Contestație decizie de sancționare. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 7114/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1108/
Ședința publică din 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent, împotriva sentinței civile nr.4038 din data de 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a -a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ Șl INGINERIE " ", în dosarul nr-, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizică și Energie " ", să se dispună anularea deciziei de sancționare nr.276/18.07.2006.
Tribunalul București - Secția a VIII-a prin sentința civilă nr.1083/13.02.2007 pronunțată în dosarul nr.28101/3.2006 a dispus admiterea contestației, anularea deciziei nr.276/18.07.2006 și obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute în baza deciziei respectiv 10% din salariul de bază pe luna august 2006.
Pârâtul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că decizia este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art.268 al.1 Codul Muncii.
Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia civilă nr.2021/R/12.06.2007 pronunțată în dosarul nr- a admis recursul intimatului, a dispus casarea sentinței civile nr.1083/13.02.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În motivarea deciziei se arată că motivul de nulitate reținut de
instanța de fond nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, mod
în care s-a încălcat principiul contradictorialității și disponibilității părților.
De asemenea s-a arătat că hotărârea recurată s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art.105. astfel că în baza art.312 al.3. nu s-a intrat în cercetarea fondului, situație față de care, în faza rejudecării ca urmare a admiterii recursului și casării hotărârii, instanța de fond să analizeze decizia de sancționare contestată sub toate aspectele de fond și de formă prevăzute de lege.
Prin decizia nr.76/18.07.2006, s-a reținut că salariata nu a dus la îndeplinire dispoziția de serviciu numărul 3458/19.04.2006 prin care i s-a solicitat furnizarea în scris de către angajator până la data de 30.04.2006 a tuturor informațiilor și documentelor pe care le deținea în legătură cu situația legală a pastilelor de uraniu identificate în spațiile din clădirea reactorului nuclear în care și-a desfășurat activitatea.
Nu a dus la îndeplinire dispoziția de serviciu nr.3460/19.04.2006 prin care i se solicita de către angajator furnizarea în scris până la data de 30.04.2006 a tuturor informațiilor și documentelor pe care le deținea în legătură cu situația legală a materialelor radioactive identificate în spațiile din clădirea reactorului nuclear în care și-a desfășurat activitatea.
In cel de-al doilea ciclu procesual cauza a fost inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului B-Sectia a VIII-a, la data de 18.07.2007.
Prin sentința civilă nr.4038/14.05.2008 pronuntata in dosarul nr- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Energie.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art.263 al.1 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că au săvârșit o abatere disciplinară.
În baza aliniatului 2 din același text de lege, abaterea disciplinară este fapta în legătură cu munca și constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Acțiunea contestatoarei de a nu respecta dispozițiile de serviciu nr.3458/19.04.2006 și 3460/19.04.2006 constituie abateri disciplinare deoarece prin cele 2 fapte salariata a încălcat prevederile art.25 din Contractul Colectiv de Muncă și ale art.13, art.14.10 și art.14.18 din Regulamentul de ordine interioară.
Cu actele de la filele 15-21 dosar fond, angajatorul a făcut dovada respectării prevederilor imperative ale art.267 din Codul Muncii.
Analizând conținutul deciziei, Tribunalul a constatat că la emiterea acestui act, angajatorul a respectat prevederile art.268 pct.2 din Codul Muncii.
La aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul a avut în vedere gradul de vinovăție al contestatoarei, împrejurările în care a produs faptele și consecința abaterilor disciplinare, respectiv imposibilitatea de a respecta prevederile imperative ale Legii nr.111/1996.
Obiectul acțiunii din dosarul nr- l-a constituit contestarea deciziei nr.155/21.04.2006.
Prin această decizie contestatoarea a fost sancționată cu sancțiunea "avertisment scris" pentru neglijența manifestată în coordonarea grupului de lucru și gestionarea defectuoasă a materialelor radioactive deținute, neîndeplinirea sistematică a deciziilor și dispozițiilor de serviciu ale conducerii institutului în ceea ce privește eliberarea camerelor pe care le-a folosit în clădirea reactorului nuclear și a celor prin care i s-a solicitat transmiterea situației scriptice a materialelor radioactive aflate în spațiile reactorului nuclear asupra căruia avea responsabilități.
Față de împrejurarea că prin decizia nr.155/21.04.2006 și decizia contestată în prezenta cauză nu s-au reținut aceleași abateri disciplinare, s-a înlăturat susținerea contestatoarei că angajatorul a încălcat prevederile art.265 pct.2 Codul Muncii, în sensul că pentru aceeași abatere disciplinară i-a aplicat 2 sancțiuni.
