Contestație decizie de sancționare. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1197/R/2009
Ședința publică din 30 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, sat., nr. 178, județul B, în contradictoriu cu intimata SC FOOD SA, cu sediul în, str. 13, județul B, împotriva sentinței civile nr. 431/LM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
-avocat,în reprezentarea recurentului reclamant -prezent, în baza împuternicirii avocațiale nr. 89/16.06.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet
-consilier juridic,în reprezentarea intimatei SC FOOD SA- în baza delegației nr. 2321/16.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare arată că nu s-a dovedit existența laturii subiective a faptei ilicite, că nu există și nici nu s-a dovedit existența laturii obiective, că prejudiciul este inexistent, că toate motivele care au stat la baza desfacerii contractului individual de muncă se bazează doar pe bănuieli, că recurentul nu a avut nici un fel de abateri disciplinare anterioare
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În motivare arată că arată că prin probele administrate în cauză a fost dovedită vinovăția recurentului iar decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 266 din codul muncii, petentul recurent sustrăgând în mod repetat produse din incinta de producție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 431/LM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata FOOD ca neîntemeiată.
Din considerentele sentinței se reține că,contestatorul a fost angajat al intimatei iar prin decizia nr.4945/27.11.2007 (fila 2 dosar) i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 29.11.2007 în baza art.61 lit.a, coroborat cu art.264 lit. f din codul muncii, deoarece în data de 23.10.2007 a încercat să sustragă din cadrul societății o cantitate de 20 kg. de palmoleină.
Tribunalul a constatat că intimata a respectat prevederile art.267 din codul muncii și a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, l-a convocat în scris pe salariat conform adresei de convocare (fila 3 dosar), i-a suspendat contractul individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile și au fost audiate persoanele care au avut cunoștință despre abaterea disciplinară a contestatorului (filele 14-20 dosar). Contestatorul a dat notă explicativă în cursul cercetării prealabil și a avut dreptul să formuleze și să-și susțină apărările.
Decizia de sancționare disciplinară nr.4945/27.11.2007 cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.268 din codul muncii, astfel încât acesta nu este lovită de nulitate absolută.
Din declarațiile martorilor și, rezultă că martorul i-a dat contestatorului un recipient de palmoleină pe care acesta l-a ascuns în stația frig unde a fost surprins de către martorul.
Ceilalți doi martori, A și, nu au luat cunoștință în mod direct despre incident și nu cunosc împrejurările în care a avut loc acesta, astfel încât declarațiile lor nu sunt utile cauzei, dar nici nu contravin și nu infirmă declarațiilor celorlalți martori.
Potrivit art.263 al.2 din codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, constând într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Tribunalul a constatat că fapta contestatorului de a sustrage o cantitate de 20 kg. de palmoleină din hala unde se producea aceasta, cu concursul martorului, după cum declară acesta, este o abatere gravă de la normele legale, este săvârșită cu vinovăție de către contestator și atrage o sancțiune disciplinară conform art.264 din codul muncii.
Fapta contestatorului de a sustrage un recipient de palmoleină este dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cursul procesului, declarații care se coroborează cu declarațiile luate persoanelor în cursul cercetării disciplinare prealabile, respectiv declarațiile lui Comin (fila 34 dosar) și Gh. (fila 35 dosar).
Instanța a constata că motivele invocate de contestator în contestația formulată și în precizarea la aceasta, nu sunt întemeiate, fapta de a sustrage un calup de palmoleină dintr-o hală și de a-l ascunde tot în incinta societății dar într-un alt loc, constituie abatere disciplinară săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Împotrivaacestei sentințe a formulat recurs recurentul contestator, în termenul legal și scutit de taxa de timbru, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Critică sentința instanței de fond sub aspectul interpretării probațiunii administrate în cauză arătând în acest sens că instanța de fond nu a ținut cont de prezumția de nevinovăție.
Menționează că sancțiunea aplicată este nejustificată și nelegală, în condițiile în care din nici probă nu reiese culpa sa în așa zisa tentativă de însușire a unei cutii de palmoleina.
Referitor la declarația martorului, reținută de instanța de fond, arată că această probă este nelegală și nevederidică, nelegalitatea probei rezultând din faptul că în actele care însoțesc decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu se regăsesc susținerile acestui martor, iar producerea unei astfel de probe în instanță constituie o încălcare prevederilor legale cuprinse în art. 77 din codul muncii.
Învederează instanței că, din probele administrate în cauză nu rezultă latura subiectivă a acțiunii ilicite, respectiv intenția de sustragere a bunului și nici latura obiectivă, în condițiile în care nici probă nu indică în mod direct că ar fi săvârșit fapta de care a fost acuzat, lipsind totodată și o altă componentă a angajării răspunderii disciplinare, respectiv prejudiciul.
Mai arată că, în luarea măsurii disciplinare nu s-a ținut cont de prevederile art. 266 din codul muncii, potrivit cărora sancțiunea disciplinară trebuie aplicată în raport de gravitatea faptei, ținându-se cont de împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele faptei, comportarea sa și eventualele sancțiuni.
