Contestație decizie de sancționare. Decizia 10221/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10221
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1071/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect, contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, precum și intimatul contestator, personal și asistat de avocat, care depune împuternicirea avocațială și chitanță onorariu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta pârâtă, criticând soluția instanței de fond care în mod eronat a respins excepția tardivității formulării contestației și excepția lipsei de interes a contestației și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală întrucât decizia nr.5/2008 este un act bilateral, care conține acordul angajatorului și salariatului cu privire la modificarea contractului individual de muncă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe cale de consecință, respingerea contestației în principal ca tardiv introdusă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1071/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de pârâta SC " " SRL S, ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliat în localitatea S,-, județul O în contradictoriu cu pârâta SC" "SRL cu sediul în localitatea S,-, Județul O și constată nulitatea deciziei nr.5/28.01.2008 emisă de pârâtă, dispune repunerea reclamantului în situația anterioară cu plata drepturilor bănești.
S- dispus obligarea pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentul a fost angajat în cadrul pârâtei pe postul de presator, conform contractului individual de muncă nr.551/25.05.2007, fila 20 dosar, prin care s-a stabilit un salariu de bază brut lunar în cuantum de 750 lei.
Prin refuzul de a semna la data de 28.01.2008 actul adițional la contractul de muncă nr.1/25.01.2008 prin care petentului i se majora salariul la suma de 900 lei pentru funcția de operator principal, acesta a fost nevoit să semneze decizia nr.5/28.01.2008 așa cum rezultă din declarația sa dată la data de 31.01.2008 ( filele 32-35). Refuzul semnării actului adițional a fost motivat de petent prin faptul că salariul oferit era inferior celor obținute de alți colegi pentru aceleași atribuții de serviciu, aspect confirmat și de martorul propus de pârâtă. Față de situația de fapt creată în cadrul pârâtei se apreciază că semnătura petentului de pe decizia contestată nu poate fi interpretată în sensul unui acord cu privire la modificarea clauzelor contractului său de muncă atâta timp cât această semnătură a fost dată în condiții de stres și presiune din partea pârâtei.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârâtă s- reținut că decizia contestată a fost comunicată petentului la data de 14.03.2008, aspect consemnat pe aceasta prin semnătură de primire și confirmat și de martorul -a care a arătat că doar în data de 14.03.2008 a reușit să comunice decizia petentului. Față de această situație se apreciază că potrivit art.283 alin.1 lit.a Cm petentul a contestat decizia în termen față de data comunicării acesteia astfel încât urmează a fi respinsă excepția invocată ca neîntemeiată.
Prin decizia contestată pârâta a schimbat funcția și locul de muncă al petentului începând cu data de 28.01.2008, la Sectorul pe postul de ambalator, fiind modificat și salariul acestuia la suma de 580 lei.
Din preambulul acestei decizii s-a reținut că la baza măsurii de modificare a contractului de muncă al petentului a stat fapta petentului constând în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu și refuzul nejustificat de a lucra în data de 28.01.2008 ca operator principal la presă.
Susținerea pârâtei că decizia contestată nu este o decizie de sancționare disciplinară a petentului ci o "convenție" prin care părțile au convenit asupra modificării contractului de muncă nu a fost primită de instanță având în vedere dispozițiile art.38 Codul muncii, conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, tranzacțiile prin care se urmărește renunțarea sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate. Astfel măsura luată nu poate fi interpretată nici în sensul unei modificări legale a contractului individual de muncă a petentului având în vedere că acestuia i-a fost micșorat salariul stabilit prin contractul de muncă.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta, criticile fiind următoarele:
Reclamantul a primit și semnat decizia pe care a contestat-o la data de 28 ianuarie 2008 și că angajatorul nu i-a modificat unilateral contractul de muncă, reclamantul de altfel, fiind de acord cu actul adițional la contractul de muncă, iar clauzele privitoare la atribuții și salariu au fost discutate și convenite în prealabil cu reclamantul.
Arată că reclamantul este de rea-credință, aspect ce rezultă și din răspunsurile date la interogatoriu care contrazic motivarea acțiunii introductive și că acesta a perturbat activitatea societății prin faptul că în dimineața zilei de 28 ianuarie 2008, presa nr.2 nu a fost pusă în funcțiune timp de 2 ore, motivat de nemulțumirea salariatului referitoare la majorarea salariului.
Arată recurenta că începând cu data de 28 ianuarie 2008, contrar celor susținute prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu, reclamantul a prestat efectiv activitate potrivit noilor atribuții aferente noului loc de muncă, primind pentru aceasta salariul agreat.
Recurenta susține și că în mod greșit prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației, contrar celor statuate de prev. Art. 283 din Codul muncii și că trebuia calculată curgerea termenului de 30 zile de la data de 28 ianuarie 2008 când contestatorul a semnat decizia nr. 5/ 28. 01. 2008.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes în promovarea contestației, arată recurenta, dat fiind faptul că reclamantul a semnat decizia nr. 5/2008, a fost de acord cu modificările contractului său de muncă, și-a îndeplinit noile sarcini de serviciu, iar măsura a fost pusă în executare de către ambele părți, inclusiv prin înregistrarea actului juridic la ITM O sub nr. 3144/ 31 ianuarie 2008, astfel că din perspectiva disp. art. 969. civil, interesul reclamantului nu este legitim.
