Contestație decizie de sancționare. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.258/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul TEATRUL " " cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1360/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator G, domiciliat în G, str. -, - 4,.19.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul - intimat TEATRUL " " avocat și pentru intimatul - contestator G avocat, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Apărătorul recurentului, cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de intimat prin întâmpinare, precizează că între Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" și recurent există încheiat un contract de consultanți juridică pe o perioadă mai mare de timp. Depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și un set de acte și anume: contract de management încheiat între Primăria Mun. G și recurent prin manager, Dispoziția nr.2769/4.05.2006 prin care se prelungește contractul de menagement al d-lui, copie de pe sentința civilă nr.985/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus anularea dispoziției nr. 2769/04.05.2006 emisă de Primarul Mun. G, certificat de grefă nr- emis de Curtea de Apel București, Dispoziția nr.1043/4.02.2009 emisă de Primarul Mun. G,
Dispoziția nr. 1044/4.02.2009 emisă de Primarul Mun. G, împuternicire avocațială emisă la 8.12.2008 semnată de managerul și copie de pe cererea de recurs formulată în prezenta cauză, semnată de managerul intimatului
Se comunică apărătorului intimatului copie de pe răspunsul la întâmpinare și înscrisurile depuse de recurent prin apărător.
Apărătorul intimatului - contestator precizează că a invocat excepția având în vedere hotărârea Tribunalului București prin care s-a emis dispoziția nr.2769/4.05.2006, prin care s-a dispus prelungirea contractului de management. Acesta fiind un act principal, toate actele subsecvente acestuia sunt nule. Cererea de recurs a fost formulată de avocat împuternicit de un manager care la acea dată nu mai avea mandat, respectiv 8 decembrie 2008.
Apărătorul recurentului precizează că la dosar a depus dispoziția nr. 1044/4.02.2009 din care rezultă că începând cu data de 05.02.2009 d-na se desemnează să asigure conducerea interimară până la ocuparea postului de director general prin concurs.
Apărătorul intimatului precizează că azi a luat cunoștință de această decizie. Având în vedere că la o instituție culturală pentru desemnarea unui manager sunt proceduri speciale de urmat, consideră necesar că trebuie să verifice dacă această dispoziție este legală. Consideră că excepția este întemeiată și solicită se dispune în consecință
Apărătorul recurentului precizează că această dispoziție a mai fost depusă și în alte dosare.
Curtea constată că la data promovării recursului, respectiv 8 decembrie 2008, și Asociații, prin avocat, director al recurentului nu mai era, dispoziția de prelungire a contractului de management fiind anulată prin sentința civilă nr.985/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a - contencios administrativ și fiscal, hotărâre ce a rămas irevocabilă la data de 24 noiembrie 2008. Având în vedere că la termenul de azi s-a depus la dosar Dispoziția nr.1044/4.02.2009 din care rezultă că începând cu data de 05.02.2009 d-na a fost desemnată să asigure conducerea interimară până la ocuparea postului de director general prin concurs, dispoziție care nu este contestată, nefăcându-se dovada în acest sens, pune în vedere apărătorului recurentului să facă dovada că directorul interimar își însușește recursul declarat în cauză.
Apărătorul recurentului precizează că din înscrisurile depuse rezultă că managerul teatrului și-a însușit recursul. Există un contract de consultanță juridică. De asemenea depune împuternicirea avocațială nr.8/09.02.2009 semnată de directorul interimar, prin care confirmă împuternicirea de a redacta și semna în numele teatrului acte juridice și rezultă, implicit că își însușește recursul declarat.
