Contestație decizie de sancționare. Decizia 1424/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1424/R-CM
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.624 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 09 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 3.12.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea contestația formulată de petenta împotriva Deciziei nr.1061 din 13.11.2008 emisă de Directorul General al Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) prin care a fost sancționată disciplinar cu Avertisment scris. S-a solicitat anularea deciziei contestate ca nelegală și netemeinică și repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei.
În fapt, contestatoarea a arătat că ocupă funcția de Unic în cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și prin Decizia nr.1061/13.11.2008 a fost sancționată disciplinar avându-se în vedere următoarele aspecte:
- că, deși are atribuții în sensul exercitării controlului activității din cadrul Biroului Unic, atribuțiile înscrise în fișa postului la pct.7 lit. aj) și al), nu și le-a exercitat corespunzător;
- că din "susținerile" acesteia rezultă că obligația de control și verificare a documentelor care angajează întreg biroul pe care îl coordonează nu-i incumbă, asumându-și însă întreaga responsabilitate pentru lucrările pe care le preia efectiv;
- că motivul de fapt al sancționării acesteia l-ar constitui încălcarea normelor de conduită în instituție și a celor înscrise în fișa postului și anume încălcarea dispozițiilor art.37 pct.3 și pct.4 liniuța 9 și art.39 alin. 1, liniuța 5 din Regulamentul intern al
Pe cale de excepție a fost invocată tardivitatea emiterii acestei decizii în raport de dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii, susținându-se că referatul întocmit de Directul Vaf ost înregistrat la data de 13.10.2008, iar decizia a fost emisă la data de 13.11.2008, peste termenul de 30 zile prevăzut de lege.
A mai arătat că nu se precizează în Convocarea nr.-/31.10.2008 emisă de Președintele Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, obiectul cercetării disciplinare, în sensul că faptele pentru care a fost convocată diferă total de cele pentru care a fost cercetată, precum și de cele pentru care a fost sancționată.
Astfel, la aliniatul al doilea din Convocare se face referire la faptul că obiectul cercetării disciplinare privește "exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, prin folosirea abuzivă, în scop personal, a timpului de muncă și a stației de lucru aflată în utilizarea acesteia".
În realitate, contestatoarea a menționat că a fost sancționată pe nedrept, fără a fi cercetată, pentru că nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu privire la "controlul și verificarea documentelor care angajează întreg biroul", după cum incorect s-a reținut în decizia de sancționare contestată.
A mai menționat că a fost convocată pentru a fi cercetată pentru o faptă și sancționată pentru altă pretinsă faptă.
Din această cauză, a fost în imposibilitate de a formula probele în apărare.
Contestatoarea a precizat că decizia contestată nu precizează fapta pentru care a fost sancționată, necuprinzând descrierea faptei, încălcând astfel art.268, al.2, lit.a) din Codul muncii.
În fapt, Comisia de anchetă disciplinară nu a verificat faptele pentru care a fost aplicată sancțiunea (exercitarea controlului activității din cadrul biroului).
Prin urmare la dosarul de cercetare, nu există nici o probă incriminatorie din care să rezulte că nu își îndeplinește sarcinile de serviciu, "rezultatul dăunător" despre care se vorbește în cuprinsul deciziei contestate, nefiind precizat. În fapt, acest pretins rezultat negativ nu există.
Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că decizia este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
A fost convocată prin adresa nr.-/31.10.2008 pentru a fi cercetată disciplinar în legătură cu "exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, prin folosirea abuzivă, în scop personal, a timpului de muncă și a stației de lucru aflată în utilizarea acesteia".
