Contestație decizie de sancționare. Decizia 1494/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- revizuire-rejudecare în fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1494
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2010, privind recursul declarat de pârâtul Cabinet Medical Individual "", împotriva sentinței civile nr.481/20.06.2002, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.3872/2002, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, contestație decizie de concediere, reținut spre rejudecare prin decizia civilă nr.6496/18.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în urma desființării deciziei civile nr.2279/14.10.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.1797/LM/2002.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.02.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința 6496 din 18.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a admis cererea de revizuire formulată de către, împotriva deciziei civile nr.2279/14.10.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.1797/LM/2002, în contradictoriu cu intimatul Cabinet Medical.
S-a desființat decizia civilă nr. 2279/14.10.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1797/LM/2002 și s-a acordat termen pentru rejudecarea recursului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.2279/14.10.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1797/LM/2002 s-a admis recursul declarat de intimata SC împotriva sentinței civile nr.481 din 20 iunie 2002- prin care se admisese contestația formulată de contestatoare, cu repunerea integrală a acesteia în situația anterioară - pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 3872/2002 în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
S-a dispus modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de muncă a rezultat că această măsură a fost dispusă în urma absențelor nemotivate de la serviciu, pe care le-a înregistrat în repetate rânduri.
nemotivate de la program înregistrate în mod repetat constituie o abatere gravă de la normele de disciplina muncii care justifică măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă dispusă de conducerea cabinetului medical.
Abaterile săvârșite de contestatoare au fost confirmate și de martorul ( fila 36, dosar fond ) acesta declarând că, începând din luna ianuarie 2002, contestatoarea nu venea la serviciu, în mod constant în zilele de luni, " că s-a adresat pe un ton ridicat pacienților ", existând mai multe sesizări depuse la cabinetul medical de pacienții nemulțumiți pentru care i s-a atras atenția de conducerea cabinetului medical încă din luna august 2001.
Pentru considerentele menționate mai sus, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă s-a admis recursul declarat de intimata SC împotriva sentinței civile nr.481 din 20 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 3872/2002 în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
S-a dispus modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire.
În motivarea acestei cereri, s-au arătat următoarele:
Prin decizia contestată s-a menținut măsura deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă al petentei, motivat de faptul că aceasta lipsit nemotivat de la serviciu.
Pentru dovedirea abaterilor reținute în sarcina sa, respectiv, absențele de la serviciu în fiecare zi de luni în perioada ianuarie - martie 2002, au fost întocmite, în fals, foi colective de prezență ce au atestat lipsa de la serviciu în perioada arătată.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 829 din 26 mai 2008 au fost anulate, ca false, aceste foi colective de prezență, fiind respins recursul declarat împotriva acestei sentințe.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 cod. pr. civ. solicitându-se anularea deciziei nr. 2279/14 oct. 2002 Curții de APEL CRAIOVA și fixarea unui unui termen pentru soluționarea pe fond a cauzei.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele: Decizia nr. 2279/14 oct. 2002 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Sentința civilă nr. 481/20 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Sentința penală nr. 829/26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia, Decizia nr. 299/A/28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția Civilă, Decizia nr. 493/ 9 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Ordoanța din data de 21 iunie 2007 din dosarul nr. 1191/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, Ordonanța din data de 23 iulie 2007 din dosarul nr. 211/II/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, Decizia penală nr. 713/R din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția Penală, Decizia penală nr. 270/R/ 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția penală.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constaat cererea de revizuire fondată admițând-o, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 4, teza a II-a cod. pr. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere în cazul în care această hotărâre s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății.
Conform art. 324 pct. 3 teza a II-a, termenul de revizuire este de o lună și se socotește din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței care a declarat fals înscrisul.
În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Decizia civilă nr. 2279 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul civil nr. 1797/LM/2002.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a făcut vorbire despre absențele nemotivate de la program înregistrate în mod repetat din perioada martie 2002 și februarie 2002, dovedite cu foile de prezență colectivă din lunile respective.
Prinsentința penală nr. 829 din data de 26 mai 2008pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta și au fost anulate foile colective de prezență privind pe reclamantă pentru zilele de 7 ian. 2002, 14 ian. 2002, 21 ian. 2002, 28 ian. 2008, 4 februarie 2002, 11 februarie 2002, 18 februarie 2002, 25 febr. 2002, 11 martie 2002, 18 martie 2002 și 25 martie 2002.
Prindecizia nr. 299/A/28 noiembrie 2008pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă, s-au respins apelurile formulate de pârâta și reclamanta împotriva acestei sentințe penale.