Față de actele depuse la dosarul de fond de către angajator în baza art.287 Codul Muncii, s-a reținut că salariata se face vinovată de cele 2 abateri reținute în sarcina sa, prin decizia contestata, iar conducerea institutului prin aplicarea sancțiunii nu a manifestat o atitudine în sensul de a-și persecuta salariata și a-i înscena o anumită situație pentru aoî ndepărta din instituție.
În speță nu are relevanță împrejurarea că salariata nu are atribuții pe linia garanțiilor nucleare sau inventarelor de materiale nucleare, că nu deține în gestiune pastile de uraniu.
Faptele reținute în sarcina contestatoarei le constituie refuzul acesteia de a se conforma celor 2 dispoziții ale angajatorului prin care i s-au solicitat să furnizeze în scris informațiile și să indice documentele pe care le deținea în legătură cu situația legală a pastilelor de uraniu identificate în spațiile din clădirea reactorului nuclear în care își desfășura activitatea.
Din adresa nr.6219/12.07.2006 rezultă că în urma inventarierii materialelor radioactive din hala reactorului de către comisia de inventariere, în luna decembrie 2005 au fost găsite 25 pastile conținând uraniu identice ca formă, aspect și dimensiuni, într-un fișet metalic ce aparținea contestatoarei.
Materialele nucleare au fost introduse sub controlul de garanții nucleare, fiind transmise la documentele REPORT și NOTE conținând date privind calitatea și cantitatea materialelor nucleare descoperite.
a fost informat prin adresa nr.424 din 20.01.2006 despre existența pastilelor cu conținut de uraniu.
În arhiva de garanții nucleare nu s-au găsit documente privind cele 25 de pastile de uraniu.
Ca urmare sunt justificate solicitările angajatorului către salariată prin cele 2 dispoziții de a-i furniza informații și documente privind cele 25 de pastile conținând uraniu găsite în fișetul metalic ce aparținea contestatoarei.
Decizia contestată fiind emisă cu respectarea prevederilor legale imperative, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 proc.civ, recurenta-contestatoare, criticând sentința pentru următoarele motive:
In fata instantei de fond, in cadrul probei cu înscrisuri, a depus la dosarul cauzei fișa postului din care reies atribuțiile recurentei contestatoare în raporturile de muncă: de pregătire și efectuare de experimente de fizică nucleară aplicată; de interpretare a rezultatelor experimentale și de pregătire a materialelor în vederea prelucrării; de propunere a proiectelor de cercetare, de responsabil proiect "Deșeuri radioactive istorice "; de expert acreditat nivel III.
Recurenta solicită să se observe că nu are atribuții pe linia garanțiilor de uraniu și nici pastile de uraniu în gestiune, așa cum reiese clar din fișa postului și din toate documentele depuse în dosarul de fond și cel de recurs, neexistând nicio fișă de inventar din care să rezulte pastile de uraniu sau alte materiale radioactive în gestiune.
În condițiile în care recurenta contestatoare a fost sancționată tocmai pentru nefurnizarea de informații cu privire la materiale pe care nu le avea în inventar, este evident că stabilirea legăturii dintre atribuțiile ce se regăsesc în fișa postului și fapta recurentei contestatoare de a nu furniza relațiile solicitate este esențială.
Din data de 09.09.2005. s-au sigilat camerele 301, 302 și 302 A (dovezile se află la dosar), în care contestatoarea își desfășura activitatea și s-a interzis accesul acesteia și al colaboratorilor săi în aceste spații, emițându-se totodată dispoziții de serviciu prin care i se impunea să inventarieze toate materialele pe care le avea la dispoziție, să prezinte documente pe care le deținea în legătură cu pastilele de uraniu sau materialele radioactive, fapt ce în mod logic ar presupune accesul intimatei în aceste spații.
De asemenea s-a solicitat eliberarea acestor locații și mutarea tuturor echipamentelor într-o singură cameră 214, care este improprie desfășurării activității în condiții optime și de siguranță, din punct de vedere al nivelului de toxicitate al materialelor utilizate și al spațiului necesar.
O dovadă în sensul celor de mai sus sunt toate înscrisurile depuse la dosar, numeroasele adrese prin care s-a solicitat, în mod repetat, intimatului să permită accesul în spațiile în care contestatoarea își desfășurase activitatea până în noiembrie 2005 pentru a putea îndeplini dispozițiile de serviciu emise.
Prin adresa nr.1793/27.06.2006 către conducerea Institutului se învederează toate aceste aspecte printre care și faptul că din noiembrie 2005 este interzis accesul în clădirea Reactorului unde își desfășurase activitatea contestatoarea și colaboratorii acesteia, punând-o astfel în imposibilitate de a îndeplini dispozițiile de serviciu transmise, întrucât toate documentele solicitate erau în încăperile sigilate, în care contestatoarea nu mai avea acces din noiembrie 2005.