Recurenta mai invocă și dispozițiile art. 723 din Pr. Civilă, susținând că prima instanță nu a constatat și sancționat exercitarea de către reclamant a drepturilor sale procesuale în mod abuziv, dovada abuzului de drept procesual constând în faptul că declarațiile date de reclamant în timpul procesului vin În contradicție cu propriile sale susțineri, respectiv declarația acestuia semnată la 30 ian. 2008 și în contradicție cu declarațiile martorului -
Prin întâmpinarea formulată la 18. 09. 2008, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului cu motivarea dovada indubitabilă a comunicării deciziei este cea din 14.03. 2008, iar contestația se încadrează în termenul prevăzut de art. 263 din muncii și că în data de de 04. 02. 2008 i-a fost comunicată o decizie de sancționare cu avertisment, sancțiune aplicată tot în data de 31. 01. 2008.
Arată că nu putea accepta un post pentru care nu are pregătirea necesară și pentru care ar fi primit un salariu mai mic decât cel corespunzător postului deținut anterior, astfel că are interes în promovarea acțiunii.
La dosar au fost depuse de către recurentă declarații extrajudiciare a două salariate: - și -a, date în fața notarului public, care însă nu vor fi avute în vedere deoarece martorii nu au fost interogați în mod nemijlocit de către instanță, iar recurenta avea posibilitatea propunerii audierii lor în fața primei instanțe, iar pe de altă parte, având în vedere raporturile de muncă stabilite cu angajatorul, instanța nu are convingerea sincerității sau adevărului cu privire la toate aspectele ce ar fi interesat deslușirea problemelor de fapt și de drept ivite în cauză.
De asemenea, atât recurenta, cât și intimatul au depus la dosar concluzii scrise (fil. 21-33).
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile invocate și apărările formulate, văzând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041. pr. civilă, recursul va fi respins, din următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației, dat fiind faptul că dovada indubitabilă a comunicării deciziei contestate datează din 14.03.2008, termenul de contestație fiind calculat de la comunicare, iar nu de la luarea la cunoștință în orice alt mod, neavând relevanță că până la contestare, reclamantul ar fi îndeplinit alte atribuții de serviciu, situație care, cum just a reținut și instanța de fond, nu echivalează cu o acceptare din partea angajatului, așadar în mod legal, s-a respins și excepția lipsei de interes.
Față de critica privitoare la nesancționarea de către instanță a exercitării abuzive a drepturilor procesuale din partea titularului acțiunii, având în vedere motivația recurentei pe această critică, se apreciază pe de o parte, că dreptul la petiționare și respectiv acela de a te adresa unei instanțe naționale sunt drepturi constituționale, iar exercitarea acestora nu poate fi considerată abuz de drept, iar pe de altă parte nu i se poate reține vreo faptă culpabilă sub aspect procesual reclamantului, care să fie asimilată exercitării abuzive a drepturilor procesuale împrejurarea că susținerile sale ar fi contrazise de declarațiile de martori sau motivarea în fapt a acțiunii ar fi contrazisă de realitatea faptelor -așa cum le percepe recurenta- în fapt reclamantul nu a făcut altceva decât să uzeze de drepturile conferite de lege în susținerea demersului său juridic.
Astfel, se constată că în fața primei instanțe au fost patru înfățișări, recurenta de față provocând o amânare, că reclamatul s-a prezentat în instanță, a răspuns la interogatoriul luat de pârâtă, nu a provocat amânarea sau tergiversarea soluționării cauzei, în consecință nu se poate reține că și-a exercitat abuziv drepturile procesuale, acestea fiind cele exercitate strict în cadrul procedural.
Cât privește critica dezvoltată cu privire la fondul cauzei, în sensul că părțile litigante, au avut o convenție ce are putere de lege, în sensul celor statuate de art. 969 din civil, dispoziție ce are caracter general față de Codul muncii, așa cum a afirmat și recurenta, tocmai că reprezintă norma generală, legiuitorul a înțeles să reglementeze strict raporturile de muncă stabilite între angajat și angajator prin norme clare nesusceptibile de interpretări, al căror caracter imperativ impune sancționarea cu nulitate în caz de încălcare a acestora.
Astfel de norme sunt și cele care reglementează executarea contractului individual de muncă sau modificarea acestuia, nefiind permisă nici modificarea unilaterală a contractului și nici tranzacțiile deghizate în așa-zise "convenții" prin care se urmărește renunțarea, din partea angajatului, la anumite drepturi legal câștigate sau restricționarea acestor drepturi.
În contextul celor expuse anterior, se apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu materialul probator administrat, astfel că aceasta va fi menținută, iar recursul, în temeiul art. 312 alin.1 pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1071/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Obligă recurenta către intimatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl:
Tehn./11.12.2008/Ex.2
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 9994/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 431/2008. Curtea de... → |
|---|
