Contestație decizie de sancționare. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 153/R-CM
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, împotriva sentinței civile nr.577 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic - pentru recurentul-intimat, în baza delegației depusă la dosar și intimatul-contestator asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.167/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică reprezentantei recurentului-intimat copia întâmpinării formulată de intimatul-contestator la termenul anterior.
Reprezentantele părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentului-intimat, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și menținerea ca temeinică și legală a deciziei emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Apărătoarea intimatului-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinările depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin contestația formulată la data de 10 septembrie 2008 în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției - Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat anularea deciziei nr.755/7 august 2008 emisa de Directorul General al Oficiului Național al Registrului Comerțului, comunicata pe 12 august 2008, prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu reducerea indemnizației de conducere pe o perioada de doua luni cu 10%.
În motivarea contestației acesta arată că este director al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea si prin Decizia nr. 755/07.08 2008 emisa de Directorul General al ONRC, in conformitate cu disp. art. 264 alin. 1 lit. e) teza finala din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, modificata si completata, a fost sancționat cu reducerea indemnizației de conducere pe o perioada de doua luni cu 10%.
Contestatorul precizează că la luarea măsurii de sancționare s-au avut în vedere următoarele aspecte: nu ar fi respectat termenul de 24 ore de înregistrare în registrul comerțului a încheierii judecătorului delegat, (fără sa se spună despre care anume încheiere este vorba), pretinzându-se ca s-ar fi încălcat astfel disp. art. 26 alin.2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, art. 41 alin.2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 39 teza finala din regulamentul intern al ONRC-, fiind înregistrate reclamații din partea numiților și, asociați în cadrul SC. SRL. si SC GRUP COM SRL. De asemenea, s-a reținut că s-ar fi încălcat prevederile Deciziei nr. 12/21.01.2003 a Comitetului de Direcție al ONRC privind aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor materiale și obligațiile de publicitate legală ale instituției registrului comerțului, cu efect asupra aplicabilității art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Pe cale de excepție, s-a invocat excepția tardivității emiterii deciziei in conformitate cu disp. art. 268 alin 1 din Codul muncii, care prevăd ca orice decizie se emite in termen de 30 zile de la data luării la cunoștința despre fapta săvârșita de salariat. În aceste sens arată că intimata a luat la cunoștința despre pretinsa fapta la 27.06.2008, așa cum rezulta, de altfel, si din cuprinsul adresei nr. 99169 din 30.06.2008, iar decizia a fost emisa la 7 august 2008 peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Mai arată că decizia este lovită de nulitate absolută deoarece nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 268 alin.1 din Codul muncii si anume, la lit. A si B din decizie nu este descrisa, in concret, fapta săvârșita, făcându-se referire numai la faptul ca nu s-a operat în termen de 24 ore încheierea judecătorului delegat, fără a se face referire despre care încheiere este vorba si care nu ar fi fost operata in termenul prevăzut de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că decizia este nelegala și netemeinică întrucât fapta reținută în sarcina sa nu reprezintă o atribuție de serviciu prevăzuta de contractul individual de munca, fisa postului sau de regulamentul intern, iar în cauza respectivă a fost trecută în condică minuta încheierii la data pronunțării, iar dosarul a fost predat judecătorului pentru motivarea încheierii, fiind adus la registrul comerțului în data de 26.06.2008, data la care a și fost predat Biroului, respectându-se termenul de 24 ore de la data redactării încheierii.
Conform art. 263 din Codul muncii, abaterea disciplinara este acțiunea sau inacțiunea săvârșita cu vinovăție de către salariat și raportat la acest text de lege, urmează a se constata că obligația de operare în baza de date nu îi revine ca atribuție de serviciu, alta fiind persoana care are aceasta atribuție. Operarea in baza de date a încheierilor judecătorului delegat se realizează de operatorii de calculator in termen de 24 ore de la data redactării încheierii judecătorului delegat, lucru care s-a si realizat.