În cursul cercetării disciplinare, deși nu era menționat în convocator, i s-a adus la cunoștință că ar mai exista un aspect pentru care va fi cercetată și anume, "completare și semnare pe dosarele colegilor mei", referenți în cadrul Biroului Unic, drept pentru care a precizat în Nota explicativă din 10.11.2008 că nu are asemenea atribuții în fișa postului (de a semna pe dosarele preluate de subalternii săi). A mai menționat că singurul cu atribuții de semnare este referentul care întocmește referatul cu obiecțiuni conform art.11 al.2 din Normele metodologice nr.P/608-773/1998 privind modul de ținere a Registrului comerțului și de efectuare a înregistrărilor emise de Camera de Comerț și Industrie a României și Ministerul Justiției, în vigoare la data respectivă.
Prin urmare, a menționat contestatoarea că faptele care au făcut obiectul cercetării disciplinare nu au fost dovedite și nici nu i s-a reținut vreo culpă cu privire la acestea.
În ceea ce privește faptele pentru care a fost sancționată și anume că ar fi încălcat atribuțiile înscrise în fișa postului la pct.7 lit. aj) și al), precum și cele cuprinse în art. 37, pct. 3 și art. 39 al. 1, liniuța 5 din Regulamentul Intern al pe care nu și le-ar fi exercitat corespunzător, contestatoarea a precizat următoarele:
Faptele nu au constituit obiectul cercetării disciplinare, nu au fost cercetate și, prin urmare, nici dovedite.
În cuprinsul deciziei contestate se face referire la "așa-zisele mele susțineri" conform cărora "nu îi revine obligația de control și verificare a documentelor care angajează întreg biroul pe care îl coordonează".
A mai arătat că activitatea de control și verificare a tuturor dosarelor preluate de colegii acesteia de (acestea fiind documentele cu care operează, în principiu, biroul) și-o îndeplinește cu rigurozitate, zilnic, după cum s-a constatat și cu ocazia efectuării în luna octombrie a anului curent a unui control de fond efectuat de către Auditul Public Intern al (o echipa alcătuită din 4 persoane), conform Legii nr.672/2002 privind auditul public intern.
Controlul respectiv a vizat întreaga activitate a V( inclusiv a Biroului Unic) și s-a desfășurat în perioada 30.09.2008 - 10.10.2008, incluzând datele de 07.10.2008 și 09.10.2008.
La finalizarea controlului a fost întocmit Proiectul de raport de audit public intern referitor inclusiv la activitatea Biroului Unic, document înregistrat la. V sub nr.25873/29.10.2008, din care rezultă fără nici un echivoc faptul că:
"Activitatea Biroului Unic din cadrul V se desfășoară cu respectarea fluxului operațiunilor precum și instrucțiunile și procedurile emise de către ONRC.
Dosarele sunt preluate corect și complet neidentificându-se probleme deosebite în acest sens.
Dosarele preluate de către referenți sunt verificate de către șeful Biroului Unic și înscrise într-un registru propriu al Biroului Unic în care sunt evidențiate numărul de înregistrare, data preluării, tipul cererii și referentul care a preluat-
Deși din discuțiile cu cei implicați și cu salariații V rezultă că nu există o colaborare foarte bună între șefa Biroului Unic și directorul V, echipa de audit nu a identificat probleme deosebite în actele preluate de către Biroul Unic sau în modul de lucru al acestuia".
Pe de altă parte, însă, cercetarea disciplinară a avut loc la scurt timp după terminarea controlului Public Intern și, deși a fost de scurtă durată și superficială (aproximativ o oră), a dus la concluzii opuse total față de concluziile întemeiate ale Public Intern (a cărui verificare extrem de amănunțită și laborioasă a durat două săptămâni, implicând verificarea a zeci de dosare).
A mai menționat că nu este posibil ca aceeași instituție - - inițial să confirme că aceasta își îndeplinește atribuțiile de serviciu și apoi - cu ocazia unei verificări inexistente - să susțină că aceleași atribuții, pentru aceeași perioadă, nu le îndeplinește.
Contestatoarea a precizat că este surprinzător faptul că imediat după terminarea controlului echipei de audit, deși Biroul Unic a fost apreciat pozitiv de către aceasta, d-nul director a întocmit un singur referat, împotriva acesteia, amintindu-și că, la un moment dat, judecătorul delegat (doamna ) ar fi atras atenția că dosarele nu sunt semnate de șeful de.