Curtea, având în vedere actele depuse la dosar, consideră că recursul a fost însușit de recurent, motiv pentru care respinge excepția lipsei de reprezentant invocată de apărătorul intimatului - contestator. Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. S-a solicitat disjungerea celor două contestații. Contestatorul a fost sancționat pentru fapte diferite, în perioade diferite. Instanța nici nu a pus în discuția părților această cerere de disjungere. Hotărârea instanței de fond este motivată sumar, confuz. Recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Hotărârea este lipsită de fundament juridic nu este motivată în drept. Conform art. 259 Codul muncii, angajatorul are obligația de a aduce la cunoștință salariaților Regulamentul de ordine interioară. Așa cum au arătat și la instanța de fond, recurentul și-a îndeplinit obligația. a fost afișat la sediul teatrului. Instanța de fond a considerat că nu a fost adus la cunoștința salariaților. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și în rejudecare respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - contestator solicită respingerea recursului ca nefondat. Prin motivele de recurs s-a invocat faptul că instanța de fond a încălcat norme imperative, că nu s-a pronunțat pe cererea de disjungere. În cauză a fost formulată o singură contestație. Cererea a fost pusă în discuția părților. Disjungerea era posibilă dacă trebuiau administrate probe mai ample. Instanța de fond a încercat să sancționeze actele emise de un director al cărui mandat a fost anulat. Regulamentul de ordine interioară, încheiat între angajați și patronat, trebuia adus la cunoștință fiecărui salariat, încheindu-se proces verbal cu luarea de semnătură. Se reține de instanța de fond na neîndestulătoare această modalitate de informare a salariatului în ceea ce privește teatrului a ales o formă de a-și disciplina salariații prin dispoziții ulterioare. Numai anumiți salariați erau sancționați a suportat modificări în cursul anului, modificările fiind redactate de manager. Contestatorul și-a dovedit nevinovăția. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță plată onorariu apărător.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1360/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimatul Teatrul " " G și pe cale de consecință;
S-a dispus anularea deciziilor de sancționare nr. 132/6.06.2008 și respectiv nr. 142/13.06.2008 emise de intimatul Teatrul " "
A fost obligat intimatul să restituie contestatorului sumele reținute în baza deciziilor mai sus menționate.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 4675/01.07.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata Teatrul " " G, anularea deciziilor nr. 132/06.06.2008 și nr. 142/13.06.2008, restituirea tuturor drepturilor salariale reținute în temeiul deciziilor de sancționare disciplinară, plata daunelor morale în cuantum 5000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că deciziile contestate au fost emise fără a fi respectate dispozițiile imperative ale art. 268 alin.2 lit. c din, neregularitate care atrage nulitatea absolută a acesteia.
De asemenea, a precizat că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a efectuat în mod corespunzător, iar intimata nu a analizat împrejurările în care s-au săvârșit faptele, gradul de vinovăție cu care au fost săvârșite presupusele fapte, consecințele abaterilor, gravitatea faptelor raportate la comportarea generală la serviciu.
A mai susținut că a fost sancționat disciplinar pentru o faptă care în raport de specificul activității pe care o prestează nu poate fi caracterizată ca o abatere disciplinară și a susținut că intimata a aplicat o măsură abuzivă și unilaterală, cu putere discreționară, care are ca efect încălcarea drepturilor care protejează dreptul la apărare, la liberă exprimare, la muncă și demnitate, egalitate.
În ce privesc daunele morale solicitate, a arătat contestatorul, că datorită acestei modalități de tratament injust la care a fost supus, i s-a prejudiciat imaginea și demnitatea.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A învederat că, în perioadele 10.05.2008-20.05.2008, 20.05.2008-27.05.2008, contestatorul a săvârșit mai multe abateri disciplinare, consemnate în referatele întocmite de seful de compartiment tehnic-scenă. În acest sens, contestatorul a fost convocat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, ocazie cu care a dat mai multe note explicative, care, însă nu au fost în măsură să-l exonereze de răspunderea disciplinară.
A susținut intimata, că a respectat dispozițiile imperative prevăzute de dispozițiile art.267, așa încât excepția nulității absolute invocată de către contestator, nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei a arătat că, contestatorul a încălcat regulile de disciplină stabilite de angajator, fapt pentru care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10%.
În combaterea susținerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul G, este salariatul " " Prin deciziile nr. 132/06.06.2008 și 142/13.06.2008, acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10%, pe perioadă de 3 luni, pe motiv că ar fi săvârșit o serie de abateri disciplinare, consemnate în referatele întocmite de către șeful de compartiment. Acesta a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare, ocazie cu care a depus în apărarea sa, note explicative, astfel cum rezultă din actele depuse de pârâtă (filele 67 - 78 la dosar). În procesul verbal anexă la cel încheiat în data de 27.05.2008, nu se face nicio referire la aspectele invocate de către contestator, însă având în vedere că decizia este motivată, instanța, nu a reținut nulitatea deciziei contestate.
