Contestație decizie de sancționare. Decizia 1520/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1520/R- CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata -. SA -, împotriva sentinței civile nr. 1052/CM din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- intimată -. SA - B prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet individual și intimatul- contestator G.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta- intimată invocă excepția lipsei de interes, arătând că sancțiunea nu a fost pusă în aplicare.
Expune pe larg recursul și solicită admiterea acestuia pentru motivele invocate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul -contestator, față de excepția invocată, privind lipsa de interes, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 13.02.2009, contestatorul Gac hemat în judecată pe intimata Societatea de asigurare Reasigurare, contestând decizia nr. 1327din 24.12.2008 prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, solicitând anularea acesteia, acordarea de daune morale în sumă de 100.000 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către contestator că prin decizia indicată a fost sancționat cu reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%, reținându-se că este vinovat pentru nerespectarea prevederilor normelor interne si a atribuțiilor de serviciu. A mai arătat contestatorul că îndeplinește funcția de consilier juridic - Sucursala Muntenia P, însă de la alegerea sa ca președinte al Sindicatului au apărut neînțelegerile cu președintele societății, acesta comandând un control dirijat, cu ținte precise, îndeosebi la serviciul juridic, căutând să găsească nereguli cu orice chip, "scormonind" în arhiva sucursalei pentru a le prezenta documente ncă din anul 1999, deși de atunci până în luna octombrie 2008 s-au efectuat controale de fond la sucursală, anual.
Contestatorul a susținut că decizia este lovită de nulitate întrucât ngajatorul nu i-a predat personal, sub semnătură de primire, decizia de sancționare, aceasta fiind trimisă pe adresa de email a serviciului juridic la data de 16.01.2009, încălcându-se dispozițiile art.268 alin.(4) Codul muncii, ecizia nr.1327 a fost emisă la 24.12.2008 și i-a fost comunicată la 16.01.2009, contrar dispozițiilor art.268 (3) Codul muncii, ngajatorul i-a imputat fapte și aspecte care, dacă ar fi reales s-ar afla sub incidența art.268 (1) Codul muncii, n decizia de sancționare nu au fost stipulate motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate în scris în timpul cercetării disciplinare prealabile, ancțiunea a fost stabilită abuziv, cu încălcarea vădită a prevederilor art.266 Codul muncii, în totalitatea lor.
La data de 07.05.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
- în urma unor cercetări efectuate la sediul Sucursalei Muntenia, au fost descoperite mai multe nereguli în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către contestator, așa încât fost întocmit Referatul nr.769/19.12.2008 de către Comisia de Cercetare Disciplinară și rezoluția conducerii societății, documente în baza cărora a fost emisă decizia de sancționare nr.1327/24.12.200, prin care s-a luat măsura de sancționare a contestatorului, constând în aceea ca i-a fost redus salariul de baza pe o durata de 3 luni ca 10%;
- controlul efectuat s-a făcut unui număr de 97 de dosare în care are calitatea de reclamant, control în urma căruia s-au descoperit o serie de deficiențe privind 74 de dosare din totalul celor 97 de dosare;
- salariatul a încălcat Normele privind "Activitatea procesuala", precum și art.56, Cap.2 și 3 din Normele privind Exercitarea Dreptului de si de Recuperare, precum și Urmărirea Creanțelor;
- din analiza dosarelor puse la dispoziție, s-a constatat că majoritatea demersurilor juridice s-au realizat cu mari întârzieri, între 2 luni și 5 ani, iar în alte cazuri, după ajungerea dosarelor la direcția juridică și până la data efectuării controlului nu s-au întreprins niciun fel de activități în vederea recuperării debitelor;
- în unele dosare s-a descoperit că nu s-au întreprins măsuri de recuperare a debitelor, făcându-se doar unele invitații la conciliere, debitele nefiind recuperate nici în prezent;
- în alte dosare s-a descoperit că nu s-a făcut niciun demers în vederea recuperării debitelor, ajungându-se la termenul de prescripție, nedispunându-se nici măcar scoaterea din evidență prin întocmirea unor referate către Direcția Juridică, cauzându-se astfel un prejudiciu în cuantum de 6.728,09 lei;
- prin necomunicarea relațiilor între compartimentul economic și cel juridic referitoare la recuperarea creanțelor, au fost încălcate și atribuțiile prevăzute în Normele privind Exercitarea dreptului de regres și de recuperare și nu în ultimul rând Urmărirea Creanțelor pentru a preîntâmpina crearea unui prejudiciu prin prescrierea debitului solicitat;
- condiția necesară și suficientă pentru declanșarea răspunderii disciplinare este abaterea disciplinară, iar obiectul abaterii disciplinare constă în aceea că, contestatorul, deși își cunoștea atribuțiile de serviciu, a neglijat ducerea la îndeplinire a acestora prin aceea ca nu a respectat fișa postului;
- fapta săvârșită de către acesta a produs un rezultat dăunător societății prin aceea că a produs prejudicii materiale societății angajatoare prin neglijența în serviciu de care a dat dovadă;
- vinovăția acestuia decurge din aceea că salariatul nu a respectat regulile impuse de societatea angajatoare, reguli pe care acestea le cunoștea și pe care cu bună-știință le-a ignorat;
- sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri, respectiv cercetarea prealabilă s-a efectuat în prezența salariatului, s-a stabilit obiectul cercetării prealabile, data și locul întrevederii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile;
- în ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, s-a arătat că acest prejudiciu nu a fost suferit de către salariat și prin urmare nu se justifică, întrucât decizia nu a fost pusă în aplicare niciodată și nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale.
