Contestație decizie de sancționare. Decizia 1181/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1181/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta ASOCIAȚIA "CASA " S, având ca obiect contestație decizie de sancționare, împotriva sentinței civile nr.956/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata reclamantă și avocat pentru recurenta pârâtă ASOCIAȚIA "CASA " S, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarii părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei pârâte solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Învederează instanței că intimata nu a făcut nici un demers pentru a-și exercita drepturile conferite de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatei reclamante solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC "Casa " Sibiu solicitând constatarea nulității deciziei nr. 3/28.11.2007 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei, reintegrarea sa pe postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data de 27.10.2007 până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că i s-a pus în vedere să-și dea demisia, pentru ca la 28.11.2007 să-i fie desfăcut contractul de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece a rămas fără obiect, decizia fiind revocată.
Prin sentința civilă nr. 240/2008 Tribunalul Sibiua declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Alba, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale invocată din oficiu de către instanță, având în vedere domiciliul reclamantei și dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul muncii.
După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care arată că stăruie în judecarea cererii formulate având în vedere că pârâta nu i-a comunicat decizia de revocare și refuză să discute despre plata drepturilor restante.
Prin sentința civilă nr. 956/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 3/28.11.2007 emisă de pârâtă privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei în temeiul art. 61 lit.a Codul muncii începând cu data de 27.10.2007, dispunându-se reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii, respectiv institutor, pârâta fiind obligată să achite reclamantei drepturile salariale începând cu data de 27.10.2007 până la reintegrare, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut și faptul că după emiterea deciziei contestate, pârâta emis decizia nr. 4/7.01.2008 prin care s-a dispus revocarea deciziei nr. 3/2007 și invitarea reclamantei să-și relia activitatea.
Instanța a pus în vedere pârâtei să facă dovada că a comunicat decizia de revocare reclamantei și ITM Sibiu și că reclamanta a refuzat să se prezinte pentru a-și relua activitatea.
Pârâta nu a făcut această dovadă.
Cu privire la decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă prima instanță a reținut că aceasta nu specifică în mod expres fapta săvârșită de reclamantă și nici dacă reclamanta a fost invitată pentru a da explicații, motivul neprezentării sau explicațiile date dacă s-a prezentat.
Măsura disciplinară poate fi luată numai după efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Decizia de concediere produce efecte pentru viitor, iar concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută conform art. 75 și 76 Codul muncii.
Deoarece decizia nu indică în mod clar fapta săvârșită și pârâta nu a făcut dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, instanța a constatat că decizia este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 78 Codul muncii în cazul concedierii nelegale, instanța va repune părțile în situația anterioară concedierii, motiv pentru care s-a dispus și reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și plata drepturilor de care a fost lipsită până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Sibiu prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că a apreciat nelegal că decizia nr. 4/7.01.2008 nu produce efecte pe motiv că:
- nu a fost comunicată la ITM. Din chiar copia deciziei depuse la dosar rezultă că aceasta a fost depusă la ITM la 9.01.2008. Pe de altă parte, decizia de revocare fiind un act unilateral produce efecte prin ea însăși de la data comunicării către salariat.
- nu s-a făcut dovada comunicării către intimată a deciziei de revocare. Din actele de la dosar rezultă că această decizie a fost comunicată reclamantei o dată cu întâmpinarea, deci aceasta avea cunoștință despre decizia de revocare. Mai mult, decizia a fost expediată și la domiciliul reclamantei, de unde s-a întors cu mențiunea destinatar necunoscut.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța nu putea analiza legalitatea și temeinicia deciziei nr. 3/28.11.2007, deoarece aceasta era deja revocată la momentul judecății, era inexistentă din punct de vedere juridic și nu mai producea efecte. Ca atare, capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei de desfacere a contractului de muncă a rămas fără obiect.
În al treilea rând, se arată că constatare nulității deciziei nr. 3/2007 se putea realiza doar în situația în care aceasta nu ar fi fost revocată.
A patra critică vizează faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că angajatorul nu a făcut nici o probă în apărare, în condițiile în care reclamanta a fost invitată să-și reia activitatea, însă aceasta a refuzat să se prezinte.
Se susține că la momentul pronunțării sentinței instanței de fond obligația angajatorului de aor eintegra pe reclamantă era deja executată prin invitația adresată acesteia de a-și relua activitatea.
În ultimul rând se arată că nu se mai impune nici obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale deoarece acestea au fost achitate conform mandatului poștal depus.
In susținerea recursului s-a depus un set de înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin decizia nr. 3/28.11.2007 pârâta recurentă a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei intimate începând cu data de 27.10.2007.