Pe fond s-au reținut următoarele:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară, intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În cauză, din analiza conținutului referatelor întocmite de către șeful compartimentului tehnic-scenă (filele 32 - 52 la dosar fond), s-a reținut că personalul din cadrul sectorului mașiniști, printre care și contestatorul, nu ar fi respectat programul de lucru, au refuzat să semneze ordinele de lucru zilnice, emise de către șeful ierarhic, au participat la ședințele sindicale organizate ad-hod, în timpul programului de lucru.
Potrivit disp. art. 54 din Regulamentului Intern "Salariații au obligația de a respecta cu strictețe disciplina și ordinea în instituție, la locul de muncă al fiecăruia, de a îndeplini în timp optim și cu maxim randament, toate sarcinile generale sau individuale de serviciu, conform fișei postului și în conformitate cu prevederile legii și ale Regulamentului Intern, precum și a dispozițiilor scrise sau verbale emise de conducerea teatrului ori de către șefii ierarhici.
De asemenea, potrivit disp. art. 56 lit. a din "salariații poartă răspunderea directă pentru realizarea calitativă și cantitativă a obligațiilor de muncă, a întregii activități specifice ca și pentru administrarea judicioasă și eficientă, după caz, păstrarea tuturor bunurilor ce le sunt încredințate, permanent sau temporar, evitarea risipei de orice fel și a neglijenței".
Art. 259 din Codul muncii, prevede obligativitatea angajatorului de a informa salariații cu privire la conținutul regulamentului intern, obligație care de altfel, este prevăzută și în art.105 din Regulamentul de Ordine Interioară al " "
Regulamentul trebuie prelucrat de șefii de secții, sens în care se încheie un proces verbal care va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință, condiție care nu a fost îndeplinită de către intimată, aceasta rezumându-se doar la afișare, aspect reținut din copia procesului verbal nr. 3170/02.04.2008 (fila 148 la dosar). Această neregularitate nu poate fi interpretată, decât în favoarea salariatului. În condițiile în care, intimata își justifică sancțiunea disciplinară pe un regulament neprelucrat și necunoscut, este evident că drepturile reclamantului au fost încălcate.
Activitatea desfășurată de intimată și solicitată contestatorului, este derogatorie de la raporturile de muncă tipice, așa încât munca reclamantului nu se poate încadra într-un program de 8 ore continuu, ceea ce impune un program de muncă flexibil.
Mai mult este de notorietate faptul că, spectacolele se țin după orele 16, ceea ce duce la concluzia că programul de lucru al contestatorului depășește această oră. În acest caz, este evident că nu se poate respecta ad literam programul normal de lucru, concluzie care se desprinde și din pontajele depuse de către intimată în apărare, la dosarul cauzei.
Intimata, a organizat un program de lucru deficitar și prin urmare, nu poate pretinde salariaților săi să aibă la locul de muncă o conduită care nu poate fi previzionată.
Potrivit secțiunii VIII din Regulamentul de Ordine Interioară al " " G, reclamantul are obligația să nu părăsească locul de muncă chiar și în condițiile în care timpul normal de lucru a expirat. În condițiile în care, munca suplimentară nu este remunerată,o astfel de sarcină impusă de angajator, apare ca fiind excesivă.
De asemenea, în lipsa unor probe obiective care să susțină referatele care au condus la sancționarea contestatorului, instanța reține caracterul unilateral al acestora, așa încât forța lor probantă este discutabilă.
Având în vedere, că intimata nu a dovedit existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale contestatorului, instanța a apreciat că în sarcina acestuia nu poate fi reținută săvârșirea unei abateri disciplinare, sens în care a admis contestația și a dispus anularea deciziilor nr. 132/06.06.2008 și nr. 142/13.06.2008 și restituirea către contestator a sumelor reținute în baza deciziilor anulate prin prezenta hotărâre.