În ceea ce privește corectarea erorilor de operare în baza de date fără respectarea procedurii aferente, contestatorul arată că la data convocării pentru procedura prealabilă nu i s-a adus la cunoștință în totalitate obiectul cercetării disciplinare, respectiv și constatarea erorii de operare în baza de date în ceea ce privește procentele - profit și pierderi ale asociaților, însă aceasta a fost îndreptată prin Nota internă de operatorul calculator conform procedurii stabilite prin decizia nr. 12 din 21.01.2003, fapt ce l-a împiedicat să prezinte în apărare comisiei de cercetare dovezi în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului, în temeiul art. 115 și urm. Cod procedură civilă s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, întrucât prin Raportul înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. -/09.07.2008, întocmit în data de 7 iulie 2008 s-a apreciat că, prin faptele săvârșite, contestatorul a încălcat cu intenție și în mod repetat dispozițiile imperative ale Legii nr. 26/1990, a Legii nr. 359/2004, a Regulamentului de organizare și funcționare a ONRC și a oficiilor registrului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul Ministrului justiției 2145/C/2007, a Regulamentului intern a ONRC, a Deciziei Primului ministru nr. 194/2007. Astfel, se arată că raportul a fost întocmit la data de 7 iulie și înregistrat la data de 9 iulie 2008, astfel că 9 iulie 2008 este data de la care încep să curgă cele 30 de zile, fiind necesar a se observa că este respectat atât acest termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, cât și cel de 6 luni de la data săvârșirii faptei, considerent față de care s- solicitat să respingă excepția tardivității ca nefondată.
Cu privire la nulitatea absolută a Deciziei nr. 755/2008, intimata arată că fapta este descrisă și este identică cu cea cercetată disciplinar. În aceste sens se arată că nici doctrina și nici jurisprudența nu fac vorbire de gradul de detaliere al descrierii faptei care constituie abatere disciplinară.
Pe fondul contestației, intimata a solicitat respingerea contestației pe considerentul că motivarea în termenul maxim de 30 de zile a încheierii nu justifică neexecutarea acesteia în termenul prevăzut de lege, atâta timp cât pronunțarea a avut loc în data de 24.06.2008, iar în cazul solicitării de către judecător a dosarului, în original, acesta trebuia înmânat după înregistrarea soluției în registrul comerțului.
Cu privire la încălcarea art. 41 alin.2 din Legea nr. 31/1990, republicată, s-a arătat că prevederea legală menționată este una imperativă și de strictă interpretare, respectiv "înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunțării încheierii judecătorului delegat."
Prin sentința civilă nr.577 din 1 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă - a admis contestația, a constatat nulitatea deciziei nr.755/7.08.2008 emisă de intimată și a obligat-o pe intimată să restituie contestatorului drepturile bănești, cu titlu de sancțiune, reținute în baza deciziei sus-menționate. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr.755/7.08.2008 emisă de intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a dispus în conformitate cu prev. art.264 alin.1 lit.e, teza finală din Codul Muncii, sancționarea reclamantului, salariat în funcția de director al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu reducerea indemnizației de conducere pe o perioadă de 2 luni cu 10%.
În considerentele deciziei s-a reținut că, pe de o parte, nu s-a respectat termenul de 24 de ore de înregistrare în registrul comerțului a încheierii judecătorului delegat și în acest sens au fost încălcate disp. art.26 alin.2 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului, art.41 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale și art.39, teza V din Regulamentul intern al ONRC, iar pe de altă parte, a corectat erorile de operare în baza de date fără respectarea procedurii aferente, prin încălcarea prevederilor deciziei nr.12/21.01.2003 a Comitetului de direcție al ONRC.
S-a reținut însă că, prin decizia de sancționare trebuie să cuprindă descrierea cât mai detaliată a faptei ce constituie abatere disciplinară.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispozițiilor art. 268 Codul muncii, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă nu poate fi complinită prin alte înscrisuri sau probe administrate în acest sens.