Decizia este înregistrată la ITM Sibiu la data de 28.11.2007 și este operată în cartea de muncă a reclamantei (filele 4, 5 dosar de fond).
La data de 7.01.2008 se emite decizia nr. 4/2008, ce este înregistrată la ITM Sibiu la data de 9.01.2008, prin care pârâta revocă în totalitate decizia nr. 3/2007. Prin aceeași decizie se menționează că începând cu data primirii deciziei reclamanta este chemată să se prezinte la locul de muncă în scopul reluării atribuțiilor.
Raportat la criticile aduse de recurentă sentinței atacate Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce urmează a fi menționate:
Este adevărat că recurenta pârâtă poate să revoce un act pe care l-a emis, însă pentru ca actul de revocare să-și producă efectele este necesar ca acesta să intervină înainte ca actul pe care îl revocă să intre în circuitul civil, respectiv să-și producă efectele.
În speță, decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă a fost operată de către ITM în carnetul de muncă al reclamantei - deci și-a produs efectele - la data de 28.11.2007. În consecință, decizia de revocare nr. 4/2008 nu mai poate produce nici un efect asupra decizie nr. 3/2007, deoarece acesta a intrat în circuitul civil, astfel că nu are nici o relevanță juridică sub acest aspect faptul că decizia de revocare a fost sau nu comunicată ITM-ului sau reclamantei, important fiind data la care a fost emisă raportat la data când decizia nr. 3/2007 și-a produs efectele.
Se impune totuși o precizare în legătură cu susținerea recurentei că decizia de revocare a fost comunicată reclamantei. Comunicarea deciziei nu se confundă cu luarea la cunoștință despre conținutul ei. Comunicarea nu este necesar să se facă prin scrisoare recomandată, putându-se face și prin alte mijloace - fax sau înmânare către persoana destinatarului, dar este necesar ca această decizie să ajungă la cel vizat. Depunerea deciziei la dosarul cauzei nu echivalează cu comunicarea ei către reclamantă, deoarece decizia a fost depusă în apărare de către pârâtă, iar reclamanta nu a fost prezentă la nici un termen de judecată. Mai mult, deși pârâta avea cunoștință din cuprinsul acțiunii de noul domiciliul al reclamantei, a comunicat decizia la domiciliul vechi al acesteia și care apărea în contractul de muncă, invocându-și practic propria culpă în necomunicarea corespunzătoare a deciziei.
Față de considerentele ce au fost deja menționate, criticile menționate la punctul doi și trei sunt evident nefondate, deoarece astfel cum s-a precizat deja, decizia nr. 3/2007 nu mai putea fi legal revocată prin decizia nr. 4/2008 după ce prima decizia a fost operată în carnetul de muncă al reclamantei.
Referitor la lipsa de apărare la care face trimitere prima instanță, aceasta are în vedere apărările pe fondul deciziei atacate de către reclamantă și nu în ceea ce privește decizia de revocare, cu privire la care prima instanță a precizat că nu și-a produs efectele.
În ceea ce privește rămânerea fără obiect a capetelor privitoare la reintegrare și plata drepturilor salariale pe motiv că reclamanta a fost invitată prin decizia de revocare să-și reia lucrul, iar drepturile salariale au fost achitate, Curtea reține că invitația nu a fost comunicată reclamantei, iar în condițiile în care decizia de revocare nu și-a produs efectele, până la desființarea pe cale judecătorească a deciziei de desfacere a contractului de muncă al reclamantei aceasta nu avea cum să revină la locul de muncă.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale trebuie remarcat că sentința prin care pârâta recurentă a fost obligată la plata drepturilor salariale este pronunțată la data de 18.06.2008, iar mandatul poștal prin care s-ar fi achitat drepturile salariale restante este din data de 22.07.2008, deci ulterior pronunțării sentinței.
Pe de altă parte, având în vedere cuantumul lunar al salariului reclamantei și suma menționată în mandat este evident că suma de 2000 lei nu acoperă integral suma datorată de pârâtă reclamantei. Însă fiind vorba de o sumă plătită după pronunțarea hotărârii, această plata nu are ca efect rămânerea fără obiect a acțiunii, efect care s-ar fi produs dacă suma era plătită în cursul soluționării acțiunii la instanța de fond, ci trebuie interpretată ca o executare voluntară parțială a sentinței, executare ce decurge din caracterul definitiv și executoriu al sentințelor pronunțate în materia dreptului muncii.
Pentru considerentele menționate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul cu soluționarea căruia a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Casa Sibiu împotriva sentinței civile nr. 956/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./16.01.2009
Dact.DȘ/2ex
Judecători fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Conflict de muncă. Decizia 1135/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 749/2008. Curtea de... → |
|---|