Legal citată, intimata European Food SA a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
Menționează că nu au fost încălcate dispozițiile art. 77 din codul muncii întrucât nu au fost invocate în fața instanței de fond alte motive de fapt și de drept ci doar au fost dovedite aspectele de fapt și de drept reținute în decizia de sancționare.
Sub aspectul fondului cauzei se arată că prin probele administrate în cauză a fost dovedită vinovăția recurentului și că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 266 din codul muncii, petentul recurent sustrăgând în mod repetat produse din incinta de producție.
În drept sunt invocate prevederile art. 115 cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca întemeiată doar în parte, sub aspectul reținerii corecte a legalității deciziei de sancționare disciplinară, a respectării prevederilor art. 267 din codul muncii, respectiv a aprecierii probelor administrate în cauză referitor la săvârșirea abaterii disciplinare de către petentul recurent.
În acest sens, susținerile recurentului potrivit cărora nu s-a dovedit nici o abatere disciplinară în sarcina sa sunt apreciate ca nefondate, corect reținând instanța de fond că prin declarațiile martorilor audiați în cauză-, declarații care se coroborează și cu declarațiile scrise luate în cursul cercetării disciplinare numiților și s-a făcut dovada săvârșirii abaterii disciplinare reținute în sarcina contestatorului.
De altfel și din declarațiile martorului A și rezultă că accesul în stația de frig se făcea prin transmiterea cheii de la un schimb la altul, contestatorul având această posibilitate, fiind însă încuiat pe dinăuntru, fapt ce vine în confirmarea declarațiilor martorilor mai sus menționați.
Aspectele invocate de recurent privind nelegalitatea probei testimoniale constând în declarația martorului, urmare a încălcării dispozițiilor art. 77 din codul muncii vor fi înlăturate ca nefondate.
Astfel, potrivit art. 77 din codul muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Ori, în speță, intimata nu a invocat alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, martorul mai sus menționat fiind propus pentru dovedirea aspectelor ce au fost reținute în cuprinsul deciziei de concediere.
Sub aspectul neveridicității declarației acestui martor se apreciază ca nefondate susținerile recurentului, declarația martorului coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză și, pe de altă parte, pentru considerentul că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul celor susținute de recurent. Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, sunt apreciate, însă, ca fondate criticile aduse de recurent privind gravitatea măsurii disciplinare aplicate pentru abaterea reținută în sarcina sa.
Astfel, prin decizia de sancționare nr. 4945 din 27 noiembrie 2007 i s-a aplicat contestatorului cea mai severă sancțiune desfăcându-i-se contractul de muncă începând cu data de 29 noiembrie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 266 codul muncii sancțiunea disciplinară se stabilește în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportamentul general al salariatului. Eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Într-adevăr fapta reținută în sarcina petentului, respectiv încercarea de a sustrage un produs din cadrul societății constituie o abatere gravă, însă, în speță se impunea fi avută în vedere pe lângă împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, împrejurări relatate de martorii audiați în cauză și comportamentul general al salariatului, relevantă fiind în acest sens declarația martorului în sensul că nu a avut probleme disciplinare cu contestatorul care îi era subaltern, precum și faptul că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul unor fapte repetate, iar susținerile intimatei potrivit cărora contestatorul ar fi sustras în mod repetat produse din incinta societății nu pot fi reținute, neexistând nici o probă în acest sens.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 cod procedură civilă raportat la art. 304 pct 9 cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte contestația, dispunând, în baza art. 264 codul muncii prin raportare la art. 266 codul muncii, modificarea deciziei de sancționare nr. 4945 din 27 noiembrie 2007, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate petentului de către intimată cu sancțiunea prevăzută de art. 254 lit d din codul muncii existând reducerea salariului de bază al contestatorului cu 10% pe o durată de 3 luni, sancțiune apreciată ca proporțională raportat la gravitatea faptei.
Va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite respectiv rectificarea înscrierilor efectuate în cartea de muncă.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 și 276 cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească contestatorului suma de 650 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial stabilit conform art. 274 alin 3 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, sat., nr. 178, județul B, în contradictoriu cu intimata SC FOOD SA, cu sediul în, str. 13, județul B împotriva sentinței civile nr. 431/LM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
ADMITE ÎN PARTE contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC FOOD SA.
MODIFICĂ ÎN PARTE decizia nr. 4945 din 27 noiembrie 2007 emisă de intimata SC FOOD SA în sensul că:
DISPUNEînlocuireasancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă nr. -/2001, cu sancțiunea reducerii salariului de bază al contestatorului cu 10% pe o durată de 3 luni, în temeiul dispozițiilor art. 264 lit d din codul muncii.
DISPUNE reintegrarea contestatorului în funcția și postul deținute anterior desfacerii contractului individual de muncă cu obligarea intimatei pârâte SC FOOD SA la plata drepturilor salariale cuvenite și rectificarea înscrierilor efectuate în cartea de muncă a contestatorului.
OBLIGĂ intimata să-i plătească contestatorului suma de 650 lei cheltuieli de judecată parțiale, în fond și în recurs.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 30 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz 15.10.2009
Jud fond,
Dact IC
4ex/19.10.2009
2com/19.10.2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 275/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 7028/2009. Curtea... → |
|---|
