Contestație decizie de sancționare. Decizia 2406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 526/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2406R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1000F din data de 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ȚĂNDĂREI, având ca obiect " contestație decizie sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul, personal, și intimata, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.- din 06.04.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a depus la dosar, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 24.02.2009, cerere și copie adresă ITM.
Curtea procedează la legitimarea recurentului și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că la momentul emiterii deciziei de sancționare se afla în concediu de odihnă, nu a știut de rechemarea din concediu și nici nu a semnat un regulament intern.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că recurentul a recunoscut săvârșirea faptei, din ștatele de prezintă rezultă că acesta a fost la serviciul, iar în ce privește regulamentul arată că acesta este afișat în loc vizibil, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1000F din data de 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu parata SC SA Țăndărei, prin care se solicitase anularea deciziei nr.542/03.10.2008, reintegrarea în funcție, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, precum și plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
Tribunalul a reținut că, prin decizia contestată, parata SC SA a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, în temeiul art.264 alin.l lit.f din Codul Muncii, coroborat cu art.61 alin.l lit.a din Codul Muncii, deoarece acesta a fost prins de patrula politiei orașului Țăndărei în data de 27.09.2008, orele 4,30, având asupra sa, în autoturismul proprietate personala, cantitatea de 25 litri ulei comestibil, pe care l-a primit de la agentul de paza, care se afla de serviciu la postul nr.l, poarta principala al societății, iar uleiul a fost sustras din societate de salariatul.
Din nota explicativa dată de reclamant în cadrul cercetării disciplinare efectuate de parata, a rezultat că acesta, urmare a unui apel telefonic primit de la numitul, s-a prezentat în data de 26-27.09.2008, orele 4,30 la poarta societății parate, luând in autoturismul său 5 bidoane de ulei a cate 5 litri fiecare, iar în drumul de întoarcere către casa patrula poliției l-a oprit, însa reclamantul a arătat că a crezut că a fost cumpărat uleiul iar nu furat.
La dosarul cauzei,fila 53, pârâta a depus adresa nr.102 din 19.09.2008 a Biroului resurse umane, din care rezultă că, datorita unor probleme urgente de serviciu, reclamantul este rechemat din concediul de odihna începând cu data de 22.09.2008, iar in foaia colectiva de prezenta aferenta lunii septembrie 2008, la poziția 10, reclamantul figurează ca prezent începând cu data de 22.09.2008. -
Audiat în cauză martorul a declarat că l-a contactat telefonic pe reclamant în dimineața zilei de 27.09.2008, orele 4,30, întrucât numitul l-a rugat sa vina la sediul societății parate pentru a lua 5 bidoane de ulei dintr-o mașina galbena care se afla staționata in fața fabricii. Mai precizează martorul ca numitul nu i-a prezentat aviz de expediție a cantității de ulei nici la momentul ieșirii din unitate si nici ulterior.
Atât din declarația martorului cât și din cea a numitului, s-a reținut faptul că schimbarea serviciului se face pe baza de proces verbal și ca Regulamentul de ordine interioara al societății este afișat la loc vizibil.
Potrivit art.99 alin 3 din Regulamentul intern al societății parate "desfacerea disciplinara a contractului individual de munca se aplica angajaților care au comis abateri foarte grave in activitatea profesionala, contractul individual de munca se desface pentru sustragerea sau mijlocirea de sustrageri de obiecte, bunuri,bani sau documente aparținând societății sau colegilor de munca, indiferent de valoare."
Coroborând întreg materialul probator, instanța a constatat că fapta reclamantului, de a mijloci sustragerea de bunuri aparținând societății pârâte, respectiv cantitatea de 25 litri de ulei comestibil, a fost pe deplin dovedita, iar aceasta este suficient de pentru a atrage măsura dispusa de pârâtă, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond reține în mod eronat faptul că reclamantul a mijlocit sustragerea cantității de 25 de litri ulei comestibil aparținând, întrucât ținând cont de faptul ca sustragerea a avut loc in incinta societății, este cert ca acțiunea de mijlocire a sustragerii de bunuri aparținând societății nu se poate produce fără ca persoana care o săvârșește să nu se afle in incinta societății, din declarația martorului reieșind foarte clar că reclamantul a fost chemat de către acesta pentru a lua uleiul dintr-o mașina galbena care se afla staționată în fața fabricii.
