Contestație decizie de concediere. Decizia 749/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 749/R/2008 | |
Ședința publică din 26 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 107 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ CÂMPIA având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul-recurent personal și reprezentantul pârâtei-intimate, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că lipsa de procedură cu reclamantul-recurent se acoperă prin prezența acestuia în instanță. De asemenea, constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, și a fost comunicat intimatei.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 martie 2008, reclamanta-intimată a depus întâmpinare (prin care solicită să se respingă, ca fiind netemeinică cererea contestatorului prin care solicită casarea totală a sentinței recurate și în consecință să se mențină ca legală și temeinică sentința civilă nr.107/2008 prin care, Tribunalul Cluja respins contestația formulată și precizată de reclamantul G).
Se înmânează reclamantului-recurent un exemplar din întâmpinarea depusă de pârâta-intimată.
Reclamantul-recurent solicită acordarea unui termen scurt pentru studiul întâmpinării.
Reprezentantul pârâtei-intimate arată că în principiu nu se opune acordării unui termen scurt pentru studiul întâmpinării.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamantul-recurent și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate acestuia să studieze întâmpinarea.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul-recurent personal și reprezentantul pârâtei-intimate, consilier juridic, care arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că de la data de 01 iunie 2007 fost retribuit ca muncitor necalificat, deoarece la stația la care a lucrat, pe postul său, a fost angajată o altă persoană.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 107 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată și precizată de reclamantul G împotriva Dispoziției nr.271/29.08.2007 emisă de pârâta Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Câmpia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat de către pârâtă la data de 15.10.2002. La data de 03.07.2007, pârâta a comunicat reclamantului adresa nr. 4094 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că, prin hotărârea Consiliului de administrație nr. 24 din 06.06.2007 s-a constatat, raportat la resursele financiare, necesitatea reducerii de personal, astfel că acesta a fost invitat să se prezinte la data de 09.07.2007 la sediul regiei - serviciul resurse umane, urmând să opteze fie pentru încetarea contractului individual de muncă, fie pentru schimbarea locului de muncă la secția Salubritate.
Conform susținerilor pârâtei, confirmate și de către reclamant, acesta a revenit din concediul de odihnă la data de 02.07.2007, și s-a prezentat la serviciu până la data de 09.07.2007 inclusiv, fără însă a-și exprima opțiunea în unul din sensurile deja menționate.
Începând cu data de 10.07.2007, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, acesta justificându-și lipsa prin faptul că a așteptat comunicarea deciziei de transfer sau a celei de concediere.
Constatând că până la data de 27.07.2007, nu a primit nici o comunicare din partea pârâtei angajatoare, reclamantul s-a adresat acesteia.
La data de 06.08.2007, numitul - șeful secției salubritate, a întocmit referatul înregistrat sub numărul 4529, prin care propunea desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, pentru faptul că acesta a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu data de 10.07.2007 până la data de 31.07.2007.
Urmare a acestui referat, i-a fost comunicată reclamantului la data de 13.08.2007, adresa nr. 4586 din 08.08.2007, prin care a fost invitat la sediul regiei, pentru data de 21.08.2007 ora 10, în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Constatând că reclamantul nu s-a prezentat la sediul regiei la data și ora stabilită, pentru care a fost convocat, în temeiul art. 267 al. 3 din Codul Muncii, s-a propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin dispoziția nr. 271 din 29.08.2007, în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 01.08.2007. Dispoziția a fost comunicată reclamantului la data de 03.09.2007.
Instanța a constatat ca fiind formulate în termen legal, atât contestația privind adeverința nr. 4094/03.07.2007, cât și contestația privind decizia de concediere.
Referitor la acțiunea dedusă judecății, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 41 al. 1 -3 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, prin excepție admițându-se că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod, modificarea acestuia putând să se refere și la locul muncii.
Într-adevăr, conform art. 42 din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, admițându-se că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsura de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod (art. 48 Codul Muncii ).
Or, raportat la hotărârea Consiliului de administrație al regiei, privind necesitatea reducerii personalului, s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale menționate, reclamantului oferindu-i-se un alt loc de muncă în cadrul regiei, pe care însă acesta nu l-a acceptat. Nu au fost primite susținerile reclamantului conform cărora nu s-a prezentat la noul loc de muncă întrucât nu și-ar fi dat acordul în acest sens, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, se admite schimbarea locului de muncă în mod unilateral de către angajator în cazuri clar determinate, unul dintre aceste cazuri regăsindu-se în cauza dedusă judecății.
S-a reținut că, în contextul menționat, schimbarea locului de muncă al reclamantului la secția de salubritate are caracterul unei măsuri de protecție a salariatului, fiind incidente dispozițiile art. 48 din Codul Muncii.