La termenul din data de 21.05.2009, intimata a invocat excepția lipsei de interes în promovarea contestației, iar potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția părților această excepție, pe care a respins-o ca neîntemeiată în ședința publică din data de 18.06.2009.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1052/CM/22.05.2009, a admis în parte contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.1327/24.12.2008 emisă de intimată și a respins cererea contestatorului privind acordarea daunelor morale, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare:
Contestatorul este angajatul societății intimate, îndeplinind funcția de șef serviciu juridic.
Prin decizia nr.1327/24.12.2008 acesta a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru nerespectarea Normelor privind activitatea procesuală în cadrul societății intimate, Normelor privind exercitarea dreptului de regres și recuperare, urmărirea creanțelor, precum și pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute la cap.IV pct.16.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a deciziei pentru nerespectarea art.268 alin. 2 lit.c din Codul muncii.
Pentru analizarea nulității absolute a acestei decizii, instanța a verificat îndeplinirea, cumulativă, a condițiilor prevăzute de către art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora "sub ancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.(3), nu a fost efectuată cercetarea".
Decizia de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat, acest element constituind o garanție a salariatului că apărările sale sau explicațiile oferite angajatorului au fost analizate de către acesta. Chiar dacă apărările salariatului ar consta doar în negarea faptelor ce i se impută, decizia trebuie să cuprindă mențiunea că angajatul săvârșirea faptelor reținute.
În decizia supusă controlului legalității nu se regăsește nici un fel de mențiune privind apărările contestatorului și nici nu se regăsește vreo mențiune a motivului pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, așa încât tribunalul a reținut neîndeplinirea condiției impusă de art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Având în vedere neîndeplinirea prevederilor art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, raportate la art.76 din Codul muncii, tribunalul a constatat că decizia nr.1327/24.12.2008 este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului privind acordarea daunelor morale, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru că potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada în cauză a prejudiciului moral suferit, așa încât a respins această solicitare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal, intimata Asigurare-Reasigurare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- în mod eronat a reținut instanța de fond că în decizia atacată nu se regăsește nici un fel de mențiune privind apărările contestatorului și nici motivul pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, în condițiile în care din probele administrate rezultă că prin Decizia nr.538/05.12.2008 s-a numit comisia de cercetare disciplinară a contestatorului, care a fost invitat, potrivit actului de la dosar, la data de 08.12.2008 orele 1100, dată când s-a și efectuat cercetarea prealabilă, ocazie când contestatorul și-a formulat apărările, prin răspunsul său scris;
- în referatul nr.769/19.12.2008, care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare, sunt prezentate detaliat atât apărările contestatorului cât și poziția societății și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului;
- față de cele susmenționate nu se poate reține că decizia atacată nu îndeplinește cerințele art.268 al.2 lit.c din Codul muncii;
- în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei de interes a contestatorului în promovarea contestației în condițiile în care decizia de sancționare, emisă la 24.12.2008, nu a fost pusă în executare de către intimată, interesul contestatorului nefiind actual, fiind depășit încă din luna aprilie 2009.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art.268 al.2 din Codul muncii.
Potrivit acestor dispoziții, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 al.3 din Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea.
Or, astfel cum a reținut și tribunalul, decizia atacată nu cuprinde nici un fel de referire la apărările formulate de contestator și cu atât mai puțin la motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări.
Nici critica intimatei în sensul că toate acestea se regăsesc în referatul nr.769/19.12.2008, avut în vedere la emiterea deciziei atacate, nu poate fi reținută ca fondată deoarece nici în acest referat nu se arată în mod concret motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în cadrul cercetării prealabile.
În aceste condiții, concluzia instanței de fond privind nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru neîndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de art.268 al.2 lit.c din Codul muncii este legală.
Și cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept nu doar pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, ci și pe cele ale art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat pentru că instanța de fond a respins în mod legal excepția lipsei de interes a contestatorului în promovarea contestației.
În acest sens, tribunalul a reținut corect, prin încheierea din 18.06.2009, că există interes în promovarea contestației.
Susținerea intimatei în sensul că nu există interes în promovarea contestației, față de împrejurarea că decizia de sancționare nu a fost pusă în executare în lunile următoare emiterii sale, interesul contestatorului în promovarea contestației fiind depășit încă din luna aprilie 2009, nu poate fi primită deoarece, deși nepusă în executare, decizia de sancționare a contestatorului exista atât la momentul promovării contestației, cât și la momentul soluționării atât a excepției, cât și a cauzei.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata -., cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1052/CM din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, intimat-contestator fiind G, domiciliat în P, B, nr.29, bloc 15,.C,.6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/12.11.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2329/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 249/2010. Curtea... → |
|---|