Situația de fapt și inexistenta faptei sunt reținute cu autoritate de lucru judecat prin sentința 124/10.01.2007, pronunțată în dosarul -, sentință citată de către prima instanță în considerente.
Atât prima instanța cât și intimata rețin, în mod fals, refuzul contestatoarei de a motiva neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor de serviciu nr.12994/16.12.2005 și nr.3460/19.04.2006 până la data de 28.06.2006.
Nimic mai fals în contextul în care, în data de 27.06.2006 după numeroase încercări eșuate, contestatoarea solicita intimatei, tocmai pentru a putea îndeplini dispoziția de serviciu, să-i permită accesul în laborator.
La data de 10.02.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul-pârât Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Energie, care expune următoarele argumente în combaterea recursului:
În dorința de a promova recurs pur și simplu recurenta reiterează, în mod cu totul ilogic, autoritatea de lucru judecat cu referire la o sentință pronunțată într-un alt dosar (altă decizie de sancționare pentru altă abatere disciplinară). Împrejurarea că în dosarul - instanța a dispus anularea deciziei de sancționare nu are nicio relevanță în prezenta cauză și tocmai acest lucru îl reiterează în considerentele sentinței nr. 4038/14.05.2008 instanța de fond, înlăturând și această afirmație motivat.
În ce privește critica referitoare la motivarea sentinței (cele doua argumente prezentate în pag 2 din recurs), în mod tendențios și deliberat, recurenta trunchiază și distorsionează aprecierile instanței, omițând motivul principal și de netăgăduit al respingerii contestației și, respectiv, al sancționării care constă în "refuzul contestatoarei de a se conforma celor doua dispoziții ale angajatorului prin care i s-a solicitat să furnizeze în scris informațiile și să indice documentele pe care le deținea în legătură cu situația legală a pastilelor de uraniu identificate în spațiile din clădirea Reactorului în care-și desfășura activitatea".
Susținerea că "în emiterea deciziei nr. 276/18.07.2006 de către conducerea -HH s-au avut în vedere aspecte legate de presupuse abateri și neglijențe ale recurentei în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și anume neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor de serviciu nr.3458 și 3460 /19.04.2006 prin care i se solicita să furnizeze în scris conducerii Institutului toate informațiile și documentele pe care le deținea în legătură cu situația legală a pastilelor de uraniu, si, respectiv, a altor materiale radioactive identificate în spațiile din clădirea Reactorului nuclear în care și-a desfășurat activitatea" nu poate fi acceptată, întrucât nu pentru presupuse abateri a fost sancționată recurenta, ci pentru fapte clare, prezentate ca atare de angajator și reținute în mod corect de instanța de fond.
Raționamentul propus de recurentă în privința relației dintre atribuțiile prevăzute în fișa postului și neîndeplinirea dispozițiilor de serviciu este incorect, întrucât cu rea-credință aceasta folosește noțiunea de "gestiune" în sens contabil, încercând din nou să inducă în eroare instanța asupra a ceea ce înseamnă deținerea unor astfel de materiale. Ceea ce, în mod deliberat, omite să recunoască recurenta este faptul că realizarea proiectului și a experimentelor de fizică nucleară aplicată, menționate în fișa postului presupunea folosirea și gestionarea unor asemenea materiale, iar fișetele în care s-au găsit aceste materiale erau în posesia și folosința sa exclusivă, așa cum orice cercetător științific din Institut deține în posesia și folosința sa exclusivă materialele cu care lucrează in vederea realizării proiectelor și experimentelor proprii de cercetare. Cu atât mai mult cu cât susține că nu avea atribuții în privința garanțiilor de uraniu și nu avea astfel de materiale în gestiune, contestatoarea era obligată să ofere informațiile solicitate de către conducerea -HH în legătură cu materialele radioactive identificate, în momentul în care i s-a solicitat acest lucru, iar atribuțiile din fișa postului vin in susținerea justificării solicitărilor privind cele doua dispoziții de serviciu.
