătând că la data de 1.06.2006 a preluat pe bază de proces-verbal de la B statele de plată din perioada 01.01.1993 - noiembrie 2001, procedura de predare-primire făcându-se cu respectarea prevederilor art.10 din HG51/2003.
Întrucât reclamanta i-a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul de vechime de care a beneficiat în perioada 01.04.1992 - 01.09.1997, în urma verificării statelor de plată preluate de la i-a eliberat acesteia adeverința nr. 1539/27.06.2006 doar pentru o parte din perioadă, deoarece pentru restul perioadei nu i s-au predat statele de plată sau reclamanta nu a fost regăsită în aceste state.
Cu privire la temeiul invocat de reclamantă și anume Decretul nr.92/1976, pârâta a precizat că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, iar recalcularea pensiei se face prin determinarea punctajelor anuale, la care
se utilizează salariile brute sau nete și sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe, astfel că pentru solicitarea reclamantului nu există temei legal.
Pârâta a depus copie de pe procesul-verbal de predare-primire încheiat cu lichidatorul și de pe inventarul statelor de plată preluate de la SC SA
Pârâtul Institutul de Cercetări pentru a depus și el întâmpinare prin care a învederat instanței că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanta a fost angajată al Colectivului de Cercetări pentru și B care a funcționat în subordinea Institutului Central de Cercetări Chimice doar din punct de vedere al cercetării desfășurate, cele două structuri având autonomie organizatorică, astfel că statele de plată se întocmeau de structura din B, cu care se încheiaseră contractele de muncă.
La rândul său pârâta B, în calitate de fost lichidator judiciar al B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că prin încheierea de ședință nr.137/s/11.06.2004 pronunțată de judecătorul sindic s-a dispus închiderea procedurii falimentului acestei debitoare și radierea ei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și debitoare.
Ca dovadă a celor susținute în apărare pârâta a depus copie de pe încheierea pronunțată de judecătorul sindic.
Având în vedere cele susținute de pârâții Institutul de Cercetări pentru și B, la termenul de judecată din data de 27.06.2007 și respectiv 19.09.2007 reclamanta a renunțat la judecarea acțiunii formulate împotriva acestor pârâți, renunțare de care, în temeiul art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act prin încheierile de ședință de la acele date.
În cauză s-au administrat proba cu acte și cea cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
După cum reiese din carnetul de muncă, reclamanta - s-a angajat la data de 12.08.1971, iar începând din data de 31.01.1976 a fost salariată a (Institutul de Cercetări pentru și ) B, transformat ulterior în B, până la data de 1.09.1997. În perioada 15.06.1995-1.09.1997 reclamanta a lucrat cu de normă, beneficiind și de pensie de invaliditate gradul III.
Conform datelor înscrise în buletinul de calcul al pensiei întocmit de Casa Județeană de Pensii B și adeverinței nr.1539/27.06.2006, din data de 1.09.1976 reclamanta a beneficiat de spor de vechime al cărui cuantum a crescut în raport de perioada lucrată, astfel că la data de 1.03.1992 acesta a ajuns la 15% din salariu, iar pentru luna ianuarie 1996 și ianuarie 1997 beneficiat de spor de vechime în cuantum de 26200 lei, respectiv 30300 lei.
Așa cum rezultă din acest buletin și după cum a recunoscut și pârâta Casa Județeană de Pensii B prin întâmpinare, pentru perioadele indicate în acțiune acest spor nu a fost luat în calculul punctajului anual, întrucât nu a fost înscris în carnetul de muncă și nici nu a fost dovedit cu adeverință eliberată de angajator, iar în actele predate pârâtei de către lichidatorul angajatorului nu se regăsesc statele de plată pentru acele perioade.
Martorele și, audiate la propunerea reclamantei, au declarat că au lucrat în aceeași unitate cu aceasta, fapt dovedit cu copia carnetului lor de muncă depusă la dosar, și că toți salariații B au beneficiat de plata unui spor de vechime de maxim 25% din salariu, în funcție de vechimea fiecăruia.
