Contestație decizie de sancționare. Decizia 1418/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1418/ Dosar nr-
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Roxana
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de intimata " CĂLĂTORI" REGIONALA TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI B, împotriva sentinței civile nr. 958 din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6.11.2009, iar apoi pentru astăzi, 13.11.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 958/M/03.06.2009, Tribunalul Brașova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, CFR " SA.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători
A constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.501/2215/14.11.2008 emisă de pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători
A dispus restituirea sumelor de bani reținute de la reclamant în temeiul deciziei contestate.
A obligat pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători B să plătească reclamantului suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.
A obligat pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători B să plătească reclamantului suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor.
A respins acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, CFR " SA ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, CFR " SA instanța a reținut că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul este angajatul pârâtei Regionala de Transport Feroviar de Călători B, aceasta având calitatea de angajator conform mențiunilor din carnetul de muncă- poz.70 și urm.
Potrivit art.19 alin.2 din Statutul societății Naționale de Transport de Călători -SA, anexă la HG 584/1998 directorul general al societății a delegat competența în favoarea directorului regionalei de a încheia contracte de muncă cu personalul angajat pe funcții de execuție din cadrul unităților proprii și din subunitățile din structura acesteia.
În baza acestei delegări s-a încheiat contract individual de muncă cu reclamantul și tot în baza acestei abilitări s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare contestate de reclamant.
Prin urmare, instanța a apreciat că singura instituție răspunzătoare de aplicarea sancțiunii și care justifică legitimare procesuală pasivă este Regionala de Transport Feroviar de Călători B.
Asupra calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători, CFR " SA,Curtea de APEL BRAȘOVs -a pronunțat prin decizia nr.975/15.12.2008- 60 apreciind că intimata nu are calitate procesuală într-o acțiune având ca obiect anularea unei decizii de concediere. Considerentele expuse în decizia Curții de apel se impun cu putere de lucru judecat, astfel încât nu se poate pronunța o soluție contrară asupra acestui aspect.
Față de admiterea excepției, acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamantul este angajat în cadrul pârâtei Regionala de Transport Feroviar de Călători B în funcția de inspector protecție civilă, astfel cum rezultă din fișa postului depusă, în copie xerox, la dosar.
La data de 14.11.2086, pârâta a dispus sancționarea contestatorului, în temeiul dispozițiilor art.264 lit.d din codul Muncii, cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%. S-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea următoarelor abateri disciplinare: părăsirea locului de muncă în data de 23.07.2008, între orele 11,45-12,20 și lipsa activității profesionale în data de 23.07.2008.
Analizând decizia emisă, instanța a apreciat că este nelegală pentru următoarele motive:
Aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare, cu excepția sancțiunii avertisment implică obligativitatea pentru angajator de a urma procedura prealabilă de cercetare disciplinară prevăzută de dispozițiile art.267 din codul Muncii.
Potrivit art. 267 alin. 2 din codul Muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii."
Pârâta a depus la dosar un înscris denumit, convocare" prin care reclamantul era anunțat că în data de 28.07.2008, ora 10, urmare a nerespectării programului de lucru, este convocat la sediul B - sala de ședințe pentru a da relații referitor la părăsirea locului de muncă fără avizarea organului ierarhic superior.
În primul rând nu se menționează în ce dată și la ce oră reclamantul a părăsit locul de muncă. De asemenea nu se precizează nimic cu privire la cea de-a doua abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantului, respectiv lipsa activității profesionale în data de 23.07.2008.
Normele referitoare la procedurile obligatorii prealabile emiterii deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, astfel că încălcarea lor se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei. Sancțiunea nulității absolute este prevăzută expres de dispozițiile art.267 alin.1 din codul Muncii.
Rațiunea care a determinat legiuitorul să insereze obligația de a convoca în scris cu precizarea obiectului cercetării, datei și orei la care urmează a fi efectuată, a fost aceea de a da posibilitatea angajatului să-și pregătească apărările și probele, în cunoștință de cauză față de fapta care îi este imputată și care trebuie să-i fie comunicată.
În speță, pârâta nu a respectat aceste dispoziții legale în sensul că nu a descris în mod clar, succint și complet faptele care formează obiectul cercetării disciplinare, punând astfel în imposibilitate pe reclamant în formularea apărărilor.
Fată de acestea, instanța a reținut caracterul nelegal al cercetării prealabile astfel efectuate, ceea ce imprimă același caracter si deciziei de sancționare disciplinară, prin prisma prevederilor art.267 alin 1 și 4 și ale art.268 lit. c din codul Muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiat primul petit, astfel că l-a admis și a dispus anularea deciziei de sancționare contestate.
Cu privire la cel de-al doilea petit, respectiv obligarea intimatei la restituirea sumelor de bani reținute în baza deciziei de sancționare, întrucât instanța a dispus anularea acestei decizii, urmează a admis și acest capăt de cerere.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să rectifice registrul de evidență al salariaților cu privire la decizia de sancționare emisă.
Referitor la acest petit instanța a apreciat că în speță eventualele mențiuni în acest registru nu afectează cu nimic pe reclamant, nu produc nici o consecință juridică și nici un prejudiciu reclamantului. De altfel nu a fost invocată nici o dispoziție legală care să justifice admiterea acestei cereri. Pentru aceste motive acest petit a fost respins.