În plus, statutul său de cercetător științific în domeniul nuclear și de expert acreditat, o obligau, prin lege, să ofere toate informațiile pe care le deținea cu privire la orice materiale de acest fel, de al căror regim recurenta face dovada că este conștientă: insinuează că ar fi sesizat conducerii "anumite aspecte" legate de nereguli privind gestionarea în siguranță a materialelor radioactive, însă, în același timp, refuză in mod sfidător să furnizeze, în mod legal și transparent, orice informație solicitată în scris de conducere care avea ca unică intenție aceea de a reglementa situația acestora și de a transmite autorităților competente rezultatul investigațiilor. Ca expert acreditat recurenta trebuia să manifeste, așa cum impun toate normele și în domeniu, maximă responsabilitate și seriozitate în asemenea probleme.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
La filele 22 si 23 din dosarul nr- al Tribunalului B se afla dispozitiile de serviciu nr. 3460/19.04.2006 si nr. 3458/19.04.2006, pentru nerespectarea carora a fost sanctionata recurenta contestatoare. Din cuprinsul acestora rezulta ca angajatorul a solicitat un raspuns scris, pana la data de 30.04.2006, cu privire la anumite materiale radioactive si pastile de uraniu, identificate in spatiile din cladirea Reactorului in care recurenta si-a desfasurat activitatea.
Singura obligatie a recurentei era de a raspunde in scris la aceste solicitari, in termenul stabilit de angajator. Din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca recurenta nu s-a conformat obligatiilor stabilite in sarcina sa prin cele doua dispozitii de serviciu mentionate, concluzie care se impune fata de imprejurarea ca nu a fost prezentat niciun inscris in acest sens. De altfel, recurenta nici nu a sustinut ca ar fi raspuns in scris, intreaga sa aparare fiind construita in jurul nedetinerii informatiilor si documentelor necesare pentru a raspunde.
In masura in care recurenta nu detinea nicio informatie si niciun document referitor la materialele radioactive si pastilele de uraniu respective (astfel cum sustine atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin cererea de recurs), trebuia sa comunice in scris angajatorului, pana la data de 30.04.2006, exact acest aspect si in acest fel ar fi adus la indeplinire dispozitiile de serviciu mentionate.
Prin urmare, in mod corect a retinut prima instanta ca nu au relevanta in cauza atributiile recurentei cuprinse in fisa postului, intrucat abaterea disciplinara sanctionata a constat in refuzul de a raspunde in scris la o solicitare a angajatorului. Dupa cum s-a aratat mai sus, nu intereseaza ce raspuns ar fi formulat recurenta contestatoare, acesta putea fi si negativ, in sensul ca nu detine documentele si informatiile solicitate, de aceea va fi inlaturata apararea recurentei, in sensul ca nu putea sa raspunda solicitarii angajatorului, intrucat nu avea in inventar materialele radioactive si pastilele de uraniu respective.
Curtea nu va retine nici sustinerea recurentei, in sensul ca nu putea aduce la indeplinire cele doua dispozitii de serviciu, intrucat nu i s-ar fi permis accesul in incaperile 301, 302 si 302 A, care erau sigilate inca din 09.09.2005.
In ambele dispozitii de serviciu emise de angajator (filele 22, 23 dosar fond initial) s-a facut urmatoarea mentiune: "in cazul in care, pentru intocmirea documentatiei solicitate privind situatia acestor materiale, aveti nevoie de acces in spatiile respective, va rugam sa-l solicitati printr-o adresa scrisa la Directorul General; accesul se va face, conform procedurii, in prezenta unui membru al comisiei de inventariere care detine sigiliul."
La dosarul cauzei nu exista niciun inscris care sa dovedeasca faptul ca recurenta ar fi solicitat,pana la data de 30.04.2006,cand trebuia sa formuleze raspunsul, sa i se permita accesul in incaperile 301, 302 si 302 O astfel de cerere a fost formulata de catre recurenta contestatoare - conform sutinerilor din recurs, necontestate de intimatul parat - abia la data de 27.06.2006, dupa demararea procedurii de cercetare disciplinara. In ceea ce priveste cererea de la fila 69 dosar - si cea inregistrata sub nr. 3658/28.04.2006 (fila 25 dosar - al Tribunalului B), acestea se refera la permiterea accesului in Cladirea 32, laboratorul de spectrometrie gamma, adica alt spatiu decat cele in care recurenta pretinde ca nu i s-ar fi permis accesul.
Se observa ca cele doua motive de netemeicie invocate de recurenta se contrazic: pe de o parte, sustine ca nu detinea documentele si informatiile solicitate si ca, din acest motiv, nu avea cum sa indeplineasca dispozitiile de serviciu, iar pe de alta parte, sustine ca a fost in imposibilitate de a comunica aceste documente si informatii, intrucat acestea se gaseau in spatiile 301, 302 si 302 A, in care nu i s-a permis accesul.
Constatand ca prima instanta a facut o judicioasa apreciere a probelor administrate in cauza si o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente, Curtea, in baza art. 312 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta tribunalului, ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.4038/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI ENERGIE " ".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică,azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /12.03.2009
Dact.:
2 ex.
27.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 913/2009. Curtea... → |
|---|