Acest aspect a fost confirmat și de cealaltă martoră propusă de reclamant, care a lucrat la la Serviciul Resurse umane și s-a ocupat de carnetele de muncă. Potrivit depoziției acesteia, sporul de vechime a fost încasat de toți salariații, în temeiul Legii nr.57/1974 și a actelor normative care au modificat-o și completat- Acest spor nu a fost evidențiat în carnetele de muncă întrucât în acea perioadă nu era obligatoriu aceasta, însă persoanele care au avut nevoie de adeverințe care să îl ateste le-au obținut de la angajator sau lichidator.
Faptul că în perioada indicată în acțiune salariații SC SA au beneficiat de sporul de vechime este dovedit și de buletinul de calcul al pensiei unui astfel de persoane, care a fost depus la dosar.
De altfel, din buletinul de calcul al pensiei reclamantei reiese că anterior perioadei menționate și aceasta a încasat spor de vechime în cuantum de 15%, aferent duratei vechimii neîntrerupte pe care o avea la acea dată.
Art.66 alin.1 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea că personalul din toate sectoarele de activitate beneficiază în raport de durata vechimii neîntrerupte în aceeași unitate, de un spor la retribuție. Acest spor se calcula asupra retribuției tarifare cuvenite pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru.
Articolul menționat a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii salarizării nr.14/1991, care la art.1 stipulează că entru p. munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului, salariu ce cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
Potrivit alin.4 al acestui articol, adaosurile și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.
Probele administrate în cauză dovedesc că reclamanta a beneficiat de prevederile legale menționate mai sus și în perioada 1.04.1992-1.06.1995.
Cât privește perioada 15.06.1995 - 1.09.1997, instanța a considerat că acest spor nu putea fi încasat deoarece reclamanta a lucrat doar o J de normă, iar sporul se calcula asupra salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru, deci cu normă întreagă.
Analizând susținerea Casei Județene de Pensii B cum că Decretul nr.92/1976, invocat ca temei de drept al acțiunii, permite doar reconstituirea perioadei în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, nu și a drepturilor salariale de care a beneficiat în acea perioadă, instanța apreciază că această apărare este fondată, astfel că raportat la actul normativ invocat în cerere acțiunea nu este întemeiată.
Ținând seama însă că art.111 Cod procedură civilă, care conform art.295 Codul muncii și art.82 din Legea nr.168/1999 completează legislația muncii, dă posibilitatea constatării existenței unui drept, iar sporul de vechime reprezintă un drept salarial, se constată că cererea reclamantei este fondată, dar numai în ce privește perioada 1.04.1992-1.06.1995.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta -, considerând că este nelegală în ceea ce privește perioada 15.06.1995-01.09.1997 în care a lucrat cu J de normă și pentru care prima instanță a reținut că nu avea dreptul la spor de vechime.
Astfel, a precizat că art. 1 din Legea nr. 14/1991 precizează că, pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă fiecare persoană are dreptul la salariu ce cuprinde salariu de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
Faptul că recurenta nu a lucrat în perioada respectivă cu normă întreagă nu împiedică instanța să constate că a încasat și sporul de vechime de 25% calculat la salariul corespunzător jumătății de normă prestată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8.pr. civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și pârâta Casa Județeană de Pensii B, motivând că a preluat pe bază de proces-verbal de predare-primire în data de 01.06. 2006 de la SRL B, statele de plată din perioada 01.01.1993 - noiembrie 2001.
În consecință, a eliberat o adeverință reclamantei pe baza documentelor preluate de la societate.