Ulterior, prinDecizia nr. 493/ 9 aprilie 2009pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins recursul declarat de pârâta, astfel că a rămas irevocabilă sentința nr. 829 din data de 26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr- prin care au fost anulate foile colective de prezență privind pe reclamant pentru zilele de 7 ian. 2002, 14 ian. 2002, 21 ian. 2002, 28 ian. 2008, 4 februarie 2002, 11 februarie 2002, 18 februarie 2002, 25 febr. 2002, 11 martie 2002, 18 martie 2002 și 25 martie 2002.
La data de 30 aprilie 2009, deci înlăuntrul termenului de o lună de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 829 din data de 26 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia, a fost formulată cererea de revizuire ce formează obiectul cauzei de față, fiind astfel, respectate dispozițiile art. 324 pct. 3 teza a II-a cod. pr. civ.
Cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4, teza a II-a cod. pr. civ. Curtea a constată că, în speță, sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege, respectiv, hotărârea a cărei revizuire s- solicitat a fost dată în temeiul unor înscrisuri declarate false în urma judecății.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, coroborate cu art. 326 și următoarele cod. pr. civ. a fost admisă cererea și desființată decizia civilă nr. 2297 din 14 oct. 2002 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1797/LM/2002.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului.
În recurs au fost depuse o serie de înscrisuri în sensul caracterizării recurentei, foi colective de prezență precum și mai multe declarații extrajudiciare propuse pentru caracterizarea intimatei.
Prin concluziile scrise, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea contestației.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile precum și în raport de apărările și precizările formulate, Curtea reține că recursul pârâtului urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă în temeiul art. 130 litera i din Codul muncii ( este vorba de Codul muncii anterior, care era în vigoare la data săvârșirii pretinselor abateri disciplinare), rezultă că salariatei i se reproșează absențele repetate de la serviciu deși aceasta a mai fost atenționată în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, intimatul a arătat că începând cu anul 2000 petenta a început să aibă o atitudine necorespunzătoare în fața pacienților, în anul 2001 și-a efectuat concediul de odihnă integral fără a depune în prealabil o cerere de solicitare a aprobării concediului, iar în ultima perioadă anterioară emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă aceasta a ajuns să lucreze numai 3 zile pe săptămână.
În data de 7 martie 2002, aflându-se într-o deplasare, medicul a fost anunțat că asistenta lipsește. iar prin nota explicativă dată de aceasta, a putut justifica numai 6 din cele 8 ore de lucru.
Ulterior -aceasta a absentat nemotivat 4, 11 și 18 martie iar din 25 martie nu a mai venit deloc la serviciu și nu a comunicat motivul absenței, perturbându-se activitatea cabinetului.
Potrivit dispozițiilor art. 178 din vechiul cod al muncii, în orice litigii de munca, dovada temeiniciei si legalității dispoziției sau măsurii luate de unitate este in sarcina acesteia La dosarul de fond al cauzei nu sunt depuse înscrisuri emanate de la angajator care să ateste " atenționările" sau " avertismentele" date de pârât contestatoarei.
Dimpotrivă, există la dosar depusă o notă explicativă dată de contestatoare la data de 7 martie prin care aceasta justifică întregul program de lucru pentru ziua respectivă în contradicție cu cele susținute de recurentă.
Au fost depuse o serie de declarații extrajudiciare care atestă un comportament necorespunzător al contestatoarei, pe care instanța le apreciază ca fiind date "pro causa" analiza acestora realizându-se în mod coroborat cu declarația martorului Tîrei, audiat nemijlocit de instanța de judecată, în prezența ambelor părți asistate fiind de către apărători, precum și a martorului -angajat al aceluiași cabinet, precum și în raport de lipsa registrului intrări - ieșiri corespondență care să ateste că ele au fost date de respectivii pacienți la datele menționate și, respectiv, nu au fost antedatate.
Curtea reține însă faptul că, prin decizia de concediere disciplinară i se reproșează contestatoarei acumularea de absențe nemotivate împrejurare combătută pe de-o parte de actele medicale depuse de contestatoare care atestă starea de incapacitate temporară muncă a acesteia, coroborat cu declarația martorului referitoare la această stare de incapacitate de muncă.
Faptul că în recurs, ca și în fața instanței de fond, pârâtul a invocat conduita necorespunzătoare a petentei față de pacienți și depus o serie de declarații extrajudiciare în acest sens,este lipsit de relevanță juridică în prezenta cauză, intimatul - Cabinetul medical condus de dr. neputând invoca în fața instanței alte împrejurări decât cele avute în vedere la data emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă și care, de altfel, au fost menționate în decizia de concediere.