În ce privește capătul de cerere prin care contestatorul a solicitat plata daunelor morale, instanța l-a respins ca nefondat, motivat de faptul că acesta nu a fost dovedit.
Față de disp. art. 274.pr.civ. a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimatul Teatrul " " G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În mod greșit prima instanță a respins cererea sa de disjungere și a conexat dosarele deși nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 164.pr civilă, motiv pentru care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați în două dosare separate.
Sentința recurată este motivată sumar și confuz, fiind străină de obiectul cauzei, situație ce echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
Sentința criticată este lipsită de orice fundament juridic, fiind incident art. 304 pct. 9.pr civilă, nefiind motivată în drept.
Art. 259 din Codul muncii stabilește în sarcina angajatorului obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern și, din moment ce în art. 259 alin. 4 se prevede printr-o normă imperativă că regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului, această procedură îndeplinită este de natură să probeze fără echivoc informarea salariaților.
Deși a făcut dovada afișării regulamentului intern, instanța de fond a înlăturat toate susținerile sale în mod nelegal.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației,cu cheltuieli de judecată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 pr. civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea de disjungere a celor două contestații formulate de același contestator împotriva deciziilor de sancționare nr. 132/06.06.2008 și nr.142/13.06.2008 emise de către același intimat, instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță.
În cauză, contestatorul a înțeles să conteste printr-o singură contestație cele două decizii prin care s-au aplicat sancțiuni de către același angajator astfel că există o strânsă legătură între cauze, sancțiunile fiind aplicate pentru nerespectarea aceluiași Regulament. În consecință, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164.pr. civilă, acest motiv de recurs fiind nefondat.
Sentința recurată este motivată corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 261.pr. civilă. Considerentele nu sunt străine de obiectul cauzei, așa cum greșit susține recurenta întrucât obiectul cauzei este contestația formulată împotriva a două decizii de sancționare pe care instanța de fond le-a analizat corespunzător sub aspectul legalității și temeiniciei acestora. Hotărârea este motivată atât în fapt cât și în drept astfel că, nu devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Într-adevăr, art. 259 alin. 4 din Codul muncii prevede că Regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului.
Însă prevederile din Codul muncii sunt norme juridice cu caracter general, instituindu-se minime obligații ce le revin angajatorilor în vederea protejării salariaților.
Regulamentul intern, ca și act juridic, constituie un izvor specific al dreptului muncii și conține prevederi cu caracter special întrucât reglementează activitatea specifică fiecărei societăți. De aceea, prin Regulament angajatorul poate institui reguli speciale atât timp cât sunt în favoarea salariaților. Disp. art. 259 alin. 4 din Codul muncii instituie o obligație minimă în sarcina angajatorului în sensul afișării la sediul unității dar nimic nu împiedică pe angajator în a prevedea o modalitate mai favorabilă angajaților de a se aduce la cunoștința acestora conținutul Regulamentului. Concret, prin art. 105 din Regulamentul de ordine interioară emis de recurent, se prevede că acesta va fi adus la cunoștința fiecărui angajat de către șefii de secții și servicii, fiecare șef de secție /serviciu încheind un proces-verbal ce va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință.
În acest mod angajatorul a vrut să se asigure că proprii salariați vor lua cunoștință, în mod concret și nu doar eventual, de clauzele înscrise în Regulament.
Față de această situație, angajatorul nu poate pretinde de la salariați să aibă o anumită conduită și să respecte prevederi ce nu le-au fost aduse la cunoștință în modalitatea la care s-a obligat însăși instituția. Atât timp cât angajatorul nu își respectă propriile norme, nu poate pretinde salariatului să le respecte.
Față de aceste considerente, se apreciază și de către instanța de recurs că nu era suficientă afișarea Regulamentului la sediul unității.
În consecință, față de motivele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, în baza disp. art. 274.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul TEATRUL " " cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1360/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului G suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 03 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
dec.jud./03.04.2009
Tehnored./2 ex./ 03 Aprilie 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 99/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