A apreciat că, potrivit Decretului nr. 92/1976, nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale ci doar perioada în care o persoană a desfășurat activitate de baza unui contract de muncă.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Reclamanta intimată - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
A susținut că, față de indicare ca temei legal a Decretului nr. 92/1976, instanța, în baza disp. art. 129.pr. civilă, nu era ținută de acest act normativ și a pus în discuție un alt temei de drept, față de împrejurările de fapt și de drept existente în cauză.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurenți cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B este nefondat iar recursul declarat de reclamanta - este întemeiat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, acesta nefondat.
Astfel, din copia carnetului de muncă seria nr. - rezultă că pe perioada 01.04.1992 - 01.06.1995 reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul SC SA
Din adeverința nr. 1539/27.06.2006 emisă de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii B rezultă că reclamanta a beneficiat de spor de vechime.
Prin dispozițiile nr.OUG 4/2005 s-a prevăzut procedura recalculării sporurilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 și anexa la.OUG nr. 4/2005, sporul de vechime în muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Este adevărat că, potrivit legii sporul de vechime utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe.
Însă, în speță, din probele administrate rezultă că sporul de vechime în muncă nu a fost evidențiat în carnetul de muncă iar eliberarea unei asemenea adeverințe pe perioada solicitată nu a fost posibilă datorită degradării arhivei societății, statele de plată fiind incomplete sau lipsă.
O atare situație de fapt nu-i poate fi însă imputabilă reclamantei iar mijloacele de probă converg asupra faptului că a beneficiat de un atare spor pe întreaga perioadă și nu doar fracționat, potrivit evidențelor.
Așa cum a reținut și prima instanță, calificarea juridică a acțiunii este dată de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, în scopul constatării existenței unui drept salarial necesar în procesul de recalculare a pensiei din sistemul public.
În consecință, nu-și fac aplicarea în speță dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 care se referă strict că reconstituirea activității depuse pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea.
A considera că intimatul-reclamant nu este astfel îndreptățit legal la recunoașterea dreptului său ar însemna excluderea sa în mod nejustificat de la beneficiul legii, cu consecința și asupra dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, vase va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Apreciem ca fiind întemeiat însă recursul declarat de către reclamanta - în ceea ce privește sporul de vechime aferent perioadei 15.06.1995-01.09.1997 față de care prima instanță a reținut în mod greșit că sporul nu putea fi încasat deoarece reclamanta a lucrat doar cu J de normă iar sporul se calcula asupra salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru, deci cu normă întreagă.
În primul rând, instanța de recurs reține că prima instanță nu a motivat în drept această susținere, neindicând nici un temei legal.
Pentru perioada în discuție, era în vigoare Legea salarizării nr. 14/1991, așa cum corect a indicat recurenta reclamantă.
Potrivit art. 1 din acest act normativ, pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului.
Salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea de bază și, după caz, vechimea în muncă.
Față de aceste dispoziții legale, observăm că nu există nici un text care să prevadă faptul că se calcula sporul de vechime în muncă doar în cazul în care se lucra cu normă întreagă, așa cum greșit a susținut prima instanță, ci sporul se calculează conform perioadei efectiv lucrate.
În consecință, devine aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, hotărârea primei instanțe fiind în parte nelegală, întrucât trebuia admisă acțiunea în totalitate.
Urmează, ca, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
În baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta - și se va modifica în parte sentința civilă recurată.
În rejudecare, se va admite acțiunea restrânsă și se va constata că în perioada 01.04.1992-01.06.1995 și 15.06.1995-01.09.1997, reclamanta a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare raportat la timpul efectiv lucrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, --7,.38, jud.B împotriva sentinței civile nr.653/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.653/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila și în rejudecare:
Admite acțiunea restrânsă formulată de reclamanta -.
Constată că în perioadele 01.04.1942 - 01.06.1995 și 15.06.1995 - 01.09.1997, reclamanta a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare raportat la timpul efectiv lucrat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în Calea,nr.19, jud.B împotriva sentinței civile nr.653/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/18.03.2008
Tehnored./2 ex./19 Martie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 271/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 258/2009. Curtea... → |
|---|