Pe de altă parte, cauza se află în rejudecare pe fond, în fața instanței de recurs -în raport de caracterul devolutiv al recursului potrivit noilor dispoziții legale privind judecarea litigiilor de muncă - ca urmare a admiterii cererii de revizuire în temeiul art. 322 pct. 4.civ prin decizia nr. 6496/ 18 nov. 2009. împotriva deciziei pronunțată în recurs de Curtea de Apel - nr. 2279/ 14.10.2002, care a reținut că absențele nemotivate au fost dovedite de pârât cu foile colective de prezență.
Ori, aceste foi colective de prezență au fost anulate pe cale judecătorească, în mod irevocabil.
Astfel, prin ordonanța din 21.06.2007 adoptată în dosarul nr. 1191/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 290 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 1000 lei Ron. Împotriva acestei soluții a formulat plângere iar, prin ordonanța nr. 211/2/II/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, s-a respins plângerea formulată de către aceasta.
Ulterior, s-a formulat plângere împotriva ordonanței nr.211/2/II/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia de către petenta. Prin sentința penală nr.210/2007 definitivă prin decizia penală nr.713/2007 s-a menținut soluția adoptată prin ordonanța nr.211/2/II/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pronunțată la data de 21.06.2007 în dosarul nr.1191/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaias -a reținut că, foile de prezență colectivă pe lunile ianuarie-martie 2002 au fost întocmite în fals de către învinuita, partea vătămată fiind trecută lipsă în zilele de luni ale fiecărei săptămâni cu toate că aceasta a fost prezentă la serviciu.
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr.829 din 26.05.2008, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei, pentru anulare act; a anulat parțial foile colective de prezentă privind pe reclamantă pentru zilele de 07.01.2002, 14.01.2002, 21.01.2002, 28.01.2008, 04.02.2002, 11.02.2002, 18.02.2002, 25.02.2002, 04.03.2002, 11.03.2002, 18.03.2002, 25.03.2002, sentința rămânând irevocabilă prin respingerea apelurilor și recursului declarat de pârâtă.
Pentru aceste considerente, argumentele pe fondul cauzei aduse de recurentă vor fi respinse.
Curtea are însă în vedere, în raport de intervalul mare de timp scurs de la soluționarea contestației in primă instanță și până la data soluționării recursului, faptul că, petenta s-a angajat la data de 15 ian. 2003 la Policlinica Sănătatea, astfel încât,prin concluziile scrise aceasta și-a diminuat pretențiile deduse judecății până la această dată - 15 ian.2003 cererea inițială de chemare în judecată cuprinzând pe lângă anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și cererea de reintegrare pe postul și funcția deținute anterior cu plata drepturilor bănești de la aferente.
Sub aspect procedural, această restrângere a obiectului dedus judecății echivalează cu o achiesare la recurs în această limită, fapt pentru care, în raport de dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 298 și respectiv art. 132 alin. 2 punctul 2Cod procedură civilă, în temeiul art. 312.civ. recursul va fi admis numai în aceste limite și, modificându-se sentința în parte, reintegrarea contestatoarei și plata aferentă a drepturilor bănești se vor realiza numai pentru perioada cuprinsă între 25 martie 2002 - 15 ianuarie 2003 menținându-se restul dispozițiilor dispuse de instanța de fond.
Referitor la cererea reclamantei cuprinsă în întâmpinare și în concluziile orale și scrise, în sensul de a se constata vechime în muncă perioada cuprinsă între 25 martie 2002 data concedierii și până la data angajării la Policlinica Sănătatea - aceasta reprezintă, fără doar și poate o cerere nouă a cărei primire este inadmisibilă în recurs în raport de dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin.1 teza I civ.
De altfel, efectul reintegrării reclamantei pe perioada cuprinsă între 25 martie 2002 - 15 ianuarie 2003 dă naștere acelorași efecte juridice în ceea ce privește vechimea în muncă, pentru reclamantă.
Făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 274.civ., aplicabil în cauză în favoarea intimatei reclamante, întrucât recursul a fost admis numai ca urmare a restrângerii obiectului dedus judecății de către reclamantă, Curtea îl va obliga pe recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Cabinet Medical Individual "", împotriva sentinței civile nr.481/20.06.2002, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.3872/2002, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, contestație decizie de concediere, reținut spre rejudecare prin decizia civilă nr.6496/18.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în urma desființării deciziei civile nr.2279/14.10.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.1797/LM/2002.
Modifică sentința în parte, în sensul că perioada pentru care se dispune reintegrarea pe postul deținut (asistent medical) și plata drepturilor bănești corespunzătoare este 25.03.2002 - 15.01.2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâtul Cabinet Medical Individual "", către reclamantă, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2010
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.CT/10 aprilie 2010
Tehn.red./ 2 ex
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 29/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 552/2009. Curtea de... → |
|---|