În acest caz, recurentul a arătat că putea fi acuzat cel mult de tăinuire a bunurilor sustrase, cu condiția sa fi avut cunoștința ca aceste bunuri proveneau dintr-o sustragere, însa a avut certitudinea ca uleiul fusese cumpărat, cu atât mai mult cu cât acest lucru îi fusese confirmat de paznicul - martorul.
vând în vedere faptul că reclamantul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate presupune pur si simplu, în lipsa unei probe clare, că acesta a pătruns în incinta societății la care era angajat, pătrundere absolut necesara pentru a putea mijloci sustragerea unui bun aflat in incinta societății, astfel încât fapta nu există.
A mai arătat recurentul că, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2) lit. (a), (b) si (d) din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică. între aceste trei elemente trebuie să existe o concordanță deplină. Aceste elemente reprezintă descrierea stării de fapt și de drept care au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare. Raportat la ele angajatul trebuie să își organizeze apărarea (ceea ce nu s-a putut realiza întrucât în tot cursul cercetării disciplinare s-a susținut de către comisia de disciplina că reclamantul este cercetat disciplinar pentru faptul ca am fost oprit de către organele de poliție, găsindu-se în autoturismul pe care-l conducea cantitatea de 25 litri ulei comestibil, iar nu pentru mijlocirea sustragerii cantității de 25 litri de ulei comestibil).
Recurentul a susținut că nu a avut parte de o cercetare disciplinară corectă, nu a putut să-și organizeze apărarea, fiind indus in eroare de către comisia de disciplina, iar indicarea temeiului de drept relevă o altă faptă decât cea cuprinsă în "descrierea faptei", cu consecința nulității deciziei de sancționare, aspect asupra căruia instanța de judecata a omis sa se pronunțe, deși a fost pe larg dezbătut în notele scrise.
Practic, din descrierea faptei trecute in preambulul deciziei de sancționare rezultă ă recurentul nu a fost cercetat disciplinar pentru sustragerea sau mijlocirea sustragerii de obiecte, bunuri, bani sau documente aparținând societății, ci pentru faptul ca, In data de 27.09.2008, orele 4.30 fost prins de patrula politiei orașului Țăndărei având asupra sa, în autoturismul proprietate personală, cantitatea de 25 litri ulei .
Recurentul a susținut și că fapta săvârșită nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi abatere disciplinară, întrucât nu se face vinovat de mijlocirea sustragerii cantității de 25 de litri ulei comestibil din incinta paratei și chiar mai mult decât atât, aceasta fapta nu există.
În mod greșit instanța de fond retine faptul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 263 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care, așa cum rezultă din fișa de prezența la serviciu depusă la dosarul cauzei chiar de către intimata-parata, în dimineața zilei de 27.09.2008, orele 4.30, recurentul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În fine, recurentul a invocat și faptul că Regulamentul intern al societății nu-i poate fi opozabil, atâta timp cât angajatorul nu a putut face dovada existenței unui tabel nominal cu semnăturile angajaților de luare la cunoștința a prevederilor Regulamentului intern. Afirmațiile martorilor si, din care reiese faptul ca Regulamentul intern al societății ar fi fost afișat la sediul angajatorului la data de 27.09.2008, sunt contrazise de adresa Inspectoratului Teritorial d e Munca I nr. 330/19.12.2008, potrivit căreia "s-a constatat existenta Regulamentului Intern al societății aprobat de către directorul general în luna octombrie 2008. De asemenea, a fost prezentata o anexa la Regulamentul intern cuprinzând semnaturile de luare la cunoștința în data de 01.10.2008, ale unui număr de 18 salariați. Pentru perioada anterioara lunii octombrie 2008 nu au fost puse la dispoziția inspectorilor de munca Regulamentul intern, respectiv dovada luării la cunoștința a acestuia de către salariații societății".