Judecătorul delegat verifică doar legalitatea cererilor depuse de solicitanți la. conform art.36 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată și nu modul de lucru în instituție, personalul nefiind subordonat judecătorului delegat.
Pe de altă parte, ca modalitate de lucru, contestatoarea consideră că au fost încălcate regulile unei cercetării disciplinare.
În orice instituție, în momentul în care directorul constată unele "nereguli" cu privire la îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin unuia dintre subordonați, întâi le discută cu salariatul în cauză (ceea ce contestatoarea a precizat că nu s-a întâmplat în cazul ei) și apoi, în funcție de explicațiile primite, ia o măsură sau sesizează forul superior (în speță conducerea ).
S-a arătat că directorul V, în loc să-i ceară explicații cu privire la cele semnalate de judecătorul delegat, a preferat să sesizeze direct conducerea, în încercarea de aos ancționa cu orice chip, lucru pe care l-a adus la cunoștință prin memoriul pe care l-a adresat conducerii cu ocazia cercetării disciplinare în cauză.
De altfel, art.6 al.5 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de prevede că "structurile interne (servicii, birouri) ale oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale sunt subordonate directorului fiecăruia".
De asemenea, art.6, al.7 din același subliniază subordonarea birourilor teritoriale față de directorul, precizând că "personalul acestora" este "direct subordonat directorilor oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale".
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.268 al.5 coroborat cu art.283 lit.b din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat respingerea contestației.
Cu privire la excepția tardivității, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, întrucât decizia a fost emisă în termenul legal de 30 zile prevăzut de lege. Astfel, termenul de 30 zile a început să curgă la data de 15.10.2008 și s-a încheiat în data de 14.11.2008, decizia fiind emisă la data de 13.11.2008.
Referitor la convocarea salariatei și la obiectul cercetării disciplinare s-a arătat că petenta a fost convocată în data de 10.11.2008, angajatorul respectând dispozițiile art.267 alin.2 din Codul muncii. Cercetarea disciplinară a fost efectuată sub două aspecte și anume: exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și folosirea abuzivă, în scop personal, a timpului de lucru și a stației de lucru aflată în utilizarea salariatei.
Pe fondul cauzei s-a susținut că astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare disciplinară, Directorul Vaa dus la cunoștința Directorului General al că în data de 09.10.2008, împreună cu auditorii Oficiului Național, la sfârșitul programului de lucru au procedat la verificarea documentelor existente în calculatoarele salariaților, moment în care au fost găsite în calculatorul petentei documente, mai precis decizii, care priveau societăți comerciale înregistrate în registrul comerțului și care la dosarele comercianților respectivi din arhiva registrului erau menționate ca înscrisuri sub semnătură privată. S-a constatat că petenta nu are în fișa postului atribuții legate de redactarea documentelor respective, ci doar obligația de a folosi timpul de lucru numai pentru desfășurarea atribuțiilor aferente funcției pe care o deține, precum și că aceasta nu își îndeplinește obligațiile cuprinse în fișa postului.
Cu privire la raportul de audit public intern, pârâtul a arătat că misiunea de audit a fost aferentă perioadei 1.06.2008 - 31.08.2008, ceea ce înseamnă că cele două zile în care a fost cercetat modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către contestatoare, respectiv 07.10.2008 și 09.10.2008, nu sunt cuprinse în perioada de audit. Este adevărat că auditorii au fost prezenți în sediul V până în data de 10.10.2008, dar controlul efectuat de aceștia a vizat o anume perioadă de timp.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.624 din 11 iunie 2009 admis contestația și a anulat decizia de sancționare nr.1061/13 noiembrie 2008.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității, s-a apreciat că decizia contestată a fost emisă în termenul legal de 30 de zile.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că este salariata pârâtului, în funcția de șef Unic, astfel cum este acesta menționat în mod distinct de celelalte birouri, în statul de funcțiuni depus la dosar.