Concluzionând că, decizia de sancționare trebuie să cuprindă descrierea în amănunt detaliat și în concret a faptei ce constituie abatere disciplinară, iar decizia contestată în cauză nu cuprinde în acest sens despre ce încheiere a judecătorului delegat este vorba, dacă este cea pronunțată în dosarul privind pe nr. 14936 din data de 24 iunie 2008 sau Grup Com nr. 15100/24 iunie 2008, pentru a se verifica veridicitatea aspectelor consemnate și, respectiv, gravitatea abaterii disciplinare în raport de individualizarea faptei. Astfel, nu poate fi primită apărarea intimatei în sensul că abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului rezultă din raportul întocmit în data de 07.07.2008 de comisia desemnată prin Decizia directorului general nr. 648/27 iunie 2008, raport menționat în decizie sau, astfel cum se pretinde din întâmpinare, din procesul verbal din data de 06 august 2008.
Referitor la dispozițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii, instanța a constatat că în speță contestatorul a fost convocat în scris în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile, însă nu a fost precizată și cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa, așa cum rezultă și din convocarea nr. 729 din 30 iulie 2008 trimisă contestatorului și aflată la fila 271 dosar. Astfel, cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificare susținerilor sale, înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară, constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută. Această prevedere legală are caracterul unei măsuri de protecție, în scopul de a preveni aplicarea unei sancțiuni disciplinare nejustificate și dă satisfacție binecunoscutului drept la apărare, consacrat de normele internaționale, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin art. 6 pct. 2 lit. c, Constituția Europeană din 2004, în art. II-101, pct. 2 lit.a și Constituția României revizuită, art. 24 alin. 1.
Or, efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, cu nerespectarea dispozițiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii, echivalează cu o lipsă a verificărilor privind apărarea salariatului contestator, cu alte cuvinte, o încălcare a prevederilor imperative ale legii, fără a mai intra în fondul litigiului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului
1. Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât, decizia nr.755 din 7 august 2008 fost emisă în termenul legal prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, situație în care se impune respingerea excepției privind tardivitatea emiterii acesteia.
2. Referitor la nulitatea absolută a deciziei se arată că abaterea disciplinară pe care contestatorul o consideră a nu fi descrisă este suficient precizată și este identică cu cea care a făcut obiectul cercetării disciplinare și a fost consemnată în procesul-verbal din data de 6 august 2008.
Din actele dosarului rezultă clar că decizia prezintă suficient detaliat faptele ce constituie abateri disciplinare și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, fiind precizată și apărarea referitoare la înregistrarea încheierii nr.15100 din 24 iunie 2008 cu o întârziere de două zile. Astfel, motivarea excepției pe lipsa descrierii faptei, care să permită identificarea abaterii disciplinare, este total nefondată, situație în care se solicită respingerea excepției nulității absolute a deciziei nr.755/2008 criticată de contestator.
Pe fondul cauzei se arată că, față de apărările contestatorului, în raport cu probele din dosar, trebuia reținut că dosarul în care se afla consemnat dispozitivul încheierii - minuta - a fost în toate cele trei zile la V, fapt de care contestatorul avea cunoștință, dar cele dispuse de judecătorul delegat nu au fost înregistrate în Registrul Comerțului în 24 de ore, ci cu o întârziere de două zile, respectiv 48 de ore de la data prevăzută de lege.
În ceea ce privește corectarea erorii de operare în baza de date, fără respectarea procedurii aferente, contestatorul nu a explicat decât cum a intervenit eroarea materială în anul 2002. Asupra modului în care a înțeles să dispună să se intervină pe înregistrările deja efectuate în bazele de date, modificând un număr de 7 înregistrări efectuate în cei 6 ani anteriori, contestatorul a refuzat să ofere explicații sau apărări.
În ceea ce privește circumstanțierea sancțiunii nu s-a avut în vedere că s-a verificat de comisia de cercetare disciplinare cu acuratețe și obiectivitate faptele sesizate și s-a înlăturat majoritatea acestora, constatând fie că nu există, fie că nu constituie abatere disciplinară.
Nu s-a avut în vedere că cele două abateri disciplinare reținute în sarcina contestatorului sunt legate în mod esențial de raporturile de muncă ale acestuia și cea de-a doua a produs consecințe deosebit de grave și de neînlăturat asupra înregistrărilor în registrul comerțului.
Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate.
Din motivele de recurs formulate rezultă că acesta se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin aplicarea greșită a legii.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Primele două motive de recurs se referă la excepțiile ridicate de contestator și anume, excepția tardivității emiterii deciziei nr.755/7 august 2008 și excepția nulității absolute a acestei decizii.
Analizând actele dosarului instanța constată că, prin decizia nr.755 din 7 august 2008, intimata recurentă a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea indemnizației de conducere pe o perioadă de 2 luni cu 10%.
S-a reținut în motivarea deciziei că s-a avut în vedere la emitere a acesteia concluziile raportului întocmit la 7 august 2008 și înregistrat la intimată la 9 iulie 2008, referatul întocmit de directorul general al intimatului le data de 30 iulie 2008, decizia directorului general al Oficiului Național al Registrului Comerțului nr.729/30.07.2008 pentru constituirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, procesul-verbal încheiat de această comisie la data de 6 august 2008 și Raportul comisiei din 7 august 2008 înregistrată sub nr.-.
S-au reținut în sarcina contestatorului săvârșirea a două abateri, nerespectarea termenului de 24 ore de înregistrare în Registrul comerțului a încheierii judecătorului delegat și corectarea erorilor de operare în baza de date, fără respectarea procedurii aferente.
Instanța de fond a constatat nulă decizia emisă de intimata-recurentă reținând că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art.268 alin.5 din Codul muncii și că, cercetarea disciplinară prealabilă s-a efectuat cu nerespectarea disp.art.267 alin.2 din Codul muncii, întrucât contestatorul a fost convocat în scris la efectuarea cercetării numai pentru o singură faptă și nu și pentru cea de-a doua.
Analizând actele dosarului curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut încălcarea de către intimata-recurentă a disp.art.267 alin.2 din Codul muncii, care prevăd că, sub sancțiunea nulității absolute nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a Codul muncii, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
La dosar s-a depus adresa prin care a fost convocat contestatorul pentru data de 6 august 2008, orele 12, pentru a analiza raportul înregistrat sub nr.- din 9 iulie 2008 întocmit de directorul B și șef serviciu contencios ONRC B, arătându-se că urmează a-și formula apărările pentru aceasta.
Din raportul încheiat la data de 10 iulie 2008 încheiat de Comisia de cercetare rezultă că s-au avut în vedere apărările contestatorului privind acuzația de neexecutare a încheierilor judecătorului delegat.
Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută.
Prevederea le gală are caracterul unei măsuri de protecție cu scopul de a preveni aplicarea unor sancțiuni disciplinare nejustificate.
În lipsa cercetării prealabile și a verificărilor privind apărările salariatului instanța constată nulitatea deciziei privind sancționarea angajatului deoarece s-a încălcat o prevedere legală și imperativă.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul a fost convocat și efectuat cercetarea prealabilă numai pentru una din faptele pentru care a fost sancționat și anume, nerespectarea termenului de înregistrare în Registrul comerțului a încheierii judecătorului delegat și nu și pentru cea de-a doua faptă.
Ca urmare, efectuarea cercetării disciplinare prealabile, cu nerespectarea disp.art.267 alin.2 din Codul muncii, echivalează cu o lipsă a verificărilor privind apărarea salariatului contestator, motiv pentru care, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea deciziei emisă de intimata-recurentă.
De asemenea, în cauză au fost încălcate și disp.art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, întrucât nu s-au menționat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile, mențiune ce trebuia făcută sub sancțiunea nulității.
Întrucât, nici la instanța de fond nu s-au analizat alte motive privind fondul cauzei și constatându-se nulitatea deciziei emise, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de intimat privind fondul cauzei.
Sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B, sector 3,-, -B, tronson II, împotriva sentinței civile nr.577 din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind, cu domiciliul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.PG/05.02.2010
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Conflict de muncă. Decizia 1599/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Completare carnet de muncă. Decizia 396/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