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
La dosar a fost depusă copia adresei nr. 330/19.12.2008, emisă de Inspectoratul Teritorial d e Munca
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Criticile recurentului privesc, în parte, aspecte care țin de "terminologia" și "încadrarea penală" a faptei săvârșite, deși aceste chestiuni nu au format obiectul judecății, instanța fiind învestită cu soluționarea unei contestații îndreptate împotriva deciziei de sancționare disciplinară și având de stabilit dacă fapta constituie sau nu abatere disciplinară.
Potrivit art.263 alin 2 din Codul Muncii: "Abaterea disciplinara este o fapta în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
În speță, fapta recurentului-reclamant, salariat al Țăndărei, care a fost prins de patrula politiei orașului Țăndărei, în data de 27.09.2008, orele 4,30, având asupra sa, în autoturismul proprietate personala, cantitatea de 25 litri ulei comestibil, pe care l-a primit de la agentul de pază, care se afla de serviciu la postul nr.l, poarta principală a societății, uleiul fiind sustras din societate de salariatul, constituie abatere disciplinară, potrivit art.99 alin.3 din Regulamentul intern al societății, și justifica, având în vedere gravitatea abaterii, desfacerea contractului individual de muncă.
Circumstanțele invocate de către recurent, respectiv faptul că nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, că a fost chemat de către agentul de pază pentru a lua uleiul, dintr-o mașina galbena care se afla staționată în fața fabricii, astfel încât nu se afla în incinta societății, respectiv că a avut certitudinea că uleiul este cumpărat, nu sunt de natură a-l exonera de răspundere, atâta vreme cât prin acțiunea sa, de primire a unei cantități de ulei comestibil, pentru care nu avea documente justificative, a încălcat interdicția de a sustrage ori de a mijloci sustragerea de bunuri ale societății al cărei salariat era.
Interdicția sus menționată funcționa chiar dacă recurentul nu se găsea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci în timpul său liber (noaptea), și chiar dacă bunurile au fost preluate de la agentul de pază în afara societății.
Nefondate sunt și criticile referitoare la faptul că recurentul -reclamant nu a avut parte de o cercetare disciplinară corectă, nu a putut să-și organizeze apărarea, fiind indus in eroare de către comisia de disciplină asupra faptei cercetate, precum și că indicarea temeiului de drept relevă o altă faptă decât cea cuprinsă în "descrierea faptei", cu consecința nulității deciziei de sancționare, întrucât, așa cum rezultă din probele administrate la prima instanță (referatul comisiei de cercetare disciplinară, nota explicativă a salariatului), nu au existat neclarități referitoare la fapta imputată acestuia, cu privire la care i s-au cerut explicații, respectivcum a intrat în posesia cantității de ulei găsită de organele de poliție în autoturismul proprietatea sa.
De asemenea, nu se poate reține un viciu al deciziei de sancționare disciplinară, legat de descrierea faptei, neexistând pretinsa neconcordanță între starea de fapt reținută în decizie și temeiul de drept invocat.
Cât privește faptul că recurentul-reclamant nu ar fi cunoscut prevederile Regulamentul intern al societății, care îi interziceau să sustragă sau să mijlocească sustragerea bunurilor societății, Curtea apreciază că, chiar dacă societatea nu a dovedit faptul că salariatul a semnat de luarea la cunoștință a prevederilor acestuia, adresa nr. 330/19.12.2008, emisă de Inspectoratul Teritorial d e Munca I, nu este de natură să înlăture situația de fapt reținută de prima instanță, pe baza declarațiilor martorilor și, aceea că Regulamentul de ordine interioara al societății era afișat la loc vizibil salariaților.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1000F din data de 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Țăndărei,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
22.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1418/2009. Curtea... → |
|---|