Raportat la petitul privind daunele morale, astfel cum rezulta din probele administrate - declarația martorului reclamantul lucrează într-o continuă stare de tensiune, fiind verificat în mod sistematic de către conducere prin apeluri repetate în birou. Din cauza acestei situații au fost afectate relațiile de familie, apărând tensiuni și certuri în familie. Martorul a mai arătat că datorită sancțiunii aplicate, i-au fost reținuți bani din salariu, fiind afectat bugetul familiei întrucât acesta este singurul întreținător. De asemenea s-a mai arătat că reclamantul este jignit la serviciu iar, toate problemele pe care le are nu îi sunt luate în seamă de conducerea unității din B, fiind nevoit să și le rezolve, apelează la sediul central din B"
Instanța a mai reținut faptul că în speță convocarea la cercetare disciplinară s-a făcut în data de 23.07.2009, fiind chiar ziua în care s-a reținut săvârșirea abaterilor disciplinare, fiind astfel evidentă existența unei atitudini mai represive din partea conducerii față de salariat.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. muncii, instanta a admis în parte cererea reclamantului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători B, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, se învederează că în mod greșit instanța de fond a apreciat că lipsa unei mențiuni din convocarea pentru cercetarea prealabilă a reclamantului atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, câtă vreme, în opinia recurentei, cercetarea disciplinară a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 267 alin. 1 codul Muncii, iar nulitate absolută nu poate fi constatată de instanța de judecată decât atunci când este prevăzută în mod expres de lege.
Un motiv distinct de recurs îl constituie recunoașterea de către prima instanță a daunelor morale solicitate de reclamant, susținându-se că la admiterea și evaluarea acestora au fost avute în vedere declarațiile unui singur martor, ale cărui relatări sunt indirecte, fiind cunoscute de la reclamant sub aspectul tuturor privațiunilor și afecțiunilor suferite ca urmare a sancțiunii disciplinare aplicate. Soluția relativă la acordarea daunelor morale este criticată și din perspectiva naturii obligatorii a Deciziei nr. XXXX/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, decizie în temeiul căreia în cadrul litigiilor de muncă, daunele morale pot fi acordate angajaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
În final, se solicită reducerea cheltuielilor de judecată puse de prima instanță în sarcina recurentei, sub cuvânt că, față de valoarea pricinii și prestația depusă, acestea nu sunt justificate.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca nefondat.
Argumentele care au condus prima instanță la constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare își găsesc temeiul normativ în cuprinsul prevederilor art. 267 alin.1 codul Muncii, text de bază care instituie,în mod expres, sancțiunea nulității absolute a măsurilor disciplinare luate - cu excepția avertismentului - în cazul nerespectării procedurilor prealabile. În rândul acestor proceduri, dispozițiile art. 267 alin. 2 codul Muncii impun cerința convocării în scris a salariatului, în cadrul cercetării disciplinare prealabile, fiind necesar ca actul convocării să prevadă obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Cât privește obiectul, ca element determinant al convocării, instanța de fond a statuat în mod temeinic că acesta nu este precizat, în concret, raportat la datele speței, lipsind arătarea intervalului orar în care se pretinde că reclamantul a lipsit de la locul de muncă, după cum și precizarea celei de a doua abateri, constând în lipsa activității profesionale a reclamantului pentru ziua de 23.07.2008. Precizarea obiectului convocării în cadrul unei proceduri de cercetare disciplinară prealabilă, are menirea aducerii la cunoștința persoanei salariate cercetate a abaterilor comise, dând astfel acesteia posibilitatea formulării apărărilor, cunoașterii normelor de ordine interioară încălcate, încât lipsa acestuia, ori indicarea sumară, evazivă, situează salariatul în postura de a nu își putea formula apărările față de angajator, în raport de care se află, prin natura prepușeniei, într-o relație de subordonare.
Nici criticile purtând asupra admiterii pretențiilor reclamantului sub forma daunelor morale nu sunt întemeiate.
Din ansamblul raportului litigios - dovedit de reclamant prin proba testimonială a relatărilor martorului propus în susținere - se desprinde că acesta a fost serios afectat în relațiile care ocrotesc demnitatea, onoarea și prestigiul titularului acțiunii în cadrul nu doar al raporturilor de serviciu, ci cu rezonanțe chiar în planul celor familiale. Elocvente sunt în contextul acestei analize litigiile anterioare derulate între părți, urmare cărora s-a conturat atitudinea șicanatorie a societății pârâte - relatările martorului scoțând în evidență apelurile repetate ale conducerii societății în biroul reclamantului, cu scop de verificare, ignorarea aspectelor semnalate de reclamant, motiv pentru care acesta a fost nevoit să se adreseze forului superior din B - dar și impactul creat de măsura sancționării asupra bugetului familiei, stările de tensiuni la care a fost supus reclamantul, toate acestea justificând acordarea daunelor morale.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial, față de complexitatea litigiului, conținutul contestației, demersurile procedurale întreprinse de apărătorul ales în fața primei instanțe, îndreptățesc titularul cererii la recuperarea sumei de bani avansate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține sentința atacată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători B împotriva sentinței civile nr. 958/M/03.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./17.11.2009
Tehnoredact./19.11.2009/ 5 ex.
Jud. fond,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Daniel Marius Cosma, Roxana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2406/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 493/2009. Curtea de... → |
|---|