Prin decizia contestată a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, întrucât nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile înscrise în fișa postului la pct.7 lit.aj) și al), ceea ce a fost apreciat ca fiind abatere disciplinară.
S-a menționat în cuprinsul deciziei că motivul de fapt al sancționării disciplinare îl constituie încălcarea normelor de conduită în instituție și a celor înscrise în fișa postului și anume încălcarea dispozițiilor art.37 pct.3 și pct.4 liniuța 9 și art.39 alin.1 liniuța 5 din Regulamentul Intern al
Cu privire la aceste norme, prima instanță a reținut că art.37 pct.3 din acest regulament prevede că salariații au obligația să respecte atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului și în procedurile aplicabile acestora. Pct.4 prevede obligația salariatului de a nu se folosi de funcția pe care o ocupă în cadrul instituției pentru a obține contracte sau comenzi pentru sine sau pentru terți.
Pretinsele abateri, în sensul că petenta a refuzat să verifice și să controleze activitatea salariaților din subordine nu au fost dovedite. Fiecare dintre dosarele lucrate de salariați sunt date șefului de spre verificare - Fișa privind fluxul operațiunilor nu cuprinde rubrică specială cu mențiunea de verificare și semnare de către șeful Biroului Unic (respectiv petentă) și astfel nu i se poate imputa acesteia că nu a semnat și aceste fișe. Contestatoarea are obligația de a semna fișa privind fluxul operațiunilor numai pentru dosarele pe care le preia spre înregistrare.
Referitor la nerespectarea pct.4 al art.37 de către contestatoare, s-a reținut că nu s-a dovedit că aceasta s-a folosit de funcția deținută pentru a obține contracte sau comenzi pentru sine sau pentru terți.
Nici încălcarea dispozițiilor art.39 alin.1 liniuța 5 din Regulament nu a fost dovedită.
S-a conchis că decizia a fost emisă în contextul unor relații tensionate mai vechi, existente între petentă și conducătorul instituției și că aceasta nu se face vinovată de încălcarea normelor legale indicate în decizia de sancționare, așa încât s-a admis contestația și s-a dispus anularea acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectele motivelor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Este inadmisibilă excepția tardivității invocată de contestatoare, întrucât decizia de sancționare nu este emisă în afara termenului stabilit de normele legale aplicabile în cauză;
2. Instanța a apreciat eronat susținerile contestatoarei legate de evidențierea realității desfășurării cercetării disciplinare și a respectării normelor obligatorii privind conținutul convocării salariatei;
3. Pe fondul cauzei, decizia de sancționare este legală, întrucât contestatoarea nu are în fișa postului atribuții legate de redactarea documentelor comercianților, ci obligația de a folosi timpul de muncă pentru desfășurarea atribuțiilor aferente funcției pe care o deține și cuprinse în fișa postului. În același timp nu își îndeplinește obligațiile stabilite prin fișa postului, în sensul că nu există nicio dovadă a faptului că verifică dacă modalitatea de preluare a dosarelor comercianților este corectă, prin înscrierea în fișa privind fluxul operațiunilor și observații, prin semnarea la rubrica observații pentru verificarea dosarelor preluate de salariații din subordine.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea contestației.
Recursul este fondat, pentru cele ce preced:
Primele două motive de recurs nu pot fi reținute, dat fiind faptul că instanța de fond, așa după cum pretinde chiar recurentul, a reținut, prin soluția criticată, că decizia de sancționare a fost emisă în termen legal, iar anterior aplicării sancțiunii disciplinare a fost efectuată cercetarea prealabilă prevăzută de dispozițiile art.267 din Codul muncii.