Instanța a făcut referiri la aspectele menționate, întrucât reclamantul a fost concediat de la secția de salubritate, în condițiile în care acesta ocupa inițial postul de, în cadrul altei secții.
S-a reținut că desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii este întemeiată, probațiunea confirmând faptul că acesta a lipsit nemotivat de la serviciu, în perioada 10.07.2007-31.07.2007, conducerea regiei fiind sesizată de către șeful secției de salubritate.
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară, reclamantul săvârșind o abatere gravă prin neprezentarea la noul loc de muncă, în perioada menționată.
S-a constatat că angajatoarea a respectat dispozițiile legale privind concedierea pe motive disciplinare prev. de art. 62 coroborate cu art. 263-268 din Codul Muncii, respectiv reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare, primind la data de 13.08.2007, adresa nr.4586 din 08.08.2007, prin care a fost invitat la sediul regiei, pentru data de 21.08.2007 ora 10, în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Întrucât reclamantul nu s-a prezentat, și având în vedere dispozițiile art. 267 al. 3 din Codul Muncii, s-a propus desfacerea contractului individual de muncă pe motive disciplinare.
În termenul prevăzut de art. 268 al. 1 din Codul Muncii, pârâta a emis dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă, aceasta cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 268 al. 2 din Codul Muncii.
În ceea ce privește, "decizia de concediere nr. 4094/03.07.2007" se constată că într-adevăr, așa cum a arătat și pârâta, acesta este de fapt o adresă prin care reclamantul împreună cu alți angajați, aflați în aceeași situație, a fost invitat ca în termen de trei zile de la primirea adresei, să-și exprime în scris acceptul sau refuzul de a-și continua activitate a la RAGCL, la secția de salubritate, adresă care a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care prin hotărârea consiliului de administrație s-a constatat necesitatea reducerii personalului, raportat la bugetul pe anul 2007.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța în temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999 a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică și admiterea în totalitate a acțiunii cu anularea dispoziției nr.271/29.08.2007, reintegrarea în funcție avută și obligarea unității ala plata despăgubirilor calculate de la data de 1.07.2007 până la reintegrarea pe funcția avută și plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs arată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, nu a solicitat de la unitate nici un act prin care să dovedească reducerea de personal, instanța a fost dusă în eroare de pârâta RAGCL Câmpia privind legalitatea desfacerii contractului de muncă al reclamantului.
Arată că la secția de, canal și epurare a pârâtei nu au fost desființate posturi, în perioada concediului de odihnă al reclamantului s-au făcut angajări chiar și pe postul reclamantului, astfel încălcându-se dispozițiile art. 23 alin. 2 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Consideră că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art.169 din Codul Muncii, dispoziții încălcate de conducerea regiei, privind protecția drepturilor salariaților, în cazul transferului unității sau a unor părți a acesteia către un alt angajator în speță Compania de SA. Conform art. 169 alin. 3 din Codul Muncii "transferul unității sau a unei părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă salariaților de către cedent sau cesionar".
La dosarul cauzei nu s-a depus nici un act din care să rezulte desființarea unor posturi la secția de ce a fost preluată de noua structură, instanța nu a cerut nici o informație cu privire la acest aspect de la conducerea regiei, ignorând dispozițiile imperative ale art. 129 alin. 5 din proc.civ.
Pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ CÂMPIA, prin întâmpinarea de la 9-10, solicită respingerea recursului ca netemeinică și nelegală.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate de către recurent sunt străine de pricină, recurentul fiind în eroare cu privire la efectele produse de adresa nr. 4094 prin care s-a pus în vedere recurentului să opteze pentru încetarea contractului individual de muncă sau pentru schimbarea locului de muncă la secția Salubritate.
Motivul desfacerii contractului de muncă al reclamantului a fost acela că începând cu data de 10.07.2007, acesta nu s-a mai prezentat la serviciu, la vechiul său loc de muncă, pârâta nefăcând referire în decizia de desfacere a contractului de muncă la noul loc de muncă indicat în adresa nr. 4094 și nici la refuzul de a opta pentru noul loc de muncă, ci în decizia de desfacere a contractului de muncă se menționează locul de muncă al recurentului ca fiind C iar nu Secția Salubritate.
Apărarea reclamantului că a lipsit deoarece a așteptat comunicarea deciziei de transfer sau a celei de concediere nu poate fi primită față de cele de mai sus atâta timp cât pârâta nu a pus în aplicare cele din adresa nr. 4094.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 107 din 25.01.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 107 din 25.01.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- - - - ---
GREFIER,
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 03.04.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1181/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 9426/2008. Curtea... → |
|---|