Astfel fiind, recurentul nu justifică niciun interes în formularea acestor critici, prin modalitatea de soluționare a cauzei, din punctul de vedere al termenului în care a fost emisă decizia de sancționare și al obligației de efectuare a cercetării prealabile, nefiind vătămat.
Este fondat următorul motiv de recurs care vizează fondul cauzei.
Astfel, potrivit pct.7 lit.l din fișa postului - anexa 2 (61 dosar fond), intimata-contestatoare are ca atribuție de serviciu și pe aceea de a semna pentru legalitatea actelor verificate.
Conform pct.7 lit.l, aj, ak și al din fișa postului - anexa nr.6 (filele 65 și 66 dosar fond), contestatoarea semnează fișa privind fluxul operațiunilor și observații pentru dosarele pe care le preia spre înregistrare, controlează și verifică preluarea documentelor și dosarelor care angajează activitatea biroului în conformitate cu dispozițiile legale, realizează efectiv parte din lucrările biroului, verifică și se implică în realizarea activităților și acțiunilor corective în cadrul biroului pentru care este responsabilă.
Totodată, prin Regulamentul intern s-au stabilit norme referitoare la modul de organizare a muncii și a timpului de lucru, drepturile și obligațiile în calitate de angajator, precum și ale oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, drepturile și răspunderea salariaților, procedura de aplicare a sancțiunilor, cât și procedura de soluționare a cererilor și reclamațiilor salariaților.
La capitolul II din acest Regulament, intitulat "drepturile și obligațiile salariaților", s-a stipulat că aceștia au obligația de a folosi timpul de lucru, precum și bunurile aparținând numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției deținute, nu trebuie să se folosească de funcția pe care o ocupă în cadrul instituției pentru a obține contracte, comenzi sau lucrări pentru sine sau pentru terți (art.37 pct.4) și trebuie să urmărească și să controleze executarea lucrărilor de către salariații din subordine, la termenele legale și în condiții de legalitate (art.39 liniuța 5) - filele 104-105 dosar fond.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, contestatoarea nu a respectat aceste atribuții de serviciu.
Astfel, în data de 9 octombrie 2008, conducerea, împreună cu auditorii, efectuând o verificare la sfârșitul programului de lucru în calculatoarele salariaților, au găsit în calculatorul contestatoarei documente care priveau societăți comerciale înregistrate în registrul comerțului și care la dosarele respectivilor comercianți erau menționate ca înscrisuri sub semnătură privată, deși aceasta nu are în fișa postului atribuții legate de redactarea documentelor comercianților.
Totodată nu a verificat dacă modalitatea de preluare a dosarelor comercianților este corectă, prin înscrierea în fișa privind fluxul operațiunilor și observații și prin semnarea la rubrica observații pentru verificarea dosarelor preluate de salariații din subordine.
Instanța de fond a reținut greșit că fișa privind fluxul operațiunilor nu cuprinde o rubrică specială cu mențiunea de verificare și semnare de către contestatoare și de aceea nu i se poate imputa că nu a semnat aceste fișe, aceasta în contradicție totală cu atribuțiile contestatoarei enumerate în fișa postului, în care se precizează că are, pe lângă alte atribuții și pe aceea de a semna fișa privind fluxul operațiunilor și observații pentru dosarele pe care le preia spre înregistrare.
Prin urmare, cu actele de la dosar s-a făcut dovada certă a încălcării atribuțiilor de serviciu de către intimata-contestatoare, astfel că este legală măsura de sancționare a acesteia, dispusă prin decizia contestată.
Prin urmare, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.3 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge contestația formulată de, menținându-se în consecință decizia de sancționare nr.1061/13 noiembrie 2008 emisă de Ministerul Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în B,-, -b, tronson II-III, sector 3, împotriva sentinței civile nr.624 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Râmnicu V,-, județul
Modifică sentința, iar pe fond respinge contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei de sancționare nr.1061/13 noiembrie 2008 emisă de Ministerul Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/21.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 999/2009. Curtea de... → |
|---|
